$$$

 O INSULĂ PLINĂ DE POEZII 

Când sufletul îmi urlă de nostalgie,

Când supărările îmi rănesc inima mie,

Atunci iau condeiul în mână şi scriu,

Pe loc îmi stă bine, cu siguranţă ştiu.

Când cineva pe la spate mă vorbeşte,

Cu nedreptate şi zvonuri mă cleveteşte,

Atunci poezia îmi este acea scăpare,

Şi-n inimă revine entuziasmul mare.

La scurt timp, un fleac mi se par supărările,

Nişte flori de mac devin îngrijorările,

Atunci repede îmi spăl faţa cu apă sfinţită,

Şi mă bucur, că sunt de mulţi îndrăgită.

Ce bine că spusele aspre de cândva,

Le pot cu sârguinţă uşor a le desfiinţa,

Ce bine că am acasă mică insulă de poezii,

Ce-mi dau putere să fiu lângă nepoţi şi copii.

Cu mare drag-Săfia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)