$$$

 MÂNA TA

de Magda Isanos

Mâna ta nu-i fără de temei fierbinte,

sau rece, grea ca plumbul, sau ușoară ;

eu vorba i-o-nțeleg, și ea nu minte,

cum are obiceiul stăpânul, bunăoară.

E ca o frunză mare, pală, ce s-a scuturat

pe fruntea mea, să steie răcoroasă,

și, când pe umeri câteodată mi se lasă,

eu știu de ești sau nu ești supărat.

In părul meu ce albe-s degetele mâinii tale,

și-așa de visătoare, ca de femeie-mi par,

dar ard și dor de brațe până la umăr goale,

de-mi zic că au în vârfuri și-n podul palmei jar

Știu orice linie sau vinișoară albăstrie

a mâinii tale, orișicât de nensemnată,

după cum și dânsa pe de rost mă știe

și să mă uite n-ar mai putea vrodată.