$¢$

 Elveția e departe de a fi perfectă. 

E prea liniștită pentru gustul unora, prea scumpă pentru alții, pe alocuri obositoare de reglementată, cu legi multe și neiertătoare. 

Nu are milă de cei care nu vor să muncească, pentru că are cele mai mari prețuri. Oferă, însă, suficiente oportunități pe piața muncii, ca să nu te simți exclus dacă ești dispus să pui osul la treabă.  

Ca și alte societăți bogate, e împărțită în clase. Nu vei găsi doar miliardari sau milionari pe străzi, iar dacă trece unul din greșeală pe lângă tine nu vei ști niciodată, deoarece nu le place să epateze. În general, elvețienii nu se îmbracă elegant, ci casual.

Am văzut mai multe mașini scumpe în București, decât în Zurich (am zărit destul de multe Dacii, ceea ce spune multe despre pragmatismul elvețienilor).  

Dar media averilor, acolo unde contează de fapt o națiune, este cu mult peste România. 

Oamenii au apartamente și case confortabile, bine gândite, bine dotate, au cel puțin un autoturism în familie (nu prea am văzut mașini electrice), de obicei mărci germane, au depozite în bănci și salarii de peste 4500-5000 de franci elvețieni. Trăiesc bine, dar muncesc mult și foarte serios. 

Pe de altă parte, prețurile sunt sus, cu mici excepții. Cel mai ieftin produs văzut de mine a fost o apă minerală, care costa sub un franc. Restul produselor mai mici nu erau sub 3 franci. 

Alimentele, în schimb, sunt accesibile pentru cei cu salarii, mai ales dacă știi de unde să cumperi. Puiul era 7-9 franci, un mușchi de porc - 11 franci ș.a.m.d.

Apartamentele și casele sunt proiectate în mod eficient, nu ca să fie opulente, ci să fie foarte utile din punct de vedere al folosirii spațiului. Nu vezi nimic făcut după ureche. Aproape fiecare clădire avea spații de parcare subterane, închise, sau de jur împrejur. Nu am văzut mașini lăsate pe stradă sau pe trotuare.

Financiar, piața imobiliară este scumpă. În Zurich, există cartiere, de obicei cu vedere la lac, în care un apartament mai mare poate ajunge la 2 milioane de franci elvețieni. Dacă te duci spre marginea orașului sau în localitățile periferice, unde trăiesc imigranții și cei cu venituri mai modeste, prețurile coboară la câteva sute de mii de franci. Din acest motiv, cei mai mulți nu sunt proprietari, ci chiriași. 

O chirie într-un apartament decent pleacă de la 700-800 de franci, dar poate urca lejer până la 2000 - 4000 de franci (în funcție de locație), pentru locuințele cu 2-3 dormitoare, living, bucătărie, baie, balcon și parcare subterană. În zonele exclusiviste, chiriile pleacă de la câteva mii de franci și pot atinge și 20.000 de franci/ lună. 

Nu am văzut lume agitată sau stresată, ceea ce frapează. Parcă toți sunt mulțumiți și calmi, ceea ce desigur este fals. Dar așa se comportă în public. Șoferii nu accelerează după stop, nu te claxonează și nu depășesc haotic. Amenzile sunt mari. 

Din punct de vedere al populației, în Zurich poți vedea orice. De la localnicul get-beget, mulți germani, evrei, negri, asiatici, slavi, est-europeni, turci etc. Fiecare își vede de treaba lui. 

Elveția are, cred, unul dintre cele mai bune raporturi între construcții și spații verzi. Calitatea aerului este șocantă. Nu am văzut sau simțit nici urmă de poluare. 

Una peste alta, Elveția nu este Franța, Italia, Spania etc, dar are o frumusețe care te învăluie în tăcere, te relaxează și îți arată ce înseamnă o societate normală.