$$$

 .

    Dobrogea a PIERDUT o operă semnată de Gustave Eiffel, același geniu vizionar care a creat emblematicul turn parizian. La Mangalia, pe malul Mării Negre, Eiffel ne-a lăsat un far cu o eleganță industrială tipică sfârșitului de secol XIX, nu doar un punct de orientare pentru marinari, ci o veritabilă bijuterie inginerească. Au trecut decenii de la dispariția farului, topit ca fier vechi de regimul comunist, povestea lui Gustave Eiffel a fost uitată, dar ne-a fost dat să redescoperim povestea lui chiar anul trecut, readucând în lumină o filă uitată din istoria fascinantă a litoralului românesc.

Farul VECHI din Mangalia a fost proiectat și construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Se înălța semeț deasupra mării, cu o siluetă elegantă și impunătoare. A fost realizat în același atelier celebru din Paris, unde se năștea, în acea perioadă, un alt simbol mondial Statuia Libertății. Puțini știu că Statuia, înainte de a ajunge în portul New York, a fost gândită și ca un potențial far, menit să lumineze intrarea în lumea nouă. Același spirit îndrăzneț, aceeași viziune lumină, libertate și inovație, s-au regăsit și în farul de la Mangalia.

Farul combina perfect stilul inconfundabil al lui Eiffel: solid, dar grațios, funcțional, dar cu o frumusețe aparte. Nu era cel mai înalt, dar impresiona. Din vârful lui, lumina veghea marinarii care treceau prin apele adesea periculoase ale Mării Negre. Pentru Mangalia, era o mândrie, un simbol al modernității și al legăturii cu marile inovații ale lumii.

Din păcate, azi nu mai există nimic la Mangalia din acel far. A dispărut complet. Nu a mai rămas nici măcar o piatră care să amintească de el. Nimeni nu știe exact ce s-a întâmplat, cum s-a pierdut sau de ce a fost uitat. E o taină locală, o piesă valoroasă din patrimoniul românesc care s-a stins, fără nicio urmă.

Și totuși, povestea nu se termină aici.

La mii de kilometri distanță, pe coasta Bretaniei, în satul Moguériec, există un far aproape identic. Este, practic, fratele geamăn al celui din Mangalia. A fost construit în aceleași ateliere SAUTTER & LEMMONIER, după aceleași planuri semnate de Eiffel, cu aceeași precizie și aceeași grijă pentru detalii.

Acest far din Moguériec a fost recent restaurat, prin implicarea comunității și cu sprijin financiar dedicat conservării patrimoniului. Astăzi, arată ca în prima zi elegant, solid, luminos. Și, poate fără să știe, duce mai departe amintirea farului din Mangalia. Are același design, aceeași structură din oțel, aceeași poveste în spate.

Restaurarea lui e mai mult decât o reparație, e un omagiu. Un fel de punte între trecut și prezent, între Franța și România, între Oceanul Atlantic și Marea Neagră. Chiar dacă Mangalia a pierdut acest simbol, prin farul din Bretania povestea lui continuă. Încă inspiră. Încă trăiește.

Farul din Moguériec devine astfel o oglindă vie a ceea ce a fost odată la noi. Un monument care ne amintește că și Dobrogea a avut o capodoperă Eiffel. Chiar dacă a dispărut, ea nu a fost uitată. Fratele ei de peste mări o ține în viață.

Așa că da, povestea farului din Mangalia continuă. Poate nu mai e acolo fizic, dar e prezent în amintirile celor care îl cunosc, în istoriile locale și acum, prin imaginea acestui far francez, care duce mai departe o moștenire valoroasă.

Un simbol pierdut, dar nu învins de uitare. O relicvă a unei epoci în care ingineria și arta se împleteau pentru a crea monumente durabile, menite să inspire generații. Farul din Moguériec, mândru și viu, ne leagă, peste timp și spațiu, de farul din Mangalia, frumos, misterios și neprețuit.

#faruridobrogene #dobrogea150