$¢$

 Acolo unde nu mai e nimeni, rămâi tu și Dumnezeu.

Există în fiecare dintre noi o parte pe care nu am știut niciodată cum s-o definim: nu e înger, dar nici demon. Nu e doar lumină, dar nici întuneric. E partea aceea vie, frământată, plină de întrebări, dar și de o dorință nesfârșită de a iubi și de a înțelege.

Nu toți oamenii sunt ușor de înțeles. Unii simt prea mult și vorbesc prea puțin. Unii dau tot ce au în suflet și rămân goi, în tăcere, cu speranța că cineva, cândva, va înțelege cât de greu e să fii bun într-o lume grăbită. Poate că ești și tu unul dintre ei. Poate că și tu ai simțit că nu-ți găsești locul, nici în extazul celor care uită repede, nici în cenușa celor care nu mai cred în nimic.

Dar să știi asta: dacă simți, dacă te doare, dacă îți pasă… înseamnă că porți în tine o misiune.Lumina din tine nu este doar pentru tine.

E pentru ceilalți. Pentru cei care nu mai văd nimic în jur. Pentru cei care nu mai știu să creadă. Pentru cei care au obosit. Ești aici să aprinzi torțe în sufletele celor care tremură.

Și e în regulă dacă uneori tu însuți simți că flacăra ta se stinge. Pentru că și focul sacru are nevoie de odihnă.

În tăcerea acestui moment, vreau să spun un singur lucru din toată inima: vă văd. Pe toți. Pe cei care ați iubit până la epuizare. Pe cei care ați fost trădați și totuși ați iertat. Pe cei care ați închis uși cu lacrimi și ați deschis alte drumuri cu speranță. Pe cei care continuați, fără martori și fără aplauze.

În această zi, nu vin cu răspunsuri. Vin cu o prezență. Cu o atingere de suflet. Cu un cuvânt simplu, dar adevărat: nu ești singur.

Și dacă totul pare să nu mai aibă sens, adu-ți aminte acest gând, unul nou, născut chiar azi din tăcerea inimii mele:

 „Uneori, sensul nu e de găsit în ceea ce trăim, ci în ceea ce transmitem. Și când lumina din noi ajunge la altcineva, abia atunci începe adevărata înțelegere.”

Astăzi nu vorbesc despre recunoștință ca formă. Ci despre recunoștință ca stare de ființare.

Sunt recunoscător că pot fi canal pentru ceva mai mare decât mine.

Că prin mine, o rază ajunge la cineva.

Că prin cuvânt, prin vibrație, prin emoție… se poate aprinde o flacără.

Și dacă ai citit până aici, să știi: lumina pe care o simți nu vine de la mine. Ea s-a aprins din tine. Eu doar am șoptit-o.