$$$

 PLATON PARDĂU

Poet, prozator și publicist, Platon Pardău s-a născut la Vatra Dornei, județul Suceava, pe 1 decembrie 1934.

A absolvit Facultatea de Filologie la Cluj, în 1958. A fost, pentru scurtă vreme, profesor de franceză și rusă, director al Casei de Cultură din Vatra Dornei (1958-1959), inspector la Inspectoratul raional de învățământ Vatra Dornei (1959), președinte al Comitetului de Cultură și Artă al regiunii Suceava (1964-1967). A mai fost redactor-şef al ziarului "Zori noi" (1965-1968), şef de secţie la "Scânteia" (1968-1973), lector la Casa de Filme nr. 4 din Bucureşti (1973-1980). Din 1980, a devenit publicist comentator la "Contemporanul" şi "România literară".

A colaborat la "Tribuna", unde a și debutat cu versuri, în 1956, "Gazeta literară", "România literară", "Luceafărul" ș.a. Editorial, a debutat cu volumul de versuri "Arbore de rezonanță", în 1963, urmat, printre altele, de: "Vânătoare interzisă", "Pasărea vine la noapte", "Planete albastre", "Ore de dimineață", "Moartea lui August".

În versurile sale, Platon Pardău este "mai ales un cântăreț al Bucovinei; construcția de lumi insolite pe coordonatele magiei populare, unde regnurile fuzionează și obiectele își schimbă funcțiile, lasă loc adeseori imagismului baroc și gratuit" (Marian Popa, în "Dicționar de literatură română contemporană").

Ca romancier, a debutat în 1970, cu "Scara lui Climax". Au urmat alte proze, inspirate din viața celor mai diferite categorii sociale, având ca punct de plecare conflicte interesant construite, multe dintre ele cinematografic. Trebuie menţionate, printre altele, romanul reportaj "Aproapele nostru, aproape", "Ciudata mișcare a inimii în aprilie", "Mergând prin zăpadă", "Cu ochii dragostei", "Cercul", "Minunata poveste de dragoste a preafericiților regi Ulise și Penelopa", "Scrisori imperiale", "Omul coborât din turn", "Diavolul de duminică", "Limita de vârstă", "Tentația", "Rezerva specială", "Scrisorile venețiene", "Bănuitele primejdii", "Pașaport pentru Australia".

A lăsat și câteva traduceri, a scris o piesă de teatru intitulată "Zile de toamnă", iar publicistica și-a adunat-o în volumul "Conversații patetice".

Apreciat de critica literară, Platon Pardău a fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor și ale Academiei Române.

A decedat la București, pe 12 aprilie 2002.

***************************************************************************

Pînă în decembrie 1989, la România literară, responsabili cu textele despre partid și Ceaușescu erau Vasile Băran și Platon Pardău. Adică ei lansau comenzile și apoi se țineau de capul scriitorilor să le scrie. Pardău nu le zicea pe de-a dreptul autorilor pe care-i invita să scrie ce voia de la ei. Formula lui era „Un eseu politic angajat și angajant”, ca să le mai lase o portiță de scăpare celor care aveau de gînd să-l refuze. Băran însă mergea direct la țintă: voia o intervenție vibrantă despre tovarășul Ceaușescu sau despre tovarășa, după caz, și, ca să se facă și mai bine înțeles, aducea vorba despre posibilitatea excluderii refuznicilor din Uniunea Scriitorilor. Cui îi spunea că e un porc, Băran îi replica, senin, că e un scriitor comunist angajat. Iar dacă punea mîna pe un text care nu i se părea că pupă în dos destul sau deloc partidul și Conducătorul, mai punea și de la el, ca să-i facă un bine autorului. Vine revoluția și, la vreo două zile după căderea lui Ceaușescu, ședința de redacție la România literară. Se adunaseră cei mai mulți și începuseră să discute subiectele. Pardău și Băran apar cu întîrziere, dar în același timp. Pe un perete atîrna de mulți ani poza înrămată a lui N. Ceaușescu. Amîndoi s-au repezit la ea, nu înainte de a arunca priviri de reproș celorlalți. Platon sărea, fără spor, s-o apuce. Mai chitit, Băran s-a suit pe un scaun și a înhățat tabloul. A sărit pe dușumea cu Ceaușescu în brațe, a dat cu el de pămînt. Apoi, împreună cu Pardău, a călcat energic poza în picioare, spre rîsul celorlalți din redacție, care de mulți ani nu mai observau tabloul de pe perete.