Odată, un avocat a vândut o fântână unui profesor universitar.
La două zile după încheierea vânzării, avocatul s-a întors și a spus:
-Ți-am vândut fântâna, dar nu și apa din ea. Dacă dorești să folosești apa, va trebui să plătești o taxă suplimentară.
Profesorul a zâmbit calm și i-a răspuns:
- Nu te-am chemat pentru a discuta despre preț...ci doar să-ți spun... dacă apa este, într-adevăr, a ta, îți dau timp până mâine să o scoţi din fântâna mea,în caz contrar, va trebui să-ți percep chirie.
Luându-l prin surprindere, avocatul a început să se bâlbâie:
-Glumeam, desigur...
Profesorul, cu un zâmbet plin de înțeles, i-a răspuns:
-Și eu ....cred că profesori ca mine formează avocați ca tine.
Tu cauți succesul. Eu caut excelența.
Morala:
Atunci când înţelepciunea catedrei întrece viclenia tribunalului, ne amintim cu recunoștință de dascăli arhitecții tăcuți ai inteligenței...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu