$$$

 Despre Danny DeVito

Pe 17 noiembrie, Danny DeVito a împlinit 78 de ani, însă nimeni nu ar putea spune că nu rezonează cu tineretul. Este unicul actor pentru care studenții unui colegiu din New York au amenajat un altar secret în spatele unui perete fals. Cu ocazia aniversării marelui comic, să ne amintim câteva momente memorabile din viața sa.

Danny DeVito s-a născut în 1944, în orășelul de coastă Neptune, din statul New Jersey. Ulterior, familia sa s-a mutat în Asbury Park, unde tatăl său a deschis un club de biliard — iar micul Danny, până la vârsta de 14 ani, devenise un jucător capabil să-i învingă pe oricine. Totuși, afacerea nu era una de familie, ci mai degrabă un mijloc modest de câștig.

Părinții săi munceau istovitor în mai multe locuri pentru a-și întreține cei trei copii — fără a-i socoti pe cei doi care pieriseră înainte de nașterea lui Danny. Actorul mărturisește adesea, cu recunoștință, că familia sa nu a trăit în sărăcie lucie. Adevărata amenințare a fost drogul: majoritatea prietenilor săi își procurau bani prin furt și vânzarea ilegală de medicamente, pe care apoi îi cheltuiau pe heroină.

În adolescență, Danny a fost martor la mai multe tragedii — morți din cauza supradozelor și tineri de vârsta lui care sfârșeau în închisoare. Atunci a decis că acel drum nu era pentru el și, la doar 14 ani, i-a cerut tatălui să-l trimită la un internat catolic.

Fiind cel mai mic dintre frați, Danny a crescut alături de două surori — femei puternice și curajoase, care i-au inspirat admirația pe viață. Una dintre ele, Angela, era coafeză și credea cu tărie că aceasta ar fi fost o meserie potrivită și pentru fratele ei.

După absolvirea liceului, Danny nu avea nicio idee clară despre ce carieră să urmeze — universitatea nu îl atrăgea deloc. Însă salonul Angelei era mereu plin de frumuseți, iar ideea de a fi „singurul bărbat straight” printre ele îl atrăgea pe timidul și scundul tânăr.

A urmat cursurile Academiei de Coafură Wilfred și a descoperit că îi plăcea cu adevărat să ajute oamenii să se simtă frumoși. În cele 18 luni petrecute în salonul surorii sale, Danny și-a format o clientelă fidelă, deși nu și-a găsit viața sentimentală. A hotărât atunci să studieze și machiajul — visând la câștiguri mai bune — și s-a înscris la cursurile de machiaj ale Academiei Americane de Arte Dramatice din New York.

DeVito iubise dintotdeauna cinematografia, așa că a decis să urmeze și cursurile de actorie. Curând a simțit că își descoperise adevărata chemare, deși nimeni nu era dispus să ofere roluri unui tânăr de nici un metru și jumătate.

Colegul său de apartament, Michael Douglas, glumea că Danny atrăgea toți copiii din cartier, iar DeVito, cu sarcasm, răspundea că, de fapt, era invers. În cei doi ani de studiu, cei doi au legat o prietenie profundă, însă cariera lui Danny nu părea să prindă contur. A decis atunci să plece în Connecticut.

Acolo a fost admis la prestigiosul Centru Teatral Eugene O’Neill și a început să joace în spectacole estivale. Însă nu a rămas mult timp, pentru că a aflat despre viitoarea ecranizare a romanului lui Truman Capote, Cu sânge rece.

Convins că el era singurul potrivit pentru rolul lui Perry Smith, Danny s-a dus în Hollywood — doar pentru a afla că Robert Blake fusese deja distribuit. Întoarcerea părea lipsită de sens.

„Lucram ca valet de parcare și mă învârteam printre hippioti pe Sunset Boulevard. Aveam plete, un palton lung, adidași — eram perfect integrat în peisaj. Dar simțeam că trebuie să fac ceva!”, își amintea mai târziu actorul.

Dar în Hollywood nimeni nu voia să audă de un actor italian, mic de statură, fără reputație sau conexiuni. S-a întors la New York, unde a început să realizeze scurtmetraje pe peliculă de 8 mm și să joace în piese de teatru low-budget.

Înălțimea sa părea o condamnare, dar treptat a înțeles că îl făcea unic:

„Intram la audiții și lumea ridica sprâncenele. Apoi, în mintea lor, comparau: am văzut 20 de candidați pentru servitorul din Nevestele vesele din Windsor — toți par identici. Dar ce-ar fi să-l luăm pe tipul ăla, Danny? Așa am primit două roluri shakespeariene”.

Viața de nomad și teatrul l-au eliberat de timiditatea care-l chinuia la balurile din liceu. A învățat să danseze minunat, avea un simț al umorului remarcabil.

La un spectacol pe Broadway, o tânără actriță, Rhea Perlman, venise să-și susțină o prietenă. Cei trei au ieșit la o băutură după piesă — și două săptămâni mai târziu, Danny și Rhea locuiau deja împreună, într-un apartament închiriat cu ajutorul lui Michael Douglas.

Au trecut peste 50 de ani de atunci: au trei copii, au jucat împreună în mai multe producții, s-au despărțit și s-au împăcat de mai multe ori. În decembrie 2017 s-au separat definitiv, dar nu au divorțat — consideră că ar fi inutil, fiindcă au rămas cei mai buni prieteni.

În 1970, DeVito a primit rolul lui Martini în montarea de pe Broadway a romanului lui Ken Kesey, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Cinci ani mai târziu, Michael Douglas, căruia tatăl său îi dăruise drepturile de ecranizare, l-a chemat pe vechiul său prieten să-și reia rolul — și astfel i-a oferit biletul spre glorie.

Filmul regizat de Miloš Forman a câștigat cinci premii Oscar, iar Danny DeVito a devenit recunoscut. Mai mult, l-a cunoscut pe compatriotul său Jack Nicholson.

Nicholson povestea cum auzise de la începutul carierei despre „piticul din Jersey” care încerca să cucerească Hollywoodul. Pe platourile de filmare s-au împrietenit — și devenit star după rolul lui McMurphy, Nicholson îi propunea pe DeVito tuturor regizorilor cu care colabora.

DeVito i-a rămas recunoscător, deși deja începuse să înțeleagă ce atu erau fizicul său aparte și talentul său. A primit astfel rolul care l-a făcut cu adevărat celebru — Louie De Palma din serialul Taxi. După cinci ani, a primit un premiu Emmy pentru interpretare.

S-a atașat de colegii din Taxi — cinci ani de filmări i-au transformat într-o mică familie care se aduna adesea la petreceri cu mâncare bună, băutură și trabucuri. De altfel, a început să fumeze regulat după ce a jucat alături de Arnold Schwarzenegger în comedia Gemeni.

„Ca partener de platou, Danny era de neegalat. Fuma trabucuri. Ne gătea spaghete în fiecare săptămână, uneori de două ori. Fierbea o cafea excelentă. Avea mereu la el un sticluț de lichior de anason și era mereu gata să bem un păhărel înainte sau după masă”, povestea Arnie.

La finalul filmărilor, Schwarzenegger i-a dăruit o cutie de trabucuri și o duzină de prăjituri. DeVito a refuzat dulciurile, dar trabucurile le-a fumat pe toate — și de atunci nu a mai renunțat la ele.

După încheierea filmărilor Războiul soților Rose, zbura acasă la clasa întâi și a vrut să fumeze. I s-a spus că e interzis. Atunci s-a ridicat, a traversat cabina, a salutat pe toți cei treji și a întrebat dacă poate fuma un trabuc. Toți au fost de acord, mai puțin un pasager care a exclamat: „Nici vorbă!” … apoi a adăugat: „Numai dacă îmi dați și mie unul”. Danny a spus că a fost cel mai plăcut zbor din viața sa.

Michael Douglas îl poreclea „Prințul Întunericului” — pentru chipul său ciudat și harul de a interpreta personaje detestabile, fără a părea cu adevărat odioase. DeVito seamănă uneori cu un personaj animat, și consideră acest lucru un atu.

Actorii săi favoriți au fost frații Marx — maeștri ai absurdului. Când Tim Burton i-a oferit rolul Pinguinului în Batman se întoarce, a fost în al nouălea cer: o partitură ideală pentru un ticălos de operă, tragic și comic deopotrivă. În timp ce alți actori detestă orele de machiaj, lui Danny îi plăcea această metamorfoză.

Nu și-a pierdut entuziasmul odată cu vârsta — a început să regizeze și să producă filme. Datorită lui avem azi capodopere precum Pulp Fiction, Gattaca, Erin Brockovich și Land of the Blind.

Tinerii americani care nu l-au cunoscut din comediile anilor ’80 îi ridică un altar personajului său din It's Always Sunny in Philadelphia — în spatele unei toalete dintr-un campus — și îi aduc ofrande sub formă de sticle de bere goale.

„Am reușit. E la fel ca în orice alt domeniu. Dacă inima ta îți spune să scrii povești, să pictezi sau să construiești poduri — urmează-ți chemarea. Nu contează cât de înalt ești sau ce culoare ai”, a spus Danny DeVito într-un interviu.