$$$

 👩‍⚕️ Sofia Ionescu – românca uitată care a făcut istorie în medicină

…și despre care nu înveți la școală aproape nimic.

Într-o epocă în care femeile nu aveau voie să voteze în multe colțuri ale lumii, o tânără din România ținea în mână bisturiul și opera pe creier.

Nu e metaforă. E istorie adevărată.

Se numea Sofia Ionescu-Ogrezeanu. Născută în 1920, într-o familie modestă din Fălticeni, Sofia a crescut într-un mediu în care singurele așteptări de la o fată erau să fie „cuminte” și, eventual, „să prindă un soț bun”. Dar ea nu se mulțumea cu visuri mici.

🎓 După ce o prietenă apropiată a suferit o intervenție oftalmologică grea, Sofia a decis că vrea să devină medic. În 1939, intră la Facultatea de Medicină din București. Era un domeniu dominat de bărbați, dar Sofia nu se lăsa intimidată. Se remarcă rapid prin inteligență, ambiție și curaj.

Dar lumea avea să se schimbe curând.

🌍 În 1944, Bucureștiul era în plin război. Bombardamentele loveau orașul, spitalele erau copleșite, iar personalul medical era insuficient. Într-o zi, la Spitalul nr. 9, un băiețel grav rănit este adus de urgență – are o fractură craniană severă. Toți neurochirurgii erau plecați. Sofia, care încă era studentă, e singura care putea face ceva.

⚠️ Cu calm, dar cu inima cât un purice, a făcut ceea ce părea imposibil: a efectuat prima ei operație pe creier, singură, fără supraveghere directă.

Și a reușit.

Ce a fost un act de disperare într-un spital bombardat… a devenit momentul care i-a definit cariera.

🧠 A urmat specializarea în neurochirurgie, sub îndrumarea lui Dimitrie Bagdasar, fondatorul școlii românești de neurochirurgie. Sofia nu doar că a ținut pasul cu colegii bărbați, dar i-a depășit. Era meticuloasă, rapidă, curajoasă. Nu cerea tratament special. Doar respect.

După moartea mentorului ei, a rămas în echipa spitalului și a continuat să opereze timp de peste 47 de ani. A lucrat cu mii de pacienți, a făcut pionierat în tehnici de microchirurgie, și a scris zeci de lucrări științifice.

🔬 Dar titlul care a rămas în istorie este:

👉 „Prima femeie neurochirurg din lume recunoscută oficial”, în 1945.

Fără PR, fără rețele de socializare, fără hashtag-uri.

Doar bisturiu, creier uman și mâini sigure.

🇷🇴 Și poate te întrebi: de ce nu știm mai multe despre ea?

Pentru că a fost o femeie într-un sistem condus de bărbați. Pentru că a fost modestă. Pentru că România, în loc să-și promoveze valorile, le uită.

În altă țară, numele ei ar fi fost în manuale, pe clădiri, în filme.

La noi… cu greu găsești câteva paragrafe despre ea.

🕯 Sofia Ionescu a murit în 2008, la 88 de ani. A fost decorată cu Ordinul Național „Steaua României”, dar recunoașterea publică a fost, ca de obicei… întârziată.

📌 Azi, povestea ei circulă mai ales online, între rânduri de comentarii și postări rare. Dar poate tocmai de-aia merită să o dăm mai departe. Nu doar ca un act de memorie. Ci ca inspirație.

Pentru fetele care cred că nu pot.

Pentru românii care au uitat cât de mult pot.

Pentru o țară care, uneori, uită ce comori a avut sub nas.