$$$

 DIALOG cu TINEREȚEA 

Tinerețe, raiul vieții, am ajuns să te regret,

Te invidiez la alții, dar te evoc, te respect.

Ești frumoasă, dar ești scurtă căci vin zilele acele

Când fără să îmi dau seama, voi merge în pas cu ele.

Mi-am făcut iluzia că am timpu' 

la-ndemână 

Și îmi tolerează anii de-a rămâne împreună,

Însă timpul nu ne iartă și ne va îndepărta.

Eu voi merge-n pas cu el, tu rămâi în urma mea.

De mai multe ori tresar, simțind o nedumerire;

Oare, tinerețea este, bătrânețe-n devenire!!!

Și se naște o-ntrebare rostită printre suspine.

-Unde-ai dispărut junețe? Parcă ieri erai cu mine!

-Iată-mă aici, ascunsă. Sunt demult în urma ta.

Ne-am îndepărtat prea mult și nu te mai pot urma.

Am mers, ce-i drept, împreună însă, tu m-ai depășit

Și-ți continui încă drumul spre tărâmul infinit.

Eu rămân o amintire, (aceea ce-a fost cândva)

Floare, zâmbet, fericire, basm frumos în viața ta!

                             Tataielu'Andrei