$$$

 Bună, oameni buni! 

Aici Martinel, un urs brun din Carpați. Vă rog, ascultați-mă câteva clipe nu vorbesc doar în numele meu, ci în numele tuturor fraţilor mei din pădure.

Știu că atunci când mă vedeți pe marginea drumului sau ieşind timid dintr-o poieniță, vi se pare un moment magic. 

Știu că vi se taie respirația și vi se pare că ați dat peste ceva rar, frumos, aproape ireal. 

Poate vă vine să mă filmați, să mă pozați, să mă chemaţi mai aproape cu ceva de ronțăit din portbagaj. 

Un biscuit, o napolitană, un rest de sandwich. 

Poate că vă gândiți că mă ajutați. 

Sau că faceți un video viral.

Dar adevărul e că fiecare gest de-al vostru, oricât de bine intenționat ar fi, mă pune în pericol. 

Și fără să știți și pe voi. 

Eu nu sunt un animal domestic.

Nu sunt o jucărie de pluş,nici o pisicuță curioasă. 

Sunt un urs. 

Un animal sălbatic. 

Trăiesc după legile pădurii,nu după algoritmii reţelelor sociale. 

Nu am cont de Facebook, nici de Instagram, nici de TikTok. 

Nu caut like-uri. 

Caut linişte. 

Caut hrană naturală. 

Caut un loc sigur pentru puii mei.

Când mă hrăniți, mă învățați să vin spre oameni. 

Să părăsesc pădurea mea și să cobor tot mai jos, spre şosele, spre gunoaie, spre sate. 

Devine un obicei. 

Un obicei care, într-o zi, mă poate costa viața. 

Pentru că, dacă voi mă hrăniți azi, dar alții se sperie de mine mâine, știți ce se întâmplă? 

Se spune că sunt „periculos" și se cere ca eu să fiu alungat sau chiar împuşcat. 

Și nu e numai vina mea. 

Eu doar am urmat firimiturile.

Vă rog: nu vă apropiaţi de mine. 

Nu încercați să faceți selfie-uri cu mine în fundal. 

Nu mă strigaţi, nu mă filmați de la doi pași, nu aruncaţi mâncare să mă faceți să ies din pădure. 

Eu nu înțeleg regulile voastre. 

Eu cunosc doar instinctul - iar când simt pericol, mă apăr.

Şi nici nu vreau să devin cerşetorul pădurii.

Poate par blând. Poate par curios. 

Dar inima mea tresare la cel mai mic zgomot. Sunt mereu în gardă. Am nevoie de distanţă. De respect. De libertate.

Tot ce îmi doresc este să pot trăi liniştit în pădure, să nu-mi fie teamă de oameni, să-mi cresc puii în tihnă, să vânez în voie, să mă plimb sub cerul liber fără să aud claxoane sau fără să găsesc ambalaje strălucitoare în iarbă.

Vă mulțumesc dacă veți ține cont de vorbele mele. Și, dacă vreodată mă veți zări, opriți-vă o clipă, păstraţi distanţa, priviţi în liniște și plecaţi mai departe.

Acel moment rămâne al vostru și al meu dar fără pericol, fără mâncare, fără poze periculoase.

Lăsați-mă să rămân sălbatic.

Așa cum m-a făcut natura. 

Așa cum e bine pentru toţi.

Cu respect, Martinel, ursul care nu vrea celebritate, ci doar pădure.

🐻💜