Smecher de ieri şi de azi..
lată o poveste complexă și nuanțată despre cum s-a născut cuvântul şmecher şi legenda controversată a faimosului „carnet de şmecher":
Originea: de la Schmecker la şmecher
Totul a început cu negustorii sași din Siebenbürgen (Transilvania), care veneau în Oltenia pentru a schimba produse meşteşugărești cu vin. Boierii olteni ofereau mese bogate și vinuri tari ca tactică-sașii se ameţeau, negociau într-un moment de slăbiciune şi se întorceau acasă cu vin prost, plătit scump
Într-o zi, sașii au venit însoțiți de un expert în degustare, numit în germană „Der Schmecker" - omul care „gustă" adevăratul vin. Acest specialist nu bea și nu se lasă păcălit - negociază ferm şi împiedică escrocheriile. Oltenii au început să-l numească „șmecher" - un individ priceput și imposibil de fraierit
Inițial, şmecher" era un compliment: omul isteţ, cu gust rafinat, cel care privește dincolo de aparențe și nu se lasă manipulat.
Evoluţia în limbaj: din degustător la artizan al şmecheriei
Cu timpul, cuvântul „şmecher" a început să se extindă - de la experții în vinuri la orice persoană descurcăreață, care știe să iasă din situaţii", „călăreşte sistemul" sau „profită fără să fie prins".
Astăzi, sensul său ambiguu poate fi chiar negativ - implicând viclenie sau şiretlic, dar tot păstrează ideea de abilitate și inteligență practică.
„Carnetul de şmecher": realitate sau legendă?
În anii 1950, în Bucureşti a circulat povestea unei „Societăți a Şmecherilor", care se mândrea că emite un carnet oficial, validând şmecheria posesorului - „mare şmecher şi coșcar de clasa l-a".
Carnetul arăta în glumă:
„Membrii care vor da dovadă de cât mai multă șmecherie vor fi scutiți de societate."
Este probabil o parodie sau o satiră a ideii de recunoaştere formală a şmecheriei -mai mult un simbol urban, nu o instituție serioasă.
Rezumat: ce înseamnă cu adevărat?
1. Originea vine din germană/idiş (Schmecker), desemnând degustătorul care distinge calitatea adevărată.
2. Sensul real a rămas: "omul care nu se lasă păcălit, are gust, este descurcăreț și viclean".
3. Carnetul a fost un concept satiric, o glumă populară care a adus în discuţie valoarea și absurdul - de a certifica „şmecheria".
Concluzie în stil românesc
Cuvântul şmecher" este un dopaj lingvistic: un împrumut cu poveste, aromă și istorie. A plecat de la degustător, a ajuns simbol al inteligenței practice, iar carnetul un zâmbet ironic al unei societăți care-şi recunoaște propriile meşteşuguri.
Sursa rezumatului internet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu