$$_

 RADU NEGRU, ÎNTEMEIETORUL ȚĂRII ROMÂNEȘTI

Negru Vodă, supranumit Radu Negru, a fost, potrivit legendei, fondatorul și primul domn al Țării Românești. Existența lui reală este controversată, făcând subiectul mai multor cercetări ale istoricilor români și străini. Unii istorici susțin ipoteza că Negru Vodă ar fi doar o poreclă a unor personaje distincte sau contopite, ca de exemplu Basarab I sau chiar lui Radu I.

Dar, totuşi prea multe izvoare istorice confirmă existenţa lui Negru Vodă, ca totul să fie doar o născocire. Trei documente aflate în „Fondi de Exbitas” a Vaticanului, care au fost aduse în prim-plan la noi de către scriitorul și istoricul Florin Horvath, arată o origine uluitoare a voievodului Negru Vodă. Iată mai întâi documentele şi traducerea lor:

1) „Magis dicimus ┼ V.S.┼ Nobilum G.M. R de Craon oratu Tua aqud Fogares devertisse comitatum nobilo G. de Doyen qui in A.D. 1124 sua fortitudine civitas Tyr expugnatione ab GM H. de Payns nigro-rum triens capitibus suum scutum accepit. Simul rogamus ┼ V.S.┼ ut suo conubio cum Clara insiurando erga O.T. nobilum nobilum G. de Doyen absolvas. Vestrus devotus Paulus in A.D. 1147”.

„Mai spunem că V.S. că nobilul G.M.R. s-a oprit la Făgăraș la rugămintea Voastră însoțit de nobilul G.de Doyen care în anul 1124 A.D. pentru vitejia sa la ocuparea cetății Tyr a primit de la G.M.H. scutul cu trei capete de negri. Împreună rugăm pe V.S. să delege de jurământul său față de O.T. pe nobilul G. de doyen de căsătoria cu Clara. Al vostru preaplecat Paulus in A.D. 1147”.

2) „Noastre G.M. A. de Perigord cum equitibus itinero apud Hierosolimae devertimus in Longocampus ubi Rado, Dux Fogaras Fra. G. de Doyen filius perficiens voluntatem ┼ V.S.┼ nostra fide Margo Bucuria bano Basararis filiae in A.D. 1239”.

„Noi G.M.A., împreună cu cavalerii, în drum spre Ierusalim am poposit în Câmpulung, unde se căsătorește Radu, duce de Făgăraș, fiul Fra. G. de Doyen cu Margo Bucura (Bucuria), fiica banului Basarab în credința noastră împlinind planul V.S.A.D. 1239”.

3) „Nuntiamus te Rado. Raddus dux de Fofaras filium. Equitis g. De Doyen nepotem (epotium). Quod G.M.G. De Beaujeu. Concilio Lyon Voluntati tuae Indulgentiam in Valachei Hongryus cocilavit A.D. 1272”.

„Te anunțăm pe tine Radu, fiul lui Radu, duce de Făgăraș. Urmaș al Cavalerului G. de Duyen. În consiliul de la Lyon G.M. G.de Beaujeu a mediat asupra regelui Ungariei bunăvoința sa către Valahia favorabilă planului tău A.D. 1272”.

Informațiile cumulate în cele trei documente, precum şi din altele, ne arată următoarele:

* La anul 1124, cavalerul templier Gilbert de Duyen, pentru vitejia de care a dat dovadă în cucerirea cetății Tyr, a fost înnobilat de către Marele Maestru al Templierilor, Robert de Craon, cu scutul cu trei capete negre, ceea ce va face ca urmașii săi direcți să poarte apelativul de „Negru”.

* Acest Gilbert de Duyen, fiind dezlegat de jurământul cavaleresc, se va căsători în anul 1147 cu Clara (fiica unei căpetenii locale din Țara Făgărașului) și au un fiu, în persoana lui Radu.

* Un urmaș al acestui Gilbert de Duyen, un bărbat cu numele de Radu (Radu Negru), se va căsători în anul 1239, în Câmpulung cu Marga Bucura (Margo Bucuria), fiica banului Basarab (Basararis cum apare în text). Căsătoria având loc la Câmpulung ceea ce întărește teoria primului descălecat în perioada 1210-1215 a primului Radu Negru, posibil primul domnitor al Ţării Româneşti.

* Radu Negru și Marga vor avea un fiu, care se va numi tot Radu și care va fi menționat la anul 1272 (1274).

Foarte interesant e faptul că într-un articol din 1927 din „Revista Arhivelor”, autorul (Mihail Popescu) îşi pune întrebarea legitimă: ce caută capete de arabi în stemele ţărilor române? Ce legături „intime” au avut românii cu arabii, pentru ca aceştia din urmă să fie reprezentaţi pe stemele româneşti? Acum, în lumina documentelor mai sus menţionate, răspunsul e mai clar: „capetele de arabi” din stemele ţării româneşti aduce aminte de scutul cu trei capete negre ale cavalerului templier Gilbert de Duyen, ale cărui urmaşi au fost mai târziu domnitorii din Ţara Românească.