$$$

 Aş vrea să poți...să nu îmi judeci lacrima tăcută care curge...în ea sunt picături de suflet...care tânguitor tot în privire printre gene...vor ajunge...

Aş vrea să poți...să nu îmi judeci nici tăcerea...în mine este un ecou pustiu...ce-mi țipă prin adâncuri...răscolitor durerea...

Aş vrea să poți...să nu îmi judeci greşelile umane inerente...sunt doar un trecător al vieții...o imperfectă printre măşti purtate şi chipuri ce se cred mereu ...mult prea perfecte...

Aş vrea să poți...să nu îmi judeci vorbele rostite...poate că unele în grabă ,n-au fost prea mult gândite...dar caută-mi în suflet şi vei simți la fel...doar cu iubire ele răscolitor au fost simțite...şi dor de tine...dor de mine...dor de noi... se aşternea mereu...printre cuvinte....

Aş vrea să poți...să nu îmi judeci starea...sunt valul zbuciumat ce-şi poartă amintirea prin labirintul vieții într-o dimensiune mai mare decât marea...mă zbat rătăcitor la mal...şi nu găsesc uitarea...

Aş vrea să poți...să nu mă judeci...destul îmi sunt judecător şi propriul meu călău...sentința este dată...suspin al nimănui mă voi simți cu sufletul rănit...mereu pe drumul meu...topit în aşteptare , ursit de ursitoare...dar port credința şi speranța că undeva veghează...un înger sus în Cer...ca și îngerul tău...

" P.M."