$$$

 

Trenul colos din deșert 

Sau...

Oţelul care taie nisipul Africii.

Într-o lume în care trenurile curg prin văi, prin păduri şi oraşe, în inima deşertului Saharian,există un colos care nu se grăbește,dar nici nu se oprește.

Acesta este cel mai lung tren din lume,un şarpe de oțel care taie tăcerea nisipului, legând minele roşii din Zouérat, din nordul Mauritaniei, de Nouadhibou, portul industrial de la Atlantic.

Un drum de 700 km, o călătorie de peste 20 de ore prin cel mai ostil peisaj de pe continent.

Un tren născut nu din vis, ci din nevoia de a lega fierul de lume.

Dar astăzi, dincolo de minereu, duce cu el şi poveşti, suflete și curaj.

Acest tren, cunoscut simplu ca „Train du désert", poate ajunge la peste 3 kilometri lungime. 

În componența sa:200-210 vagoane de minereu, fiecare de aproape 84 de tone,cu o greutate totală care poate depăși 20.000 de tone,tras de 3-4 locomotive diesel-electrice, fiecare cu peste 3.300 de cai putere.

Este o capodoperă brută a ingineriei, nu are viteza trenurilor japoneze, dar are rezistenţa unei armate.

Străbate unul dintre cele mai neiertătoare peisaje de pe glob: deşertul Saharian. 

Vânturi de 50 km/h,temperaturi care trec de 50°C ziua și scad sub 0°C noaptea. 

Şinele se dilată, nisipul le înghite, dar trenul nu se oprește.

Este un tren de muncă.

Dar și o legendă.

Misiunea principală a trenului este

transportul minereului de fier din Zouérat -o regiune care găzduiește unele dintre cele mai bogate zăcăminte din Africa.

Fierul este urcat în vagoane uriaşe şi transportat spre portul Nouadhibou, de unde este exportat către Europa, Asia şi America.

Dar de ani buni, trenul a devenit și un simbol al rezistenței umane.

Locuitorii din satele izolate îl folosesc pentru a ajunge la piețe, la spitale, la rude.

lar turiştii - aventurieri din toate colțurile lumii - vin pentru cea mai dură călătorie feroviară de pe planetă:

Dormind în vagoane goale,direct pe minereu,cu feţele acoperite de eşarfe ca tuaregii,cu ochii plini de stele și inimile bătând la unison cu fierul roților.

Să urci în trenul de minereu din Mauritania e să faci un pact cu praful și tăcerea. 

Nu există bilete. 

Nu există confort. 

Doar nisip, zgomot și o frumusețe sălbatică, nemiloasă.

Trenul oprește rar. 

Oamenii urcă în fugă. 

Turiştii sunt puțini, dar pasionați. 

Apar cu saci de dormit,..saci de curaj și aparate de fotografiat, iar când pornește trenul, simt că fac parte din ceva mai mare decât ei.

Trec pe lângă dune de milioane de ani, triburi nomade, capre rătăcite, o lume unde timpul nu există.

Și fiecare bătaie de inimă devine parte din ritmul metalic al colosului

Trenul nu are nume oficial,dar localnicii îl numesc simplu: „Viața".

Fără el,multe sate n-ar exista. 

Fără el,minereul ar rămâne blocat, economia s-ar prăbuşi. 

Dar mai important: fără el,n-am avea cea mai autentică experiență de călătorie rămasă în lumea noastră modernă.

Într-o eră în care totul e digital, steril și programat la secundă, trenul din Mauritania este o relicvă vie. 

Un colos de fier care spune povestea muncii, a curajului, a speranței și a demnităţii.

E mai mult decât o linie ferată între două puncte.

E un drum între lumi, între trecut și viitor, între oameni şi zei.

Și poate,într-o noapte,vei urca și tu în el. 

Şi vei înţelege că unele călătorii nu te duc undeva...cu doar poate te duc înapoi la tine....

Sursa rezumatului internet...