Există femei pe care nu le poți citi din prima privire. Femei care par că au întotdeauna o lume secretă în privire, că vorbesc mai mult prin tăceri decât prin cuvinte. Nu le vei vedea agățându-se de oameni, nici strigându-și dorurile. Ele poartă în ele o liniște care sperie și atrage deopotrivă.
Aceste femei au învățat să își țină inima într-un loc sigur. Nu pentru că nu vor să iubească, ci pentru că au iubit cândva cu o forță care le-a sfâșiat. Au dat totul fără măsură, iar când au rămas goale, au înțeles că nu oricine știe ce să facă cu un suflet atât de mare.
Le vei găsi mereu atente, cumpătate în gesturi și cuvinte, ca și cum fiecare mișcare a lor ar purta o promisiune nerostită. Și poate că așa este. Pentru că în fiecare femeie tăcută există un univers nesfârșit de gânduri, emoții și visuri. Un univers care nu poate fi cucerit, ci doar înțeles și respectat.
Nu te vor lăsa ușor să intri. Vor testa cât de adevărat ești, nu prin întrebări directe, ci prin felul în care le privești atunci când tac, prin felul în care reacționezi când se închid în ele. Te vor lăsa să vezi câte puțin, ca pe un drum cu luminile aprinse doar pas cu pas. Și, dacă nu ai răbdare, nu vei ajunge niciodată la capătul drumului lor.
Dar dacă ai răbdare, dacă nu te sperie liniștea lor, vei descoperi ceva rar: un suflet care iubește fără jumătăți de măsură. Un suflet care nu te va lăsa niciodată singur în întuneric. O femeie care te va ține în brațe nu doar cu trupul, ci cu însăși credința ei în tine.
Pentru că aceste femei, cele cu tăceri adânci și ziduri înalte, știu să fie lumină atunci când lumea devine întunecată. Au învățat să fie propriul lor sprijin și vor fi și al tău, dacă demonstrezi că inima ta poate să stea alături de a lor fără să fugă.
Iubirea lor nu este o chemare zgomotoasă, ci o prezență caldă, constantă. Nu vor promite stele, dar vor merge cu tine prin întuneric până le veți găsi împreună. Nu vor cere, dar îți vor dărui. Nu vor striga, dar te vor ridica atunci când vei cădea.
Nu confunda liniștea lor cu lipsa de iubire. Nu confunda zidurile cu indiferența. În spatele fiecărei priviri cumpătate se află o iubire uriașă, ținută cu grijă să nu fie risipită pe cei care nu știu ce înseamnă profunzimea.
Și, dacă o vei iubi fără grabă, fără teamă și fără măști, vei descoperi că femeia care părea inaccesibilă îți va deschide uși spre o iubire care nu se termină niciodată. O iubire care nu are nevoie să fie strigată, pentru că se va simți în fiecare atingere, în fiecare tăcere împărtășită, în fiecare „sunt aici” rostit din priviri.
Pentru că femeile care par reci nu sunt lipsite de foc. Ele doar știu că focul trebuie dăruit celui care va ști să îl păstreze aprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu