*""¢$$

 Mărturisiri și cugetări ale marii profesoare care a fost ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA, "cărturar român care se naște o dată la o sută de ani", așa cum spune dr. ELIS RÎPEANU, cea care i-a fost studentă la Filologia bucureșteană.

" Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe în care m-am cufundat cînd am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ține, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a ființei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumusețe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului."

"Azi, pentru mine personal, pentru cei puțini rămași din generația mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranță, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aș vrea să spun că s-a prăbușit. Suntem însă neliniștiți, puțin nedumeriți, sîntem și triști: ceea ce se petrece pe planetă nu-ți dă senzația unei linistiri iminente.

Ceea ce se-ntîmplă acum seamănă cu perioada prăbușirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Isus: era înlocuită o pseudo-spiritualitate cu o spiritualitate adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antihristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-și revină din aceste clipe de orbire, care cam durează. Opere ce nu se mai citesc, lucrări muzicale care nu se mai cîntă."

"Sînt pe calea unei nădejdi. Așa și reușesc să ies din contingent. Altfel n-aș putea să trăiesc cu ușurință în atmosfera actuală. Pentru că formația mea este umanist, de carte, de cultură, așa cum o înțelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam niște modele, pe care am încercat să le urmăm, scara de valori era cumva fixată. Trăiam într-o lume sigură, în măsura în care cultul valorilor stabile îți poate da ție sensul unei stabilități. "

"Pentru că intrăm în zona computerului, am pierdut plăcerea de a citi. Eu sunt un cetățean al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îți lasă popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. Pierderea obișnuinței lecturii este pericolul cel mai mare care amenință planeta, pentru că slăbește intelectul, puterea de gîndire și te face să uiți limba."

"Omul, cu credința lui, poate lumina și cele mai întunecate locuri"

ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA

sursa:Mitu Ion