$$$

 FEMEI NEFERICITE ALE LUMII

Adrian PAUNESCU

În ce măcelărie fără milă ,

În ce prăpăd fără identitate

Ajungeți , după noaptea nunții voastre ,

Ca niște îngere sacrificate ?

Ați fost și voi copiii de lumină 

Ai unor bieți părinți fără putere ,

Și s-au topit muncind ca să vă crească

Și-au și murit , la vămile severe .

Vă mângâiau pe frunte și pe plete

Și calciu v-aduceau , s- aveți în oase ,

Ca norocoși părinți ai unor fete

Cuminți și credincioase , și frumoase .

N-ați fost născute pentru umilință

Și , totuși , câte ați trăit în viață ,

Acum , și în bordeluri , și-n familii,

Bărbați străini bătaia vă învață .

Și vi se face dor de-un strop de milă ,

Din lacrimile tatii și-ale mumii ,

Pe mâna cui ați încăput , cu timpul ,

Femei nefericite ale lumii ?

În zilnicul turnir al unor bestii

Se cheltuie și moare fiecare ,

Ca într-o zi să vă-nțelegeți , toate ,

Că nașteți victime și nașteți fiare .

Un surd miros de sânge pretutindeni ,

Între chilii , căscioare și haremuri 

Și-n somn voi auziți , în nopti de veghe ,

Cum plâng părinți , de dincolo de vremuri .

Un circuit de-a pururea jertfelnic ,

Din mame sunteți mame pentru mame ,

Ca să aflați că astăzi și în codri

Cerboaicelor li-i dor , mai mult ca foame .

În paradoxuri fără de rușine ,

Iubirea v-a-nrobit pe fiecare ,

Că vi s-a dat pedeapsa de a naște

Bărbații care cresc să vă omoare .

Și v-am iubit și v-am cerut iubirea ,

Și v-am răpit și tatălui și mumii ,

Și-acum vă condamnăm la moarte lentă

Femei nefericite ale lumii .