***

 George Enescu, iubirea eternă

George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vârnav din județul Botoșani, în familia arendașului Costache Enescu și a soției lui, Maria, care era fiică de preot. Părinții îi spuneau „Jurjac”, nume dat inițial de guvernanta franceză, Lydie Cedre. Micul Enescu a început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la 5 ani a apărut în primul său concert și a început studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella.

La vârsta de 9 ani Enescu începe studiul la Conservatorul din Viena și devine un răsfățat al publicului care venea entuziasmat la concertele copilului de 12 ani. După absolvire merge la Paris, iar pe 6 februarie 1898 debutează în calitate de compozitor la Concertele Colonne cu Suita simfonică Poema Română.

În același an începe să dea lecții de vioară la București. Regina Elisabeta îl invită frecvent la Castelul Peleș și tânărul compozitor pune pe muzică câteva dintre poemele reginei, devenind invitat permanent la palat, unde ia parte la seratele muzicale organizate de familia regală.

Este perioada când activitatea sa se desfășoară între București și Paris, dar are turnee în mai multe țări europene. Când izbucnește Primul Război Mondial, Enescu rămâne în București, iar în 1915 organizează prima ediție a concursului de compoziție care îi va purta numele și tot el este oferă câștigătorilor, din veniturile proprii, sume de bani generoase.

După război Enescu își continuă activitatea între România și Franța, dar face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde dirijează orchestrele din Philadelphia și New York.

Între anii 1921-1931 Enescu lucrează la opera Oedip, pe care i-o dedică Mariei Tescanu Rosetti, fostă Cantacuzino. Maruca fusese una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria și, după ce căsătoria cu prințul Mihai Cantacuzino, care a murit în 1928 într-un accident de automobil, s-a încheiat, prințesa începe o relație cu George Enescu.

Capricioasă și nestatornică, Maruca face, după zece ani, o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu. Prințesa era cu 11 ani mai în vârstă decât noul ei iubit care era căsătorit și care frecventa Palatul Cantacuzino și participa la seratele muzicale organizate de Maruca. Enescu se vede nevoit să se retragă din preajma prințesei, lăsând-o să-și consume dragostea nebunească. Nae Ionescu apare peste tot alături de Maruca, dar după șase ani, în 1933, rupe relația cu ea, iar acest lucru îi provoacă femeii o cădere psihică puternică care culminează cu episodul dramatic în care a vrut să își dea foc și și-a turnat acid pe partea dreaptă a feței.

La auzul acestei vești, Enescu, încă îndrăgostit de excentrica prințesă, s-a întors de la Paris și a vegheat la căpătâiul ei.  Au urmat trei ani foarte complicați, dar în tot acest timp George Enescu a fost alături de ea. Tot el a internat-o, în septembrie 1935, într-un sanatoriu de boli nervoase din Viena, iar aici medicii au reușit să o stabilizeze emoțional. George Enescu și Maruca Cantacuzino s-au căsătorit pe 5 decembrie 1937, după o relație de 30 de ani. O vreme a apărut în fotografii doar cu un voal negru care îi acoperea fața distrusă de acid, apoi a pozat doar din profil, astfel încât obrazul mutilat să nu apară în imagini.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, George Enescu a rămas în București, iar după 1945 a apărut în concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels și fostul său elev și prieten, violonistul Yehudi Menuhin, pe care îl cunoștea de la sfârșitul anilor ’20.

După instaurarea dictaturii comuniste, Enescu s-a exilat definitiv la Paris. A părăsit Romania în toamna anului 1946, în urma unei discuții cu Yehudi Menuhin, cel care i-a intermediat azilul politic în America, după cum a povestit muzicologul Viorel Cosma. A plecat cu viză de Statele Unite, acordată de Petru Groza, și cu pașaport diplomatic, cu drept de prelungire automată, îmbarcându-se într-un vapor la Constanța. Enescu și Maruca au ajuns în America, dar pentru că nu au reușit să se adapteze, după trei luni s-au întors definitiv la Paris.

La sfârșitul anilor ’40 problemele la coloana vertebrală de care suferea de mai mult timp s-au agravat. Spondiloza i s-a accentuat vizibil, iar în 1950, în timpul unui concert la Londra, a suferit un accident cerebral și a căzut de pe podium.

Bunul său prieten, Yehudi Menuhin, a închiriat un avion pentru a-l aduce la Paris, unde a fost internat de urgență într-o clinică, fiind parțial restabilit. Din acel moment, însă, starea de sănătate a muzicianului nu s-a mai refăcut, iar în iulie 1954 a suferit un atac cerebral masiv.

George Enescu a murit la Paris în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 și a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise, într-un cavou de marmură albă. Imediat după moartea lui prințesa Maruca a plecat la Geneva unde a trăit până la sfârșitul zilelor , în decembrie