***

 Dialog cu îngerul 

Cezar Baltag

— Ai lăsat nașterea ta să fie trecut,

mi-a spus îngerul. Trebuia să te naști mereu

Trebuia să te naști din nou în fiecare dimineață.

Trebuia să mori de mai multe ori într-o singură zi

ca să poți învia o singură dată.

— Am murit de multe ori, îngere,

de fiecare dată în alt chip.

Dar de născut m-am născut o singură dată.

— Niciodată nu te naști pentru totdeauna,

mi-a spus îngerul – Nașterea

e doar marele risc: moartea e ultima șansă.

Acum vom muri amândoi și, poate,

vom învia împreună

Dă-mi mâna. Ține-mă strâns.

4 aprilie 1997, ora 2 dimineața,

Spitalul Fundeni

Cezar Baltag (n. 26 iulie 1939, Mălinești, județul Hotin (azi Cernăuți, Ucraina) - d. 26 mai 1997, București), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), a fost un poet român, eseist și traducător modern, militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexan dru, Adrian Păunescu ș.a.