***

 Poetul Guillaume Apollinaire, acuzat de furtul Giocondei, a murit în timpul pandemiei de gripă spaniolă

Wilhelm Albert Włodzimierz Apolinary Kostrowicki s-a născut pe 26 august 1880 la Roma și a învățat din copilărie franceza, italiana și poloneza. Tânărul a emigrat în Franța la sfârșitul adolescenței și a devenit cunoscut sub numele Guillaume Apollinaire. 

Mama sa, Angelika Kostrowicka, era o nobilă poloneză născută lângă Navahrudak, în Belarusul de astăzi, iar tatăl lui este necunoscut, deși unele surse l-au identificat ca fiind Francesco Costantino Camillo Flugi d'Aspermont, un aristocrat care și-a părăsit familia. 

La Paris tânărul a devenit unul dintre cei mai populari membri ai comunității artistice, printre prietenii săi aflându-se Pablo Picasso, Henri Rousseau, Gertrude Stein, Max Jacob, André Salmon, André Breton, Jean Cocteau, Marc Chagall, Marcel Duchamp.

Cea mai cunoscuă relație a sa este cea cu pictorița Marie Laurencin, care a devenit muza poetului, deși în acea perioadă era căsătorită cu un baron german. Marie era născută și crescută la Paris, iar la vârsta de 18 ani a mers pentru a studia pictura pe porțelan la Sèvres. Când s-a întors la Paris, și-a continuat educația în arte la Académie Humbert, dar și-a schimbat specializarea în pictură în ulei.

Tânăra Laurencin a fost o figură importantă a avangardei pariziene, fiind cunoscută ca bisexuală, având cel puțin o legătură notorie cu scriitoarea Natalie Clifford Barney. În timpul Primului Război Mondial, Marie Laurencin a părăsit Franța plecând în exil în Spania împreună cu soțul său, baronul Otto von Waëtjen, de origine germană, iar după război cuplul a locuit la Düsseldorf. 

În 1911 Guillaume Apollinaire se alăturase Grupului Puteaux, o ramură a mișcării cubiste care va fi cunoscută în curând sub numele de Section d'Or. Pe 7 septembrie 1911, poliția l-a arestat și închis sub suspiciunea de complicitate la furtul Giocondei și a mai multor statuete egiptene de la Luvru, dar l-a eliberat o săptămână mai târziu. 

În timpul Primului Război Mondial poetul a servit ca ofițer de infanterie și în 1916 a fost grav rănit la cap, într-o explozie de tip șrapnel, și, deși a fost îngrijit în spitalele militare franceze, nu s-a recuperat niciodată complet. 

Pe 2 mai 1918, s-a căsătorit cu Amelia Jacqueline Kolb, „o roșcată drăguță” care după moartea poetului s-a îngrijit de opera sa postumă, martori la ceremonie fiind Pablo Picasso, Gabrièle Buffet și celebrul dealer de artă Ambroise Vollard. 

Slăbit din cauza bolii, poetul a murit de gripă în timpul pandemiei de gripă spaniolă din 1918 la vârsta de 38 de ani și a fost înmormântat în Cimitirul Père Lachaise din Paris.

În mai 1921, prietenii săi au format un comitet pentru a strânge fonduri pentru execuția de către Picasso a monumentului său funerar. Șaizeci și cinci de artiști și-au oferit operele la o licitație organizată în 1924, adunând 30.450 de franci. În 1927 și 1928, Pablo Picasso a propus două proiecte, dar nici unul nu a fost realizat. Primul proiect a fost considerat obscen de către comitet, iar al doilea, o construcție de tije metalice, a fost realizat, dar același comitetul l-a refuzat.

În cele din urmă, prietenul lui Apollinaire, pictorul Serge Férat, a fost cel care a proiectat monumentul de granit al poetului care a fost așezat la mormântul său din cimitirul Pè re-Lachaise.