***

 IMPARTEALA

Alecu Donici

Avand tovarasie

La o negustorie,

Cativa prieteni pe viata

Au castigat multime de bani gheata.

Si adunandu-se la casa lor obsteasca

S-au apucat folosul sa-mparteasca.

(Dar sunt cam rare impartele

Fara galceve, sau smintele.)

Si-ai mei prieteni buni, castigul impartind,

S-au intaratat la sfada.

Cand, iata! deodata,

Aud strigand:

- "Sariti! sariti! foc! casa arde!"

- "Lasati si ne vom socoti pe urma;

Dar trebuie sa stiti ca mie mi se cade

Din cea de fata suma

O mie inca si mai bine",

A zis dintre tovarasi unul.

- "Iar mie in tot bunul

Vreo doua mii mi se vine",

Le zice lor un alt.

- "Aidem insa!" - "Ba stati,

Si dreapta partea-mea imi dati",

Strigara celalalt.

- "Da pentru ce? Si cum? ..."

Sfadindu-se asa, prietenii vad fum

Cu palalaie-n casa,

Si neputand sa iasa,

Au ars ei toti, cu bani, cu tot.

Aici a zice pot:

Ca la un rau obstesc, cand cere trebuinta

Ca sa-l intampinam puind unit silinta;

Adeseori pierim obsteste.

Cand fiestecare

Stigand cu gura mare ,

La interesul sau in parte atinteste.