***

 „Nu judecați soții care nu se înțeleg, pentru că, într-o casă doar Dumnezeu și cei ce trăiesc acolo știu ce se întâmplă”, spunea părintele Teofil Părăian.

Drept zicea părintele, Dumnezeu știe, dar oare oamenii din acea casă știu cu adevărat ce se întâmplă?

Știm oare să ascultăm ceea ce ni se spune?

Știm să întrebăm atunci când ceva nu ne este clar?

Știm oare că pruncii sunt primii care ne arată că ceva nu merge bine în familie?

Știm oare că o familie nu-i doar „un bou și o belea” (cum zic moldovenii) ori „doi boi la jug” (cum zic ardelenii).

Ne mirăm că în casă-i scandal dar nu facem efort pentru discuții raționale și clarificatoare.

Ne mirăm că în casă-i răceală dar nu facem loc pentru aprecieri și mulțumiri.

Ne mirăm că pruncii caută anturaje dar nu-i întrebăm ce le lipsește.

Ne mirăm că nu mai este ce a fost dar nu ne întrebăm „cum” ar fi trebuit să fie.

Înainte de a ne face o familie „jucăm” un rol care-i pe placul partenerei/partenerului.

La începutul căsniciei așteptăm ca rolul „jucat” să fie real dar el nu-i așa pentru că a fost doar un rol.

În timpul căsniciei suferim pentru această discordanță dar nu-i spunem partenerei/partenerului că alta era imaginea noastră despre el.

Ne ferim să supărăm și doar ne supărăm că în casă nu-i buna înțelegere.

Nimeni nu-i perfect și cu toții ne-am mai „cosmetizat” imaginea.

Nimeni nu-i perfect și cu toții putem recunoaște cât, din ceea ce vrem să fim este realitate și cât este creație.

Nimeni nu-i perfect și cu toții putem spune ce ne doare și răspunde la doleanțele partenerei/partenerului.

Nimeni nu-i perfect și tocmai imperfecțiunile ne fac unici, cu condiția ca ele să fie recunoscute și "cosmetizate".

#familie #realitate #rol #loc