***

 Viața lui Isaac Singer, americanul care a adus mașina de cusut în gospodăria tuturor femeilor, a murit pe 23 iulie 1875.

 Magnatul și-a împărțit averea de 14 milioane de dolari între cei 20 de copii, 4 neveste și mai multe amante

Isaac Merritt Singer s-a născut pe 27 octombrie 1811 în Schaghticoke, în New York și a fost unul dintre cei șase copii ai lui Adam Singer și ai soției lui, Ruth. În 1821, părinții săi au divorțat, iar Isaac a fost efectiv abandonat de mama sa. La vârsta de doisprezece ani, el a fugit de acasă pentru a se alătura unui teatru ambulant, apoi a lucrat ca ucenic la un tâmplar și la un strungar.

În 1839, Singer, care avea 28 de ani, a obținut primul său brevet de invenții pentru o mașină de găurit piatră pe care a vândut-o cu 2.000 de dolari companiei I & M Canal Building Company. Având acești bani la dispoziție, tânărul a decis să se întoarcă la cariera sa de actor. A plecat într-un turneu, formând o trupă cunoscută sub numele de "Merritt Players", apărând pe scenă cu Mary Ann Sponsler, una dintre viitoarele sale amante, iar voiajul artistic a durat aproximativ cinci ani.

În 1849 Isaac a construit și patentat o "mașină pentru sculptură în lemn și metal". Ajuns la vârsta de 38 de ani, a luat-o pe Mary Ann și pe cei opt copii pe care îi avea cu ea, și-a împachetat mobila și lucrurile personale și s-a mutat înapoi în New York, sperând să-și vândă invenția acolo. A obținut un avans pentru a construi un prototip de lucru și a montat mașinăria în magazinul A. B. Taylor & Co. Aici l-a întâlnit pe G. B. Zieber, care a devenit finanțatorul și partenerul săi, dar, din păcate, la scurt timp după ce mașinăria a fost construită, cazanul cu abur a explodat la magazin, distrugând prototipul. 

Zieber l-a convins pe Singer să înceapă norocul în Boston, care era un centru al tehnologiei în epocă. Isaac a plecat la Boston în 1850 pentru a-și expune invenția la magazinul lui Orson C. Phelps, dar nici aici nu a apărut niciun investitor interesat de invenția sa. 

În acest magazin erau însă construite și reparate mașinile de cusut Lerow & Blodgett și Phelps i-a cerut lui Singer să se uite puțin la aceste utilaje care erau dificil de utilizat și mai ales de fabricat. Studiindu-le, Singer a ajuns la concluzia că mașinile de cusut ar fi mai fiabile dacă ar lucra în linie dreaptă, nu în cerc, cum funcționau acestea, și dacă ar folosi un ac drept, nu unul curbat. 

Adaptând mașinăriile, Singer a reușit, pe 12 august 1851, să obțină brevetul cu numărul 8294 pentru îmbunătățirile pe care le-a adus tehnologiilor de cusut.

În 1856, producătorii de mașini de cusut Grover & Baker, Singer și Wheeler & Wilson se acuzau reciproc pentru încălcarea brevetelor. Totuși, au decis să se întâlnească în Albany, la New York pentru a decide dacă e cazul să continue procesele pe care fiecare le deschisese. 

Avocatul Orlando B. Potter le-a propus ca, decât să-și risipească profiturile prin tribunale, mai bine să-și pună laolaltă brevetele. Acesta s-a ajuns la primul joint-venture de brevete, ceea ce a permis producerea de mașini de cusut pe scară largă. Toți au fost de acord să formeze o corporație și astfel mașinile de cusut au început să fie produse în masă. I. M. Singer & Co a fabricat 2.564 de mașini în 1856 și 13.000 în 1860.

Trebuie spus că până atunci, mașinile de cusut erau doar industriale, dar, începând cu 1856, au început să fie fabricate și mașini mici pentru uz casnic. Cu toate acestea, prețul de 100 de dolari (aproximativ 3.000 de dolari astăzi), era uriaș și s-au vândut foarte puține piese.

Singer a investit apoi masiv în producția de masă folosind conceptul de piese interschimbabile dezvoltat de Samuel Colt și Eli Whitney pentru armele lor de foc. Astfel a reușit să reducă prețul la jumătate, iar profitul său a crescut cu 530%.

Inventivul Isaac a fost primul care a pus pe piață o mașină de cusut de familie, numită în epocă "the turtle back". Astfel, prețul a scăzut la 10 dolari, echivalentul a 300 de dolari astăzi.

Doamnele erau foarte încântate să aibă propria lor mașină de cusut și au apărut chiar fundații de caritate, cum ar fi Ladies Work Society, care cumpărau mașini de cusut și le dăruiau femeilor mai sărace care obțineau astfel locuri de muncă respectabile. În paralel au apărut reviste cu tipare și broșuri cu modele care erau pur și simplu devorate de americancele care descoperiseră plăcerea de a-și croi singure hainele.

I. M. Singer s-a extins pe piața europeană, înființând mai întâi o fabrică de mașini de cusut în apropiere de Glasgow, devenind una dintre primele corporații multinaționale cu sediul în America și cu agenții la Paris și Rio de Janeiro. 

Până în anii 1940, existau 24.000 de cursuri de cusut pe an doar în Marea Britanie, iar Legea educației din 1944 a făcut din croitorie un obiect de studiu obligatoriu pentru fetele din toate școlile de stat.  Mai târziu, în anii 1950, au existat chiar campanii de publicitate pentru a încuraja fetele să-și croiască și să-și coasă singure ținutele.

Complicata viață personală a lui Isaac Singer

În 1830, la 19 ani Isaac s-a căsătorit cu Catherine Maria Haley, o tânără în vârstă de 18 ani. Cuplul a avut doi copii, William și Lilian, dar s-au separat după șase ani și au divorțat după 30 de ani de la mariaj, când Isaac a aflat că soția sa îl înșela cu un anume Stephen Kent.

În 1836, în timp ce era încă căsătorit cu Catherine, Singer a început o aventură cu actrița Mary Ann Sponsler. Relația lor de concubinaj a durat 25 de ani și au avut împreună zece copii, dintre care doi au murit la naștere.

În acest timp, Singer s-a îndrăgostit de Mary McGonigal, o angajată a sa, cu care va avea șapte copii, dintre care doi au murit la naștere.

Mary Ann, care nu era căsătorită legal cu Isaac, dar își spunea doamna I. M. Singer, l-a acuzat de bigamie. Supus oprobiului public, Singer a fugit la Londra în 1862, luând-o pe Mary McGonigal cu el. În urma scandalului public, a apărut o altă familie a lui Isaac. Mary Eastwood Walters a declarat că ea este de fapt soția omului de afaceri și că au împreună o fiică, pe Alice. 

Socoteala făcută de presa americană spunea că până în 1860, Isaac recunoscuse optsprezece copii, șaisprezece dintre ei fiind în viață la acel moment, cu patru femei diferite. 

În 1861, Mary Ann, femeia cu care avusese cea mai lungă relație, a deschis un proces declarând că Isaac a abuzat-o pe ea și pe fiica lor, Violette, susținând că, deși nu fuseseră niciodată căsătoriți în mod oficial, puteau fi considerați soț și soție în conformitate cu dreptul comun al traiului împreună.

Aflat la Londra, Isaac a părăsit-o pe Mary McGonigal când a întâlnit-o pe Isabella Eugenie Boyer, o franțuzoaică căsătorită, în vârstă de nouăsprezece ani, despre care se spune că este modelul Statuii Libertății. Ea și-a părăsit soțul și s-a căsătorit cu Isaac, care avea deja 50 de ani. Cei doi au avut împreună șase copii.

În 1871, Singer a cumpărat o proprietate și s-a stabilit cu această ultimă soție, Isabella, la Devon, în Anglia. Aici și-au construit conacul Oldway care avea nu mai puțin de 110 camere, o sală a oglinzilor, o grădină cu labirint și o peșteră. Conacul  avea să fie recondiționat mai târziu de Paris Singer, cel de-al treilea fiu al lui Isaac cu Isabella, în stilul Palatului Versailles, iar zona a devenit cunoscută sub numele de "Singerton".

Isaac Singer a murit pe 23 iulie 1875, la scurt timp după nunta uneia dintre fiicei sale, Alice, a cărei rochie de mireasă costase cât un apartament la Londra. Înmormântarea magnatului a fost absolut spectaculoasă. 80 de trăsuri trase de cai și un cortegiu format din 2000 de oameni l-au însoțit pe ultimul drum în Torquay, fiind depus într-un sicriu din lemn de cedru și stejar englezesc căptușit cu plumb, învelit în veșmânt din satin, cu un capac decorat cu incrustații de argint pur, fiind depus într-un mormânt de marmură.

La momentul decesului său, averea lui Singer era de 14 milioane de dolari, dar banii au fost împărțiți în mod inegal prin testament celor 20 de copii  supraviețuitori, soțiilor sale și diverselor amante, primul său fiu, William, care și-a susținut mama în procesul de divorț primind doar 500 de dolari din fabuloasa moștenire lăsată de omul de afaceri.