Mi-a fost frică să nu fiu singură, până am învățat să mă iubesc.
Mi-a fost frică să nu reușesc, până mi-am dat seama că nu reușesc decât dacă încerc.
Mi-a fost frică de ceea ce vor crede oamenii despre mine, până mi-am dat seama că oricum vor opina de mine.
Mi-a fost teamă că mă vor respinge, până când am înțeles că și atunci când se va întâmpla asta, credința mea în mine va fi mai mare.
Mi-a fost frică de durere, până am aflat că durerea este relativă și decid dacă vreau să o simt sau să mă întăresc.
Mi-a fost frică de adevăr, până când am descoperit că adevărurile sunt cele care mă fac să înțeleg multe lucruri.
Mi-a fost frică de moarte, până am aflat că nu este sfârșitul, ci mai degrabă începutul.
Mi-a fost frică de ură, până mi-am dat seama că nu este altceva decât ignoranță.
Mi-a fost frică de ridicol, până am învățat să râd de mine și că asta e sănătos.
Mi-a fost frică să nu îmbătrânesc până mi-am dat seama că dobândesc înțelepciune pe zi ce trece.
Mi-a fost frică de trecut, până mi-am dat seama că prin trecut am învățat să ajung unde sunt.
Mi-a fost frică de întuneric, până când mi-am descoperit lumina interioară în el.
Mi-a fost frică de schimbare, până când am văzut că până și cel mai frumos fluture trebuia să treacă printr-o metamorfoză înainte de a putea zbura.
Mi-a fost teamă de răni până când vulturul mi-a arătat că unele răni sunt necesare pentru maturizare.
Mi-a fost teamă că nimeni nu mă va iubi, până am învățat să mă iubesc și de atunci am înțeles cât de ușor este să fii fericit.
Ernest Hemingway
Seară liniștită prieteni pensionari 😘😘😘😘
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu