***

 

Sara Montiel, diva secolului XX, a decedat pe 8 aprilie 2013...

Sara Montiel, pe numele său real María Antonia Abad Fernández, s-a născut pe 10 martie 1928 în Campo de Criptana, în regiunea Castilia-La Mancha, și și-a început cariera de actriță în 1944, când a primit un rol secundar în primul ei film, “Te vreau pentru mine”. În același an a fost distribuită în rolul principal din pelicula “A început cu o nuntă”, urmând apoi, “Don Quijote” și “Nebunie din dragoste”. În aprilie 1950, însoțită de mama ei, actrița s-a mutat în Mexic, unde a jucat în zece filme în mai puțin de cinci ani, inclusiv în cunoscutele “Women’s Prison”, „Red Fury” și „Cinnamon Skin”, realizate la începutul anilor 50.

Sara a primit apoi invitația de a juca la Hollywood, primul ei film american fiind westernul “Vera Cruz”, în regia lui Robert Aldrich, în care a apărut alături de Gary Cooper și Burt Lancaster.

Tinerei i s-a oferit apoi un contract standard pe o durată de șapte ani de către Columbia Pictures, dar l-a refuzat, temându-se de politicile restrictive ale studiourilor americane în privința hispanicilor. A acceptat, în schimb, un angajament cu Warner Bros și a fost distribuită în 1956 în filmul “Serenade” regizat de Anthony Mann, cu care s-a căsătorit un an mai târziu, apoi a colaborat cu casa de producție RKO pentru filmul “Run of the Arrow”.

Între noiembrie 1956 și ianuarie 1957 Sara a filmat la Barcelona musical-ul “The Last Torch Song”, o producție cu un buget foarte mic, care a devenit, în mod surprinzător, un mare succes internațional. Inițial, piesele din film urmau să fie interpretate de o cântăreață profesionistă, dar, din cauza restricțiilor financiare, Sara a decis să le cânte ea însăși, iar coloana sonoră, extrem de apreciată, a lansat-o în lumea muzicii.

În urma acestui succes, în iunie 1957 Sara Montiel a semnat un contract cu producătorul Benito Perojo pentru a realiza patru filme în trei ani, primul dintre ele fiind “The Violet Seller”, un musical cu un buget foarte mare pentru acel moment.

Aproape toate producțiile ei următoare (My Last Tango, Pecado de amor, The Lovely Lola, Casablanca, Nest of Spies, Samba, Variety) au avut mare succes combinând actoria, muzica și dansul, iar Sara Montiel a devenit cea mai bine plătită vedetă a filmului spaniol. În 1974, și-a anunțat retragerea din cinematografie, nemulțumită de modul în care evoluase industria care miza acum pe nuditate excesivă, dar a continuat să cânte live (la sfârșitul anilor ’60 a avut o serie de concerte și în România), să înregistreze albume și să prezinte diverse emisiuni tv. În mai 2011, după aproape 40 de ani de când apăruse în ultimul ei film, Sara Montiel a jucat lungmetrajul artistic „Abrázame” regizat de Óscar Parra de Carrizosa.

Actrița a fost căsătorită de patru ori, primul ei soț fiind regizorul și actorul american Anthony Mann, cel de-al doilea a fost avocatul José Vicente Ramírez Olalla, a urmat, apoi, jurnalistul José Tous Barberán, alături de care a adoptat doi copii, Thais și José Zeus, iar ultimul ei soț a fost Antonio Hernández, dar a avut și mai multe aventuri despre care a scris în cartea sa de memorii. Printre cele mai cunoscute relații au fost cele cu scriitorul Ernest Hemingway, cu actorul James Dean, cu dramaturgul Miguel Mihura și cu biochimistul Severo Ochoa, laureat al Premiului Nobel, despre care a mărturisit că a fost adevărata dragoste a vieții sale.

Sara Montiel a murit pe 8 aprilie 2013 în casa ei din Madrid, la vârsta de 85 de ani, din cauza unei insuficiențe cardiace și a fost înmormântată în cimitirul San Justo, presa spaniolă onorându-i cariera excepțională și scriind despre ea că a fost un „mit al cinematografiei” și „cea mai frumoasă femeie din Spania secolului XX”.