***

 

📖...A fost o vreme când în sate

      Erau zicale din bătrâni,

Ogoarele la timp arate,

Iar câinii, toţi aveau stăpâni.

Ştia tot omul de ruşine,

Ce e frumos, ce e păcat.

       Învăţăturile creştine

Se respectau cu-adevărat.

Puţine straie, dar curate,

Aveau românii de-mbrăcat,

Modeste, simple, dar purtate

      Cu măreţie de-mpărat.

Şi fetele erau frumoase,

Pe feţe arătau bujori,

Şi se sfiiau când, ruşinoase,

Primeau de la vreun june flori.

      Flăcăii se-ntreceau în glasuri

Să zică-n hore strigături

Stăteau bătrânele trei ceasuri

Privind cu mâinile la guri.

      Era şi timp, era răbdare,

Iar ceasul chiar părea mai lung,

     Azi omul când de toate are

Niciunele nu îi ajung...🤔