***

 Iţic era al naibii de sărac. Şi într-o zi se duce la rabin. „Rabi – zice -, aşa nu mai pot trăi. Am şapte copii, o nevastă şi o soacră, plus vreo două mătuşi, şi stăm cu toţii înghesuiţi într-un grajd. Mâncarea nu ne ajunge, lemne de foc nu avem, iar casă – nici atât. Zi-mi ceva, Rabi, ajută-mă, dă-mi un sfat!” Rabinul îl întreabă: „Ai capră?”. „Am, Rabi, o sărăcie de capră, nici lapte nu mai dă…” „Du-te şi bag-o în grajd, să doarmă cu voi!” Iţic face cum îi zice rabinul, apoi revine supărat: „Rabi, e şi mai rău! Capra îşi face nevoile în grajd, nici nu mai poţi respira de aşa miros…” „Dar vacă ai?”, îl întreabă rabinul. „Am, dar abia se mai ţine pe picioare”, zice Iţic. „Bag-o şi pe ea în grajd, alături de voi!” Iţic face cum îi zice rabinul, apoi se întoarce distrus: „Rabi, m-ai nenorocit de tot! Vaca se balegă şi a început să mănânce hainele copiilor”. „Ai cal?”, îl întreabă rabinul. „Am, Rabi, dar e o mârţoagă.” „Ia calul şi bagă-l în casă!” Iţic se conformează, dar se întoarce la rabin şi mai supărat: „Rabi, calul face mai multă mizerie decât capra şi vaca la un loc, iar noaptea nechează şi ne trezeşte din somn pe toţi!” „Dă afară calul!”, îi zice rabinul. Iţic se duce şi scoate calul din grajd, apoi se întoarce la rabin. „Ei, cum e?”, îl întreabă acesta. „Rabi, să ştii că e un pic mai bine”, zice Iţic. „Scoate şi vaca!”, îl sfătuieşte rabinul. Iţic procedează întocmai, apoi revine: „Rabi, acum e şi mai bine. Dacă nu ne-ar deranja capra aia…” „Dă afară şi capra!”, îi porunceşte rabinul. Iţic face cum i se spune, apoi revine la rabin. „Ei, cum e?”, îl întreabă înţeleptul. „Rabi, acum e bine de tot! Îţi mulţumesc că m-ai luminat. Ce m-aş fi făcut eu fără sfaturile tale?”