***

 

Un trecător întâlnește un bătrân și îl întreabă:

— Vă mai amintiți de mine?

— Nu! Răspunse bătrânul.

— V-am fost elev.

— Și ce faci acum, în viața de zi cu zi?

— Ei bine, am devenit și eu profesor, îi zice tânărul.

— Oh, la fel ca mine!

— De fapt am devenit profesor fiindcă m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.

— În ce moment al vieții ai decis să fi profesor?

Atunci tânărul îi relateaza următoarea întâmplare:

Într- o zi, unul din prietenii mei, coleg, a venit cu un ceas nou, foarte frumos iar eu am decis sa îl fur și i l-am luat din buzunar.

Prietenul meu a remarcat lipsa și s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră. Ați venit în clasă zicând:

— Ceasul acestui elev a fost furat în timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, să-l înapoieze imediat!

Eu nu l-am înapoiat.

Apoi ați inchis ușa și ne-ați pus să ne ridicăm cu mâinile sus și ochii închiși.

Noi am închis ochii și dumneavoastră ne-ați căutat in buzunare. Bineînțeles ați găsit ceasul la mine și l-ați luat. Ați continuat să controlați toți colegii și când ați terminat ați zis: deschideți  ochii! Avem ceasul!

Nu mi-ați reproșat nimic și n-ați mai menționat vreodată acest episod. Nimeni nu a știut cine a furat ceasul.

În acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna!

A fost cea mai rușinoasă zi din viața mea.

Dar, a fost și ziua în care m-am hotărât să nu mai fur.

Și datorită dumneavoastră am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.

— Vă amintiți de acest episod?

— Îmi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l-am căutat la toată lumea, dar nu îmi amintesc de tine pentru că și eu aveam ochii închiși în timp ce căutam... și  adaugă mai departe: dacă pentru a corecta și educa, trebuie să umilești, înseamnă ca nu ești un bun profesor!