duminică, 31 martie 2024

***

 

"Simone de Beauvoir s-a născut la Paris, Franţa, pe 9 ianuarie 1908, într-o familie burgheză. Copilăria ei a fost marcată de o educație privilegiată și de o educație catolică strictă. Cu toate acestea, setea de cunoaștere și un spirit rebel au determinat-o să respingă credința tradițională, îmbrățișând filosofia ca lumină călăuzitoare.


De Beauvoir a excelat în studiile sale, absolvind prestigioasa Universitate Sorbona cu o diplomă în filosofie. Aici l-a întâlnit pe la fel de genialul Jean-Paul Sartre, începând o companie intelectuală și romantică pe viață care ar sfida normele societale. Relația lor deschisă și neconvențională a devenit o sursă de fascinație și controversă.


După ce a predat filosofia timp de câțiva ani, de Beauvoir a decis să se dedice complet scrisului. Primul ei roman, She Comme To Stay (1943), a explorat teme ale relațiilor feminine și ale libertății existențialiste. Cu toate acestea, lucrarea ei seminală, The Second Sex (1949), a fost cea care a stabilit-o ca o figură formidabilă în gândirea fe Această analiză cuprinzătoare a pătruns în forțele sociale, istorice și biologice care formează și limitează femeile, declarând celebru: „Unul nu se naște, ci devine, femeie. "


Al doilea sex a aprins mișcarea feministă de al doilea val, inspirând femeile din întreaga lume să provoace structurile patriarhale și să ceară egalitate. Intelectul feroce al lui De Beauvoir și angajamentul neclintit pentru eliberarea femeilor au făcut din ea un far de gândire feministă de-a lungul vieții.


Realizarea ei literară a fost prolifică, cuprinzând romane, eseuri și câteva volume de autobiografie. În The Mandarin (1954), o relatare subțire voalată a cercurilor intelectuale post-Al Doilea Război Mondial, ea a obținut distinsul Prix Goncourt. Memoriile ei au oferit imagini intime din viața ei, relația cu Sartre și căutarea ei neobosită a sensului într-o lume absurdă.


Filosofia lui Simone de Beauvoir a fost profund împletită cu existențialismul. Ea s-a luptat cu noțiunile de libertate individuală, responsabilitate și căutarea umană a scopului în mijlocul incertitudinii. Etica ei a ambiguității (1947) a îndemnat indivizii să își îmbrățișeze libertatea de alegere și să acționeze autentic, chiar și în fața unei lumi lipsite de semnificații inerente.


Simone de Beauvoir a rămas activă politic de-a lungul vieții, pledând pentru diverse cauze de justiție socială. Moștenirea ei se extinde cu mult dincolo de munca ei revoluționară asupra feminismului. Ea a fost un critic neobosit al normelor societale, o campioană a agenției individuale și un titan literar care a modelat profund filosofia secolului XX.


Simone de Beauvoir a murit la Paris în 1986, lăsând în urmă o bogăție de scrieri care continuă să inspire, să provoace și să provoace cititorii de-a lungul generațiilor. "

📷: nicio informație despre fotograf 

Echipamentele de protecție – simbolul grijii față de pacienți și angajați

Mi-am ales o profesie nobilă, aceea de medic. Mi-a plăcut în primul rând să studiez viața și în mod particular corpul uman, atât ca și corp sănătos cât și afectat de boală. Am preferat să înțeleg cum funcționează în mod normal dar și cum reacționează în momentul în care este afectat de un agent patogen, fie microorganism viu, fie agenți fizici sau chimici care îi afectează structura normală și funcționarea firească.

Mi-a plăcut să pot interveni în asa fel încât să restitui, prin tratament, integritatea organismului și funcționarea lui normala. Dar sunt conștientă că în același timp trebuie să mă protejez de toți factorii care atacă organismul, căci aceiași factori care afectează sănătatea pacienților mă pot afecta și pe mine ca medic curant.

În acest scop a fost elaborat un sistem de precauţiuni universale, un sistem de norme bine puse la punct, cu scopul de a proteja organismul uman de agresiunea agenţilor biologici ce pot provoca îmbolnăviri. Acesta presupune atât gestionarea corectă a deşeurilor medicale cu potenţial infecţios. în scopul înlăturării şi distrugerii lor ăn condiţii de maximă siguranţă cât şi folosirea de mijloace de protecţie care fie să constituie o barieră de protecţie faţă de agenţii patogeni fie să îi distrugă cât mai eficient cu putinţă.

Pentru a mă proteja eficient am nevoie de echipamente de protecție de la un furnizor de încredere cum ar fi Medicale Shop, echipamente de protecție cum ar fi botosi pentru încălțăminte sau halate de unică folosință, care pot constitui o barieră de protecție față de agenții biologici sau orice factor de agresiune împotriva organismului.

Un factor de protecție extrem de eficient împotriva agresiunii din partea agenților infecțioși ar fi menținerea igienii și a curățeniei la nivelul tuturor suprafețelor. Aceasta se realizează atât prin folosirea de substanțe dezinfectante active și eficiente împotriva tuturor agenților infecțioși cât și prin folosirea de halate de protecție de unică folosință cât și a  cearceafurilor şi a pijamalelor de unică folosință, care se aruncă după utilizare, nemaifiind nevoie să fie spălate, curățate și dezinfectate după întrebuințare (la un moment dat, datorita uzurii, curățirea și dezinfectarea lor nu mai este suficient de eficientă și pot constitui un pericol pentru sănătatea personalului medical și al pacienților). Această folosire a materilalelor de unică folosinţă este şi mai economică (nu se mai folosesc repetat mijloace de curăţare şi steriliyare, care îşi pierd în timp eficienţa şi deteriorează materialele) şi mult mai sigură, eliminarea germenilor patogeni făcându-se din start, odată cu aruncarea şi distrugerea materialului.

In același scop se realizează și protecția mâinilor prin mănuși de unică folosință și a feței cu ajutorul măștilor și a ochelarilor de protecție, de asemenea de unică folosință.

Un alt mijloc de protecție îl constituie folosirea substanțelor dezinfectante și a mijloacelor de dezinfecție pentru suprafețele de lucru, pentru instrumentar, pentru materialele textile (îmbrăcăminte), pentru aer, pentru mâini, care distrug eficient agenții patogeni, împiedicându-i să se multiplice (bacteriostatice) sau chiar distrugându-i complet (bactericide), pentru a nu mai constitui un factor de risc de îmbolnăvire pentru personalul medical și pacienți. Se folosesc astfel soluţii dezinfectante, universale sau specifice unor anumiţi agenţi patogeni, sau factori fizici cum ar fi radiaţiile ultraviolete (lămpi) pentru dezinfectarea arerului, căldura (etuvă, sterilizator) pentru steriliyarea materialelor sanitare sau a instrumentarului medical.

Echipamentele de protecție, de orice tip ar fi ele, nu constituie un moft ci o necesitate pentru că la un moment dat blochează transmiterea agenților patogeni de la un individ la altul, fie distrugându-i, fie acționând ca o bariera de protecție între organismul uman și agenții patogeni respectivi. Astfel oferă siguranță pentru desfășurarea activității normale de investigații asupra pacienților și de tratare a acestora, împiedicând contaminarea cu agenţi patogeni a diferitelor zone (spaţii, suptafeţe) şi infectarea atât a personalului medical caât şi a pacienţilor.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2024

vineri, 29 martie 2024

În memoriam Elena Farago

In memoriam ELENA  FARAGO ❤️📚✍️

GÂNDĂCELUL 🐞

De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu știi oare
Ca-s mic și eu si ca mă doare
De ce mă strângi așa de rău?.

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plânsul meu!.

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plânge mama dupa mine,
Si-ar plânge bietele surori,.

Si-ar plânge tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasă-mă, că nu mai pot!..

Asa plângea un gândăcel

In pumnul ce-l strângea să-l rupă
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!.

A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a căzut în tarna frânt
Si-ntepenit pentru vecie!..

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Părinților isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Elena Farago s-a născut la data de  29 martie 1878 și a fost o cunoscuta poeta care a creat in special poezie pentru copii.
Poeta fără copilărie care a scris pentru copii: viaţă de roman, subiect de dramă“. 
A fost prietenă cu Nicolae Iorga şi angajata lui I.L.Caragiale.
“Nu am cultură oficială, decât două clase secundare. Am învăţat şi citit singură tot ce am vrut să ştiu”, menţiona poeta Elena Farago într-o scrisoare adresată lui Gheorghe Bogdan-Duică. Poeta fără “cultură oficială” şi-a sacrificat copilăria pentru a avea grijă de tată şi fraţi după ce a rămas orfană de mamă. Situaţia dramatică a căpătat accente greu de imaginat după ce s-a stins din viaţă şi tatăl acesteia.
Elena Farago s-a născut pe 29 martie 1878, într-o familie de greci din Barlad, fiica lui Francisc şi  Anastasia Paximade. A fost rodul căsniciei acestei familii de negustori înstăriţi alături de cei şase fraţi, trei băieţi şi trei fete: ERNEST, NICOLAE, GHEORGHE, ANTOANETA, CELESTINA şi VIRGINIA.
Elena, fiind mai mare dintre surori, a purtat tot timpul grija fraţilor. Cea mai apropiată i-a fost sora Antoaneta, căreia i-a recitat poeziile învăţate la şcoală. Pe rând, trei dintre fraţi s-au stins din viaţă.
La vârsta de numai 12 ani (în 1890), când avea doar două clase primare, primeşte o grea lovitură. Se prăpădeşte şi mama fraţilor PAXIMADE, iar Elena este nevoită să abandoneze şcoala. Devine sprijin de bază pentru fraţii mai mici. Ziua făcea treburile casei, iar noaptea, după ce îşi adormea fraţii, citea şi învăţa pentru a nu pierde contactul cu ceea ce îi plăcea mai mult să facă. 
Cinci ani mai târziu, în 1895, primeşte o nouă lovitură. Tatăl Elenei se îmbolnăveşte şi după două săptămâni de agonie se stinge în braţele fiicei. Toţi fraţii au fost împrăştiaţi pe la rude. Elena ajunge la Braila , la unchiul pe linie  maternă. 
Orfană de ambii părinţi la numai 17 ani, Elena se îmbolnăveşte grav şi, în 1896, a fost internată în Spitalul Colţea din București. ERNEST, fratele mai mare, stabilit in Bucuresti, o primeşte în casa sa în timpul convalescenţei. Odată însănătoşită, e nevoită să muncească pentru a se întreţine. Aşa ajunge în casa ziaristului şi omului politic Gh. Panu, locul unde îl întâlneşte pe dramaturgul I. L. CARAGIALE. Afându-i povestea de viaţă, acest ar fi exclamat: “O viaţă de roman, subiect de dramă”.
Timp de doi an este guvernantă în casa dramaturgului, având grijă de copiii lui Caragiale (1897-1898). Pentru viitoarea poetă au fost cei mai frumoşi ai ai tinereţii sale, cum singură a recunoscut în 1927, într-un interviu pentru ziarul “RAMPA ”. În acei doi ani cunoaşte o pleiadă de scriitori şi ziarişti, toţi având un rol pentru deciziile ulteriore (Al.VLAHUTA, G. RANETTI).
Având înclinaţii socialiste, Elena Paximade îl cunoaşte în aceste cercuri pe economistul Francisc Farago, cel care îi va deveni soţ. Acesta a fost numit director al Băncii Populare din Craiova în 1905 şi se mută definitiv acolo.
Debut literar
Când avea numai 25 de ani, în 1903, semnează prima poezie cu numele întreg. 
Doi ani mai târziu devine o colaboratoare intensă a revistei “SEMĂNĂTORUL ”, condusă la acea vreme de N. Iorga.
În 1907 îl adoptă pe Mihnea, primul fiu al soţilor Farago, perioadă în care poeta a creat o sumedenie de versuri. Scrie volume întregi de literatură şi poezie pentru copii: “BOBOCICA ”, “SĂ NU PLÂNGEM ”, “SĂ FIM BUNI ”, “A CIOCNIT UN OU DE LEMN ”, “ÎNTR-O NOAPTE DE CRĂCIUN ” etc.
A hrănit ţăranii după răscoala din 1907
Tot în 1907, după răscoalele ţărăneşti, primind anumite sume de la N. IORGA pentru poeziile publicate, Elena Farago a împărţit banii familiilor ţăranilor ucişi. În acest context a fost închisă pentru puţină vreme şi dusă la Bucuresti. A scăpat de închisoare datorită intervenţiilor lui Iorga.
În 1908 obţine marele premiu al Academiei Romane pentru volumul “ŞOAPTE ÎN UMBRĂ ”. Este prioada în care este recunoscută unanim drept cea mai mare poetă a vremii. Satisfacţiile profesionale se suprapun cu o împlinire pe plan personal, naşterea fiicei sale, Cocuta. Pentru ea şi pentru Mihnea , fiul adoptat, a scris în 1913 volumele “COPIILOR ” şi “PENTRU COPII ”.
“Oricine îi trecea pragul pleca mai bogat sufleteşte, mai hotărât să respingă urâtul şi nedreptatea“, consemna scriitorul Geo Bogza. Elena Farago se stinge din viaţă la 75 de ani după o lungă suferiţă.
"Probabil că Elena Farago nu se numără printre cei mai de seamă reprezentanţi ai literaturii române, însă este, cu siguranţă, unul dintre autorii preferati ai tuturor generaţiilor de copii şi părinţi. Cred că este imposibil să existe vreun român (mic sau mare) care să nu fi citit sensibilele sale creaţii <GÂNDĂCELU>”, <TANU>, <DOI FRAŢI CUMINŢI>…  
Lăsând la o parte jocurile şi jucăriile costisitoare, cred că poezia este jocul cel mai frumos şi mai la îndemâna oricărui părinte, iar Elena Farago este prima poartă care li se deschide copiilor către literatură, este primul puzzle (de cuvinte!) prin care se  construieşte sensibilitatea şi afectivitatea copilului", apreciază profesor Teodora Spînu

Sursa: Sabina Gheorghe
Grafica: Diana Serena Bunea

***

 

6 secrete ale lui Adrian Păunescu povestite de prima soţie, Constanta Buzea, nascuta pe 29 martie 1941 (d. pe 31 august 2012).

În jurnalul Constanţei Buzea, publicat de editura Humanitas,  descoperim un alt Adrian Păunescu.

Unul care nu are nicio legătură cu cel din discursurile mincinoase care au curs pe ecranele televizoarelor cu ocazia înmormântării poetului.

Adrian Păunescu era vanitos, disperat, fără gust, mincinos, meschin, dezordonat şi violent.

Viaţa scriitoarei Constanţa Buzea a fost un coşmar alături de popularul poet.

Constanţa Buzea este mama Ioanei (d. 2011) şi a lui Andrei Păunescu.

Conform celor scrise de fosta soţie, Adrian Păunescu mai are două fiice gemene care sunt de aceeaşi vârstă cu Ioana, 43 de ani.

1.Vanitate

”Nu revine asupra textelor decât atunci când le citeşte prietenilor, de la care aşteaptă extaz şi aplauze. Şi le primeşte! Nu suportă nici cea mai mică amendare. Ceva nu mi se pare în ordine. Se iluzionează că absolut orice scrie e desăvârşit.. Vrea să-şi adune poemele politice într-o carte cu care să devină temut...”

2.Disperare

”Trăiesc lângă un disperat, gălăgios şi plin de nervi. La început nu era aşa.  

 Nu ştiu dacă ce acumulez acum voi putea ierta, ori va veni un timp mai bun , şi altfel gestionat, în care să pot uita întâmplările degradante şi expresiile dure. Impetuos ocrotitor, vorbindu-mi pe toate tonurile, mai mult decât pot eu suporta, retezându-mi sistematic aripile cu aerul că mă îndrumă, mă înfundă într-o mizerie permanentă în care nu-mi convine să-mi las memoria trează, să înregistrez şi să rememorez.”

3. Prost gust

”Cu sarcina în 7 luni,  (e vorba de Andrei Păunescu), alerg prin viscol, vizitând apartamente. Îl urmez pentru că n-am încredere în gustul lui. Nu vreau să mă trezesc într-o casă în care mă sufoc. Ca într-un tranzit mizer, cum este această mansardă în blocul Dalles, şi care se termină curând, trecându-mi zilele într-o învălmăşeală şi-o răscolire de lucruri...”

4. Minciună

”Câteva luni după naşterea Ioanei, stând noi de vorbă, încercam să-l conving că următorul nostru prunc o să fie băiatul pe care şi-l doreşte. Dar îi scapă o remarcă aiuritoare, că lui i se vor naşte numai fete.  

Cum aşa? Şi fără să-i pese de efect, mi se spovedeşte cu orgoliu că este tată şi la altă casă. Că o nebună îndrăgostită de el, femeie măritată, i-ar fi născut gemene... Îmi aranjează o întrevedere cu mama fetiţelor. Îmi scrie adresa şi până seara mă trezesc, ca teleghidată, sunând la uşa unui imobil, undeva, în zona Amzei. Îmi deschide o blondă nisipie care mă pilotează în tăcere lângă un pătuţ dublu cu grilaj, în care copilele îşi zbăteau bucuroase mânuţele şi genunchii, între păpuşi şi sumedenie de jucării într-un aranjament ostentativ. Este mai scundă decât mine, transpiră cuprinsă de un tremur abia perceptibil. Nu spune mare lucru, instruită probabil de el la telefon. Fetele - copii identice ale Ioanei mele. Eu năşteam în iunie, ea în septembrie. Adrian reuşise performanţa de a trăi liniştit, pendulând fără istov între două femei însărcinate, una mai naivă decât alta, nevasta şi amanta, alăptându-i pruncii dolofani.”

5.Violenţă

”Îl acuz pe Adrian de meschinărie. Cred că i-ar plăcea să mă şi lovească, nu numai să mă nimicească din priviri.  

Recunosc, furioasă, că am început să mă tem de el, fizic sunt vulnerabilă, nu mai am resurse pentru refacere de la un scandal la altul. Uneori arată ca un nebun şi mă înfior. Cel mai tare m-am speriat când a încercat să mă convingă că mi-a dat în păstrare o sumă mare (n.r. de bani). Poate că mă confunda cu altcineva, dar poate că a făcut teatru ca să se distreze. Ori poate că înnebunise pe moment? Aici, între patru pereţi, pe întuneric, n-am scăpare.”

6.Dezordine

”Haos permanent în odaia lui Adrian. Se răsteşte că nu-şi găseşte lucrurile, fie că i le pun la locul lor, fie că i le las pe unde şi le aruncă. Adoră să se răstească, să poruncească şi să fie slugărit. Ioana îi cară pantofii. Eu nu mă împac cu tratamentul şi nu mă supun. Grijile mele nu mi le ridică nimeni de pe umeri în caruselul obligaţiilor asumate. Îmi vine rău de oboseală. Sunt chiar vlăguită, şi asta mă sperie şi mă înstrăinează...”

Toate citatele fac parte din volumul ”Creştetul Gheţarului”, jurnal 1969-1971, de Constanţa Buzea, publicat de editura Humanitas în 2009.

*†*

 

VI  SE  PARE  CUNOSCUT ?!  


Experimentul "Univers 25" este unul dintre cele mai terifiante experimente din istoria științei, care, prin comportamentul unei colonii de șoareci, reprezintă o încercare a oamenilor de știință de a explica societățile umane. Ideea "Universului 25" a venit de la omul de știință american John Calhoun, care a creat o "lume ideală" în care sute de șoareci ar trăi și s-ar reproduce. 

Mai exact, Calhoun a construit așa-numitul "Paradis al șoarecilor", un spațiu special amenajat în care rozătoarele aveau Abundență de hrană și apă, precum și un spațiu de locuit mare. La început, el a plasat patru perechi de șoareci care, în scurt timp, au început să se reproducă, ceea ce a dus la creșterea rapidă a populației lor. Cu toate acestea, după 315 zile, reproducerea lor a început să scadă semnificativ. Când numărul rozătoarelor a ajuns la 600, s-a format o ierarhie între ele și atunci au apărut așa-numiții "nenorociți". Rozătoarele mai mari au început să atace grupul, cu rezultatul că mulți masculi încep să se "prăbușească" din punct de vedere psihologic. Ca urmare, femelele nu s-au mai protejat și, la rândul lor, au devenit agresive față de puii lor. Cu timpul, femelele au manifestat un comportament din ce în ce mai agresiv, elemente de izolare și lipsa dispoziției de reproducere. S-a înregistrat o rată scăzută a natalității și, în același timp, o creștere a mortalității la rozătoarele tinere. Apoi, a apărut o nouă clasă de rozătoare masculi, așa-numiții "șoareci frumoși". Aceștia refuzau să se împerecheze cu femelele sau să se "lupte" pentru spațiul lor. Tot ceea ce îi interesa era hrana și somnul. La un moment dat, "masculii frumoși" și "femelele izolate" reprezentau majoritatea populației.

Potrivit lui Calhoun, faza morții constă în două etape: "prima moarte" și "a doua moarte". Prima era caracterizată prin pierderea scopului în viață dincolo de simpla existență - nicio dorință de a se împerechea, de a crește pui sau de a-și stabili un rol în societate. Pe măsură ce timpul trecea, mortalitatea juvenilă ajungea la 100%, iar reproducerea ajungea la zero. În rândul șoarecilor pe cale de dispariție, s-a observat homosexualitatea și, în același timp, canibalismul a crescut, în ciuda faptului că exista hrană din belșug.

La doi ani de la începerea experimentului, s-a născut ultimul pui al coloniei. 

Până în 1973, a fost ucis ultimul șoarece din Univers 25.

John Calhoun a mai repetat același experiment de încă 25 de ori și, de fiecare dată, rezultatul a fost același.

Experimentul lui Calhoun a fost folosit ca model de interpretare a colapsului social, iar cercetările sale servesc drept punct central pentru studiul sociologiei urbane.

În prezent, suntem martorii unor paralele directe în societatea de astăzi: bărbați slabi, feminizați, cu abilități reduse sau inexistente și fără instincte de protecție, și femei prea agitate și agresive, fără instincte materne.VI  SE  PARE  CUNOSCUT ?!  


Experimentul "Univers 25" este unul dintre cele mai terifiante experimente din istoria științei, care, prin comportamentul unei colonii de șoareci, reprezintă o încercare a oamenilor de știință de a explica societățile umane. Ideea "Universului 25" a venit de la omul de știință american John Calhoun, care a creat o "lume ideală" în care sute de șoareci ar trăi și s-ar reproduce. 

Mai exact, Calhoun a construit așa-numitul "Paradis al șoarecilor", un spațiu special amenajat în care rozătoarele aveau Abundență de hrană și apă, precum și un spațiu de locuit mare. La început, el a plasat patru perechi de șoareci care, în scurt timp, au început să se reproducă, ceea ce a dus la creșterea rapidă a populației lor. Cu toate acestea, după 315 zile, reproducerea lor a început să scadă semnificativ. Când numărul rozătoarelor a ajuns la 600, s-a format o ierarhie între ele și atunci au apărut așa-numiții "nenorociți". Rozătoarele mai mari au început să atace grupul, cu rezultatul că mulți masculi încep să se "prăbușească" din punct de vedere psihologic. Ca urmare, femelele nu s-au mai protejat și, la rândul lor, au devenit agresive față de puii lor. Cu timpul, femelele au manifestat un comportament din ce în ce mai agresiv, elemente de izolare și lipsa dispoziției de reproducere. S-a înregistrat o rată scăzută a natalității și, în același timp, o creștere a mortalității la rozătoarele tinere. Apoi, a apărut o nouă clasă de rozătoare masculi, așa-numiții "șoareci frumoși". Aceștia refuzau să se împerecheze cu femelele sau să se "lupte" pentru spațiul lor. Tot ceea ce îi interesa era hrana și somnul. La un moment dat, "masculii frumoși" și "femelele izolate" reprezentau majoritatea populației.

Potrivit lui Calhoun, faza morții constă în două etape: "prima moarte" și "a doua moarte". Prima era caracterizată prin pierderea scopului în viață dincolo de simpla existență - nicio dorință de a se împerechea, de a crește pui sau de a-și stabili un rol în societate. Pe măsură ce timpul trecea, mortalitatea juvenilă ajungea la 100%, iar reproducerea ajungea la zero. În rândul șoarecilor pe cale de dispariție, s-a observat homosexualitatea și, în același timp, canibalismul a crescut, în ciuda faptului că exista hrană din belșug.

La doi ani de la începerea experimentului, s-a născut ultimul pui al coloniei. 

Până în 1973, a fost ucis ultimul șoarece din Univers 25.

John Calhoun a mai repetat același experiment de încă 25 de ori și, de fiecare dată, rezultatul a fost același.

Experimentul lui Calhoun a fost folosit ca model de interpretare a colapsului social, iar cercetările sale servesc drept punct central pentru studiul sociologiei urbane.

În prezent, suntem martorii unor paralele directe în societatea de astăzi: bărbați slabi, feminizați, cu abilități reduse sau inexistente și fără instincte de protecție, și femei prea agitate și agresive, fără instincte materne.

***

 

Generația noastră este atât de îngrijorată să dovedească că o femeie poate face același lucru ca un bărbat, încât pierde ceea ce o face unică!

Femeia nu este făcută să facă tot ce face un bărbat. 

Femeia este făcută să facă tot ce un bărbat nu poate face!

 Concluzia: Ea, femeia, doar ea poate naște!.. Daaa.. 

Dar fără bărbat nu poate.. ..suntem creați, nu sa ne confruntăm.. ci să ne completăm!

Preluat V. Simion

***

 

Béla Bartók s-a născut într-o familie de muzicieni din Ungaria la 25 martie 1881. Tatăl său a fost director al unei școli agricole, dar a fost și un talentat muzician amator care cânta la pian și violoncel și compunea mici piese de dans. Tatăl lui Bartók s-a dus să înființeze o societate muzicală și o orchestră de amatori în orașul său.

Mama lui Bartók cânta și ea la pian. Nu-i de mirare că Belá a devenit rapid muzician. Avea abilități de ritm foarte bune și a început să ia lecții de pian la doar cinci ani. Bartók a început să compună la vârsta de nouă ani, scriind piese scurte de dans cu numele prietenilor și familiei.

Tatăl ei a murit când Béla avea doar șapte ani, lăsând familia într-o situație financiară dificilă. Mama lui Bartók a început să dea lecții de pian, ale căror lecții au ajutat la întreținerea familiei. În 1898, Bartók a început studiile la Academia de Muzică din Budapesta. Și-a câștigat reputația de pianist fantastic acolo. El a fost cunoscut în special pentru interpretările sale extraordinare ale pieselor de pian Liszt..

În 1904, Bartók a auzit o tânără cântând un cântec țărănesc maghiar. Bartók și-a dat seama imediat că cântecele populare maghiare pot oferi un material minunat pentru muzica clasică. În 1905, el a intrat în contact cu Zoltán Kodály. Ambii compozitori au început să călătorească prin Ungaria colecționând și publicând cântece populare. În curând, Bartók a început să călătorească în alte țări în căutarea muzicii folk. El a dezvoltat un sistem științific pentru a colecta și analiza muzică folk din întreaga lume.

În 1940, Béla Bartók s-a mutat în Statele Unite pentru a lucra la o colecție de folclor la Universitatea Columbia. În 1942 s-a îmbolnăvit de leucemie și a murit pe 26 septembrie 1945. În producția sa ies în evidență lucrări precum cele șase cvartete de coarde, sonata pentru două piane și percuție, cele trei concerte pentru pian, opera „El Castillo de Barbazul”, „Muzică pentru corzi, percuție

şi celesta", şi concertul Orchestrei. Împreună cu Franz Liszt, el este amintit ca unul dintre cei doi mari compozitori maghiari.


Poză. Béla Bartók (1881-1945), a fost compozitor, pianist și cercetător al muzicii populare est-europene de origine maghiară. Este considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. Clasificarea științifică a muzicii folk este adesea considerată începutul etnomuzicologiei. 

***

 Sarbatori Pascale binecuvantate !


CRACIUNUL SI PASTELE - CONTROVERSE

Înainte de Hristos, existau două sisteme de calculare a timpului într-un an: cel al egiptenilor - care era mai corect, dar nici el perfect - de 365 zile, şi cel al romanilor - care era de 355 zile. Totuşi, rămânea anual o diferenţă de zece zile între aceste două sisteme, dar şi între fiecare dintre ele şi calendarul solar, relatează stiripesurse.md

După această constatare, s-a simţit nevoia de îndreptare a acestor calendare şi a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 î.Hr., adopta sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit "calendarul iulian".

Deoarece între calculul calendarului iulian - de 365 de zile şi 6 ore - şi cel al calendarului solar - de 365 zile, 5 ore, 43 minute şi 46 secunde - rezulta anual o diferenţă de 11 minute şi 14 secunde, s-a ajuns - după 330 de ani - la o diferenţă de trei zile (cu cât a rămas în urmă calendarul iulian).

Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocţiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie - cât a fost în anul 46 î.Hr., când împăratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare, în calcularea datei Sfintelor Paşti, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocţiul de primăvară.

Specialiştii astronomi au constatat că, şi după aceea, din 123 în 123 de ani, echinocţiul de primăvară retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învăţaţii vremii, din Răsărit ca şi din Apus, au sesizat faptul şi au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice, precizează site-ul www.crestinortodox.ro.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci, calendarul s-a numit "gregorian" sau pe "stilul nou".

Congresul de la Constantinopol, din 1923

În 1923, la un congres ţinut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunţe la calendarul iulian şi să adopte calendarul gregorian. Data Sfintelor Paşti se calculează, încă, pe baza calendarului iulian, în care echinocţiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu. De aici provine neconcordanţa datei Paştelui din Biserica Ortodoxă cu data Paştelui din Biserica Catolică.

Între timp, s-a constatat de către astronomi că şi între calendarul gregorian din 1582 şi cel astronomic există o diferenţă anuală, care - la 3.500 de ani - ar face ca şi calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zi şi o noapte. Calendarul ortodox, îndreptat în 1924, avea să ţină seama şi de această diferenţă.

Biserica noastră, făcând parte din rândul Bisericilor Ortodoxe, n-a purces singură la adoptarea calendarului gregorian, odată cu adoptarea lui de către Stat, în 1919, ci abia după Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol din 1923, care a hotărât îndreptarea calendarului şi în Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferenţei de 13 zile cu care calendarul iulian rămăsese în urma celui îndreptat (adică 21 martie în loc de 8 martie, unde ajunsese calendarul iulian).

Data echinocţiului de primăvară de la 8 martie, la care ajunsese calendarul iulian, a fost adusă la 21 martie, corespunzând calendarului solar, cum stabiliseră Părinţii de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), menţionează site-ul www.crestinortodox.ro.

Calendarul iulian îndreptat la Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol a devenit mai corect decât cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecţi, adăugând o zi în plus din patru în patru ani, când luna februarie urma să aibă 29 de zile în loc de 28 de zile. Prin aceasta, în calendarul ortodox îndreptat, diferenţa dintre anul solar şi cel civil este redusă - prin modul de bisectare - până la minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia după 42.772 de zile calendarul (îndreptat) să mai rămână în urmă cu o zi şi o noapte.

Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale

La Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol (1923) n-au participat, însă, toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau naţionale. De aceea, îndreptarea calendarului adoptată a rămas să fie introdusă de fiecare Biserică Ortodoxă la data pe care o va crede potrivită.

Convinse de necesitatea îndreptării calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar - Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924), Biserica Ortodoxă Română (1924) - socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urmă calendarul iulian -, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxă din Polonia (1924), Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxă din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxă Bulgară (1968).

Au rămas, însă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat - Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care se numesc "pe stil vechi", pentru că prăznuiesc Sfintele Paşti şi toate sărbătorile după vechiul calendar (adică după "stilul vechi"), explică site-ul www.crestinortodox.ro.

joi, 28 martie 2024

***

 "Un barbat și o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani.

Ei împartaseau totul și discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o ținea pe dulapul ei de haine, și, despre care l-a atenționat pe soțul ei să nu o deschidă sau să întrebe de ea vreodata.

În toți acei ani, el nici nu s-a gandit la cutie, dar într-o zi, batrinica se îmbolnavi foarte tare și doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse să traiasca. Încercand să puna toate lucrurile în ordine, batrânelul a luat cutia de pantofi de pe dulap și a pus-o lângă patul soției sale..

Era și ea de acord că era timpul să afle și soțul ei ce era în acea cutie.Când a deschis-o, în cutie erau două papusi croșetate și o gramada de bani, în total vreo 25.000 de dolari. El a întrebat-o despre continutul acestei cutii.

- Când ne-am casatorit, spunea ea, bunica mea mi-a spus că secretul unei casatorii este să nu te cerți niciodata. Spunea că întotdeauna când mă suparam pe tine, să tac din gura și să croșetez o papușică...

Batrânelul era atât de impresionat, încat abia își putea stapini lacrimile. Doar două papusi erau în cutie! Ea fusese suparata numai de doua ori în toți acesti ani în care au trait împreuna.

Nu mai putea de fericit!

- Iubito, spuse el, înțeleg existenta papusilor, dar toți acești bani?

- Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vânzarea papusilor..."

***

 „Dacă te căsătoreşti din dragoste devii bărbat şi nevastă; cînd te căsătoreşti din comoditate, domn şi doamnă, iar din motive materiale soţ şi soţie.

Eşti iubit de nevastă, apărat de doamnă şi suportat de soţie.

Nevasta are în grija ei gospodăria, doamna casa, iar soţia banii.

Bărbatul bolnav este îngrijit de nevastă, vizitat de doamnă, iar soţia se interesează de starea lui.

Cînd murim, nevasta ne plînge, doamna e cuprinsă de jale, iar soţia poartă doliu.” - George Bernard Shaw

miercuri, 27 martie 2024

Serghei Esenin Ne ducem toți

 Serghei Esenin – Ne ducem toti


Ne ducem toti cîte putin, mereu,

Către-un liman de tihnă si-mpăcare,

Poate curînd va trebui si eu

Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.


O, dragi mesteceni, gingași și subțiri!

Si tu, pamânt! Și voi, câmpii ca marea!

In preajma sorocitei adormiri

Eu unul nu-mi pot stapâni-ntristarea.


Pe lumea asta am iubit nespus

Tot ce în trupuri sufletul adie.

Spun pace vouă, sălcii ce-n apus

Vă oglinditi în apa purpurie.


Atât de multe gânduri am urzit,

Am scris atâtea cântece visate

Si pe pamîntul trist sunt fericit

C-am respirat si c-am trăit de toate.


Sunt fericit c-am sărutat femei

Si-am lenevit pe iarba parfumată,

Iar fiarelor, ca unor frați ai mei,

Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.


Acolo stiu ca nu fosneste-n zări 

Cu gâturi lungi de lebădă, secara…

De asta-n preajma tainicei plecări 

Eu mă-nfior și-mi simt adânc povara.


Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi,

Nici holdele cu aur viu pe nume…

De asta poate mi-s asa de dragi

Toti oamenii cu care sunt pe lume.

marți, 26 martie 2024

***

 

ȘTIAI CĂ?

Atunci când un câine te privește în ochi, mesajul lui e că te îmbrățișează?🐕❤

,,Ochii unui animal au puterea de a da glas unui limbaj măreţ."

  Martin Buber

 MOTIVE PENTRU A IUBI UN CAINE  !🐕❤

1. Nimeni nu te va urma oriunde te duci. El da.

2. Te iubeşte la fel, indiferent dacă eşti bogat sau sărac, frumos sau urât.

3. Niciodată nu îţi va purta pică, chiar dacă l-ai rănit.

4. Este fericit doar pentru simplul fapt că "tu" ai venit acasă.

5. Nu îţi va cere nimic mai mult decât o mângâiere, sau să îi arunci mingea.

6. Dacă plângi, va înţelege perfect.

7. Dacă te îmbolnăveşti, nu se va mişca de lângă tine.

8. A fost creat pentru a fi "cel mai bun prieten al omului."

9. Se va mulţumi mereu cu mâncarea pe care i-o  dai, fără să protesteze, aşa cum facem noi.

10. Vei face exerciţii în timp ce îl plimbi.

11. Mereu îţi va ţine companie.

12. Dacă ai copii, vor învăţa să iubească şi să respecte animalele.

13. Îţi va fi credincios până la moarte.

14. Oferă mult mai mult decât primeşte.

15. Dacă nu ai avut niciodată un animal, el o să fie primul care o să te înveţe să dăruieşti mult mai multă dragoste animalelor.

16. Te va face să râzi atunci când va face vreo năzbâtie.

17. Nu o să îi pese că i-ai pus un nume ridicol.

18. Dacă îi oferi un cadou nesemnificativ, îţi va fi mereu recunoscător.

19. Îl înţelegi numai din priviri.

20. Restul le vei afla atunci când "va pleca" pentru totdeauna.🐕

***

 O PILDĂ FRUMOASĂ CARE MERITĂ CITITĂ :

PÂINIȘOARA  VĂDUVEI 

Trăia odată-n Capernaum, demult, pe vremea lui Hristos,  

O văduvă tare săracă, dar cu un suflet luminos.  

Își câștiga cu greu bănuții cârpind năvoade pescărești  

Doi-trei arginți primea ca plată sau poate-un blid cu câțiva pești.  

Dar iarna asta fiind lungă, pescarii n-au mai pus năvod  

Căci viforul era năpraznic și pescuitul incomod!


Biata femeie necăjită, căci foamea îi dădea târcoale,  

Plecă pe malul mării tristă, că poate o-ntâlni pe cale  

Un om s-o-nvețe și s-o-ndrume  cum să câștige un bănuț  

Sau să-mprumute pân' la vară, grâu ori făină un săcuț!  

Când își pierdu orice nădejde că va vedea vreun om milos  

În fața ei se-opri, ghici cine? Chiar Domnul nostru Sfânt, Hristos!


El se opri să-i dea un sfat văzând-o tristă-n fața sorții  

Și o-ntrebă cu glasul dulce, ce-i alungă fiorul morții :  

,, - Femeie, de ce plângi amarnic? Ce faci aici pe malul mării?  

Pe cine-aștepți cu nerăbdare de tot scrutezi adâncul zării?"


- O, Doamne, n-am un ban în pungă, grăi femeia cu uimire,  

Nu pot cerși că mi-e rușine, iar de furat nu-mi stă în fire!  

N-am mai mâncat nimic de ieri și vremea asta-i rea întruna,  

Tu ce mă-neveți să fac, Hristoase, când oare s-o opri furtuna?  

Să pot cârpi iar un năvod, să mai câștig un ban de-o pâine...  

Azi încă foamea pot s-o rabd, dar nu știu de-oi putea și mâine!"


Cu milă o privește Domnul și dulce era graiul Lui :  

,, - Du-te și strânge de la moară, ce vei găsi al nimănui!  

Un pumn de grâu să ai de pâine...poate mai mult ...din mila Mea,  

Dar pâinea ce o frângi la masă, să dai cu drag un colț din ea  

Celor flămânzi ce-ți cer pomană sau bat în poarta casei tale  

Știind c-ai flămânzit și tu ...și Eu te-am întâlnit pe cale!"


Plecă femeia-n mare grabă  la moară, cum i-a spus Hristos,  

Și mare îi fu bucuria vânzând grămezi de grâu pe jos  

Ce îl pierdeau grăbiți sătenii prin țesătura de la saci  

Sau nu legau cum se cuvine nojițele de la desagi.  

Și biata văduvă săracă pricepe-acuma vorba Lui  

Că poate să ia fără frică din tot ce este-al nimănui!  

Strânse o  poală de grăunțe și o măsură de făină  

Plecând grăbită către casă, mult  mulțumește și se-nchină!


Râșni grăunța bucuroasă, cernu făină iute, iute  

Și se porni cu râvnă multe vreo trei pâinici să își frământe.  

Le puse în cuptor pe toate, două pâini mari și una mică  

Și iată, rumenă și bună, cum gata e prima pâinică!  

Și tocmai când voia s-o rupă și s-o mănânce aburindă  

Aude-o bufnitură-n curte și fuge iute până-n tindă.  

Văzu un om căzut în curte, murdar și tare istovit :  

,, - Ai milă...dă-mi un colț de pâine că sunt flămând și necăjit!  

M-au aruncat în drum tâlharii și de trei zile n-am mâncat  

Să-ți răsplătească mila Domnul și să te ierte de păcat!"


I-a dat pâinica aburindă și omul a mâncat-o toată  

Apoi a mulțumit femeii și a ieșit grăbit pe poartă!  

Ea a intrat și mai flămândă în casa ei cea mititică  

Și din cuptor a scos femeia, din nou, a doua ei pâinică!  

Cu lăcomie și cu pofta o rupse-n doua deodată  

Dar n-apuca să mai mănânce că cineva-i bătu la poartă  

O biată mamă necăjită cu trei copile zdrențăroase  

Era beteagă de o mână și frigul le intrase-n oase!


,, - Te rog, în numele Preasfintei, să îți faci milă și de noi!  

Nu am mâncat nimic de ieri și suntem pline nevoi.  

Nu pot munci, căci mâna asta nu mă ajută mai deloc,  

Sunt văduvă cu trei copile! Și casa noastră a luat foc.  

Nu-ți cer să-mi dai decât o pâine, de ai....măcar cu împrumut,  

Ți-oi da-o înapoi vreodată de-oi căpăta, cândva, mai mult. "


Femeia îi dădu pâinica sărmanei ce-o primi plângând  

,,Las' că mai am una-n cuptor" își zise resemnată-n gând!  

Dar tocmai când a vrut să rupă și ultima pâine rămasă  

Un vânt puternic se porni și smulse ușa de la casă.  

Și-ndată și pâinica caldă fu luată de vârtej și dusă,  

Într-un șuvoi de apă multă ce repede spre mare cursă.  

Rămase singură plângând, în fața casei cu amar,  

Dar iată că Hristos se-arată... să-i mângâie durerea iar:


,, - Femeie, de ce plângi în poartă? Răspunde-Mi, astăzi ce-ți lipsește?"  

Dar auzindu-i întrebarea sărmana, suspinând, grăiește :  

,, - O, Doamne, sunt și mai flămândă și necăjită și mai tare  

Precum mi-ai zis, am fost la moară și am făcut trei pâinișoare!  

Doua le-am dat cu bucurie la alții mai flămânzi ca mine  

A treia mi-a luat-o vântul! Acum ce fac? Te-ntreb pe Tine!  

A luat-o vântul ca dușmanul și-a dus-o-n marea-nvolburată  

Și plâng că tare-mi este foame...eu am rămas tot nemâncată!"


,, - Te du degrab' la dregător și dă în judecată vântul!  

Și marea dă-o-n judecată, căci amândoi ți-au luat tributul  

Ca niste hoți în cârdășie, când este vreme rea și noapte ...  

Te du! ..Te du la dregător și cere-i să-ți plătească toate!"  

,, - Cum, Doamne, să fac eu acestea? Mă va privi ca pe-o nebună  

Că dau in judecată vântul....ba chiar și marea! Sau e glumă?"  

,, - Du-te și fă precum Ți-am spus...după acest cuvânt al Meu!  

Că toate, toate-s cu putință la cei ce cred în Dumnezeu. "


Și a făcut precum i-a zis, a mers degrab' la dregător  

Și-a depănat  de-a fir-a-păr, povestea ei și-a pâinilor..  

I-a spus să-i cheme pe cei doi ( vântul și-nvolburata mare)  

Să-i dea-napoi ce i-au furat, că prea au necăjit-o tare.  

Dar când se pregătea acesta ca sa o dea pe ușă-afară  

Trei negustori cărând trei saci, pe ușa lui grăbiți intrară :  

,, - Noi suntem negustori vestiți, călătoream pe-acestă mare  

Când o furtună se stârni și ne izbi de-o stâncă tare .  

Corabia fiind străpunsă a început să se scufunde  

Căci apa se grăbea să intre, tot mai adânc să ne afunde!  

Atunci am implorat pe Domnul cu lacrimi multe și fierbinți  

Să ne trimit-un salvator și îi vom da trei saci de-arginți!


Și-ndată ce-am promis aceasta, un val de apa a adus  

Ceva ce a lipit spărtura... precum un dopa așa s-a pus!  

Când ne-am uitat apoi mai bine, era de fapt o pâinișoară  

Ce ne-a salvat pe noi și marfa, și mica noastră corăbioară!  

Probabil vântul și cu marea au luat-o de la vreun creștin  

Iar noi așa cum am promis, dorim să-l răsplătim din plin!  

Și iată, vom lăsa aici, trei saci cu-arginți și cu de toate,  

Pentru stăpânul pâinișoarei...de va veni să-i faci dreptate! "


Femeii nu-i venea să creadă și dregătorul privea mut  

Când la bogați, când la sărmană...c-așa-ntâmplare n-a văzut :  

,, - Iată... stăpâna pâinișoarei! Ea tocmai reclamase vântul! "  

Și negustorii bucuroși, grăbiți și-au împlinit cuvântul!


V-am spus aceasta pildă-n versuri, căci mila Domnului e mare ,  

De-a dat la schimb trei saci de bani pentru acele pâinișoare.  

De-am face toți după cuvântul și după Sfântă Legea Sa  

Cu mult mai mult decât femeii, în viața asta ne va da!  

Și după ce-om pleca din lume...și vom calcă hotarul Lui,  

Ne-om ospăta și noi în slavă, din pâinișoara Domnului!


( după o pilda veche, ortodoxa)

***

 Islanda-Curiozități


Care este singura țară unde oamenii nu au nume de familie?


Cine s-ar fi gândit că poate exista o țară unde oamenii nu au nume de familie? Ei bine, nu este vorba despre vreun trib de prin Africa, ci despre un stat din Europa. În Islanda, cetățenii nu au nume de familie. Cum este posibil acest lucru?


 Islanda este o țară cu 330.000 de locuitori. În mod ciudat, aici oamenii nu poartă nume de familie și se folosește patronimicul (nume pe care îl poartă -după tată- toți membrii unei familii). Astfel, pentru un fiu se folosește sufixul „son”, iar pentru o fiică se folosește sufixul „dottir”.


În Islanda se menţine încă sistemul arhaic nordic al numelor. De exemplu, dacă pe un bărbat îl cheamă Gustaf, iar pe fiul său Jon, se va numi Jon Gustafsson, adică „fiul lui Gustaf”. De exemplu, dacă pe un bărbat îl cheamă Gustaf, iar pe fiica sa Kristin, ea se va numi Kristin Gustafdottir, adică „fiica lui Gustaf”.


Copiii nerecunoscuti de tatăl lor primesc automat un patronimic rezultat din numele mamei. În Evul Mediu, s-a utilizat și la noi acest sistem, mai ales în regiunea Molodvei acolo unde fetele erau denumite „Amariei” sau „Aioanei”.


Ce se întâmplă dacă există copii cu aceleași nume?

Dacă în anumite anturaje există două persoane numite Jon, care au taţi Gustaf, pentru a-i deosebi se foloseşte şi numele bunicului. De exemplu Jon Gustafsson Hallsson (Jon, fiul lui Gustaf Hallson) şi Jon Gustafsson Gunnarsson (Jon, fiul lui Gustaf Gunnarsson).


Alte curiozități despre Islanda:

Islanda are un indice de alfabetizare de 100%. Cu alte cuvinte, pe insulă nu există niciun analfabet;

Totodată, Islanda este țara cu cei mai mulți scriitori, cele mai multe opere publicate și cele mai multe cărți citite pe cap de locuitor dintre toate statele lumii;

Țara insulară este singurul stat NATO fără armată terestră, aeriană sau forţe navale;

Pe insulă nu există furnici și nici șerpi. Oamenii de știință nu au o explicație pentru acest lucru;

În Islanda sunt mai multe oi decât oameni. Raportul este de 2,1 oi la un locuitor. 

(text preluat ).

***

 

-Vărsătorului nu îi place să fie implicat în dramele emoționale ale cuiva.

-Vărsătorii sunt firi puternice și nu renunță indiferent de piedicile care li se pun.

-Vărsătorului poate să-i ia ceva timp până se hotărăște, dar și când o face, nimic nu-i mai poate schimba decizia.

-Când este supărat, Vărsătorul poate izbucni oricând și are tendința să fie violent și nepoliticos din punct de vedere verbal. Dar poate avea și o tăcere intimidantă.

-Un Vărsător nu va permite niciodată ca cineva să-i controleze sau să-i dicteze acțiunile.

-Vărsătorului nu-i place să fie zorit. El are propriul său ritm.

-Un Vărsător poate sta treaz toată noaptea pentru a se gândi la ceva.

-Vărsătorii muncesc din greu și depun toate eforturile pentru a face bani. Dar au și talent de a-i cheltui rapid.

-Vărsătorii adoră surprizele.

-Când un Vărsător nu este sigur de anturajul său se va simți ca un extraterestru timid.

-Cheia pasiunii reale a unui Vărsător este conexiunea cu o persoană care să-l facă să se simtă sigur în momentele de vulnerabilitate.

-Vărsătorilor nu le place o altă manieră de lucru decât cea proprie.

-Când un Vărsător nu este în regulă, îți vei da seama imediat.

luni, 25 martie 2024

*†*

 Un profesor de matematică, observând că are ceva probleme cu chiuveta din bucatarie, a fost nevoit să cheme un instalator. În următoarea zi, instalatorul a venit, a strâns câteva șuruburi, a înfiletat câteva chestii, apoi totul a funcționat ca înainte. Profesorul a fost mulțumit. Totuși, când instalatorul i-a dat nota de plată, acesta a fost șocat. Profesorul:

– Asta înseamnă o treime din salariul meu lunar!!!

Până la urmă, totuși, a plătit, iar instalatorul i-a zis:

– Vă înțeleg, să știți. De ce nu veniți la firma noastră, să depuneți dosarul pentru o slujbă de instalator? Veți câștiga de trei ori mai mult decât o faceți acum. Dar nu uitați, când depuneți dosarul, să le spuneți că ați terminat doar 7 clase. Nu le plac oamenii educați.

Prin urmare, profesorul nostru și-a luat o slujbă de instalator, iar viața lui a devenit mai ușoară din punct de vedere financiar. Tot ce trebuia să facă era să strângă un șurub-două.

Într-o zi, șeful companiei a hotărât că trebuie ca fiecare angajat să se ducă la seral, pentru a-și termina și clasa a 8-a. Profesorul nostru a trebuit să meargă, evident. S-a întâmplat ca primul curs să fie de matematică. Profesorul, vrând să vadă nivelul de cunoaștere al studenților, i-a întrebat formula ariei cercului. Cel pe care l-a numit a fost chiar profesorul. Ajungând la tablă, și-a dat seama că a uitat formula, așa că a început să o deducă. A umplut tabla cu integrale, diferențiale etc. La sfârșit, rezultatul pe care-l avea era „minus pi r pătrat”. Neconvenindu-i acel minus, s-a apucat iarăși de calcule, de la început. Nimic nu s-a schimbat, tot același rezultat a obținut. De fiecare dată a obținut aceeași chestie. S-a uitat puțin spre clasă, speriat, moment în care a observat că toți instalatorii îi șopteau:

– Schimbă limitele de integrare!

***

 "Atenție mare la oameni, spunea bunica mea...

●Cine te-a rănit, nu te va vindeca niciodată;

●Cine nu ți-a arătat respect, nu te va respecta niciodată;

●Cine a aruncat cu noroi în tine, nu te va curăța niciodată;

●Cine te-a făcut să plângi, nu-ți va şterge lacrimile;

●Cine te-a doborât, nu te va ridica niciodată;

●Când cineva e nepoliticos, pleacă;

●Când cineva vrea să te dezamăgească, rămâi ferm;

●Nu lăsa comportamentul urât al cuiva să-ți distrugă liniştea interioară.

Uneori trebuie să renunți la oameni, nu pentru că nu-ți pasă, ci pentru că lor nu le pasă de tine.

Iubește, dar nu spune pe cine. Zâmbește, dar nu le spune de ce.

Fii fericit, dar nu le spune motivul.

Oamenii obișnuiesc să strice lucrurile frumoase."

***

 Astăzi este despre Ea, despre Maica Domnului. Despre o Fecioară aflată, de Arhanghelul Gabriel, în stare de rugăciune și puritate. Arhanghel care vine la Maria din Nazaret mai mult cu o propunere decât cu o veste. Cunoaștem, grație Sf. Evanghelist Luca, dialogul dintre Fecioara și Arhanghel, însă nu putem ști ce a fost în sufletul Ei cât și a musafirului celest. 

Concret, nu putem defini exact care este vestea cea bună de la acest mare eveniment din istoria mântuirii, petrecut foarte discret. Faptul că Fecioara a fost de acord să fie parte din planul divin, acceptând-l prin cuvintele,,Fie Mie după Cuvântul tău”. (Luca 1,38); sau că un mesager divin a coborât în umanitate, dezvăluind planul de mântuire al lumii, consemnat astfel: ,,Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea”(Galateni 4, 4-5). 

Evenimentul de astăzi deschide drumul nostru spre Rai, deoarece Copilul vestit astăzi va deveni  Salvatorul lumii, dar nu a întregii lumi, ci a celor care vor crede în El, așa cum Fecioara, în pofida tuturor motivelor raționale care o încurajau să nu ofere credit de încredere celor spuse de Arhanghel, Ea a ales să CREADĂ realitatea că ,,la Dumnezeu, nimic nu este cu neputință” (Luca 1,37)! 


Să fiți Binecuvântați!

***

 

Curiozități despre țările lumii.


1. Monaco si Cambodgia sunt singurele tari cu somaj 0%.


2. In Suedia, exista cate un autobuz la fiecare 1000 de persoane. Aici gasim cea mai buna retea de transport public.


3. În provincia Alberta din Canada au fost uciși absolut toți șoarecii. În prezent, este singură provincie din lume în care nu există asemenea rozătoareTarile lumii se diferentiaza intre ele dupa mai multe criterii cum ar fi: dezvoltarea economica, sistemul politic, educatie, cultura, populatie, fauna, relief etc. Am intocmit o lista de curiozitati despre tarile lumii pe care v-o prezentam mai jos:Elevii din Japonia si Coreea de Sud sunt considerati cei mai buni din lume la matematica si alte stiinte exacte.


11. Cei mai mari consumatori de bere sunt cehii, iar pe locul doi se afla nemtii.


12. Norvegia este tara cu cea mai mare speranta de viata. Aceasta este 81,4 ani. Acest lucru se datoreaza faptului ca sistemul medical din aceasta tara este unul foarte dezvoltat


13. Hawaii se apropie de Japonia cu aproximativ 10 centimetri in fiecare an.


14. Norvegia este cea mai bună țară unde să fii mamă. Acesta tara ofera sume mari de bani mamelor pentru intretinerea copiilor, plus alte beneficii sociale.Irlanda este singură țara europeană în care nu există șerpi.


5. In Etiopia, 9 din 10 nasteri au loc fara asistenta medicala. Datorita acestui lucru, tara are o mortalitate la nastere foarte ridicata.


6. Elvetia este tara cu cele mai multe paturi de spital pe cap de locuitor. Totodata, elvetienii petrec, in medie, 10 zile pe an in spital.


7. Libia este singura tara din lume care a avut steagul format dintr-o singura culoare (verde), intre anii 1977 si 2011.


8. Finlanda este considerata tara cu cea mai mica rata a coruptiei din intreaga lume.


9. Cele mai mari salarii oferite profesorilor sunt acordate in Elvetia. Aici, salariul unui profesor debutant porneste de la 2500 de euro pe luna. Cele mai sărace ţări din Europa: Republica Moldova, Kosovo, Ukraina, Albania. Cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană: România (50% mai jos decât media UE), Bulgaria (55% mai jos decât media UE), Letonia (40% mai jos decât media UE).


16. În China, 47% din populație se declara atee, această țară fiind urmată de Japonia (31% atei), Republica Cehă (30% atei), Franța (29% atei) și Corea de Sud (15% atei).


18. România este ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Uniunea Europeană!!! 


19. Mafia italiana contribuie cu 7% din PIB-ul tarii.


20. Spania este statul european cu cei mai multi kilometri de autostrada, peste 13.500


21. Cel mai populat oras din lume se afla in Japonia. Tokio are 34 de milioane de locuitori.In Rusia este cel mai populat oras din Europa. Moscova are 12 milioane de locuitori.

***

 

🌹 În această zi ~ 24 martie 1603 🌹

.

🌹 Moartea Reginei Elisabeta I 🌹


.

🌹 Elisabeta I a murit pe 24 martie 1603, la vârsta de 69 de ani, după o domnie de 45 de ani.

Cauza morții lui Elizabeth rămâne un subiect foarte contestat.

Înainte de moartea ei, Elizabeth a refuzat permisiunea de a efectua autopsia.

Unii susțin că aceasta a fost o modalitate de a proteja reputația reginei de virgină, însă aceasta a lăsat cauza morții ei, învăluită pentru totdeauna în mister.

Există totuși câteva teorii:

* OTRĂVITURĂ CU SÂNGE~

Produs de folosirea unui machiaj pe bază de plumb cunoscut sub numele de „Venețian Ceruse” (sau „spiritele lui Saturn”).

Această substanță a fost clasificată ca otravă, la 31 de ani de la moartea lui Elizabeth.

* STREPTOCOCCUS~

Produs de o infecție severă în gât.

* PNEUMONIE sau CANCER.


🌹 Aproape de momentul morții ei, inelul de încoronare al Elisabetei a crescut în carnea ei.

Ea nu și-a dat niciodată jos, în cei 45 de ani ai domniei sale.

Medicii ei au insistat ca inelul să fie scos, iar într-o săptămână, Elizabeth a murit.


🌹 Până la sfârșitul iernii 1602/3 Elizabeth nu se simțea bine.

A răcit după ce a ieșit în aerul rece de iarnă și s-a plâns de dureri în gât, precum și de dureri și dureri.

Bolile emoționale și fizice ale Elizabetei au escaladat până la punctul în care a ajuns să stea în dormitorul ei timp de 15 ore fără ajutor, înainte de a se prăbuși pe podeaua pe care doamnele ei de onoare o acoperiseră cu perne.


🌹 Elizabeth s-a întins demisionată pe pernele ei, în apartamentele sale private.

Nu a putut fi convinsă să le părăsească pentru confortul patului ei.

„Nu mă simt bine”, a declarat ea,.

Dar a refuzat administrațiile doctorilor ei.

Până în acest moment, ea și-a pierdut majoritatea dinților, a suferit căderea părului și a refuzat să fie îngrijită și spălată.


🌹 Elizabeth i-a comunicat instrucțiunile pentru cine îi va succeda pe tronul Angliei, printr-un gest de mână.

Până când se făceau aranjamentele de succesiune, boala Elisabetei îi răpuse puterea de exprimare.

Întrebată dacă dorința ei este ca James al VI-lea al Scoției să moștenească coroana, Elisabeta a făcut gesturi cu mâinile, desenând un cerc în jurul capului pentru a indica o coroană și a confirma că aceasta a fost dorința ei.


🌹 Regina a căzut într-un somn adânc și a murit la primele ore ale zilei de 24 martie 1603.

Era într-o zi de joi, ziua morţii tatălui şi a surorii ei.

La momentul morții ei, s-a raportat că avea un centimetru de machiaj pe față.


🌹 Cu tristețe a fost anunțată moartea Reginei pe străzile Londrei în dimineața următoare, iar martorii au descris tăcerea stranie a mulțimii uimite.

Timp de aproape 45 de ani au fost conduși de Elizabeth și nu au cunoscut alt mod de viață.


🌹 Trupul îmbălsămat al Elisabetei a fost păzit în Palatul Whitehall timp de trei săptămâni, înainte de a fi depus într-o ceremonie funerară generoasă pe 28 aprilie 1603.

Mii de oameni s-au dovedit a urmări procesiunea funerară, făcându-și drum încet pe străzile Londrei.


🌹 Sicriul Elizabetei a fost acoperit cu catifea mov, si desenat de patru cai drapati in negru.

O efigie a marii regine, îmbrăcată în straie de stat cu o coroană pe cap și un sceptru în mâini, stătea pe sicriu sub un coronament puternic ținut de șase cavaleri.

Efigia era atât de reală, încât i-a făcut pe cei care plângeau să sufle.


🌹 Spre sfârșitul vieții sale, Elizabeth a început să sufere de crize de melancolie, în urma morții câtorva dintre însoțitorii ei apropiați, inclusiv îndelungata ei doamnă de onoare Katherine Howard și fostul favorit, Robert Devereux, conte de Essex.


🌹 În ultimele sale zile, Elizabeth și-a exprimat regretul pentru a ordona ex3cutarea verișoarei sale, Maria, Regina Scoției.

S-a înregistrat că Elizabeth~

"a vărsat multe lacrimi și suspine, manifestându-și inocența care

Ea nu și-a dat niciodată consimțământul pentru moartea acelei regine. ”


🌹 Elizabeth I este înmormântată în Westminster Abbey.

Trupul ei a fost plasat pentru prima dată în seiful bunicului ei regele Henric al VII-lea.

Totuși, în 1606 sicriul Elisabetei a fost transferat la Capela Henric al VII-lea din Westminster Abbey și plasat sub un monument al ei, ridicat de regele James I.

Un monument al Mariei, regina Scoției stă în apropiere.


🌹 Sicriul Elisabetei se află în același seif cu sora ei vitregă, Maria I.

Inscripţia latină de la baza mormântului spune:

Parteneri în tron și mormânt, aici dormim Elizabeth și Maria, surori în speranța Învierii. '


https://www.facebook.com/groups/537859523834021

.

🌹 Surse ~ Palatele Regale istorice.

Elizabethi. Bună. org/moarte.

.

☕️ https://ko-fi.com/thetudorintruders

.

🌹 Moartea unei regine~pictura coroanei trecând de la Elisabeta I la Iacov I, de Paul Delaroche (1828) 

***

 

🎯 Un vultur și-a văzut fratele căzut și nu s-a oprit nici să-l judece, nici nu l-a condamnat, nici nu a arătat cu degetul spre el, nici nu l-a abandonat. L-a ajutat să se ridice. 

  Un vultur nu-și abandonează un frate.

Dacă cei mai mulți dintre noi am avea atitudinea vulturului atunci când îl vedem pe fratele nostru căzut, totul ar fi mult mai bine.

       Am putea imita ceea ce ne învață cel puțin animalele, să facem ca Vulturul, dacă vezi un frate căzut, nu-l judeca și nu-l condamna.    

      Ajută-l să se ridice.

Că într-o zi o vor face și ei cu tine. 

    Fi tu un vultur!

Educați-vă copiii să fie ca vulturii, să zboare cât mai sus și să fie mereu un braț puternic pentru un frate.

***

 

Sfântă Cruce, fii cu mine și la rău, ca și la bine.

Sfântă Cruce, armă dulce nu ma lăsa la răscruce.

Ci luminează viața, ca să biruiesc și ceața.

Fii cu mine în orice ceas, să nu pier la necaz.

Căci puterea Ta e mare, putere mântuitoare.

Fii cu mine biruitoare, la frig și la strâmtorare.

Căci Tu, nu mă laşi la greu, că îl porți pe Dumnezeu.

Du-mă la locașul Sfânt, scapă-mă de orice jug.

Căci pe Tine s-a jertfit, Domnul Iisus Preaiubit.

Sfânta Cruce când te fac, norii fug și se despart,

Căci nu e armă mai tare, ca, Crucea biruitoare.

Și pentru a Ta putere, nu mă tem de mii de rele,

Căci Domnul mi te-a lăsat, să te iubesc neîncetat.

Iar omul ce Te iubește, la gât el te prețuiește,

Și se închină neîncetat, cu rugăciuni la Împărat.

Căci nimic pe acest pământ, nu e lucru mai Sfânt!

Decât tu Preasfântă Cruce!❤

Cruce Sfântă, fii tu scutul meu,

Să ajung la Dumnezeu! 🙏🙏🙏

***

 

Un trecător întâlnește un bătrân și îl întreabă:

— Vă mai amintiți de mine?

— Nu! Răspunse bătrânul.

— V-am fost elev.

— Și ce faci acum, în viața de zi cu zi?

— Ei bine, am devenit și eu profesor, îi zice tânărul.

— Oh, la fel ca mine!

— De fapt am devenit profesor fiindcă m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.

— În ce moment al vieții ai decis să fi profesor?

Atunci tânărul îi relateaza următoarea întâmplare:


Într- o zi, unul din prietenii mei, coleg, a venit cu un ceas nou, foarte frumos iar eu am decis sa îl fur și i l-am luat din buzunar.

Prietenul meu a remarcat lipsa și s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră. Ați venit în clasă zicând:

— Ceasul acestui elev a fost furat în timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, să-l înapoieze imediat!

Eu nu l-am înapoiat.

Apoi ați inchis ușa și ne-ați pus să ne ridicăm cu mâinile sus și ochii închiși.

Noi am închis ochii și dumneavoastră ne-ați căutat in buzunare. Bineînțeles ați găsit ceasul la mine și l-ați luat. Ați continuat să controlați toți colegii și când ați terminat ați zis: deschideți  ochii! Avem ceasul!


Nu mi-ați reproșat nimic și n-ați mai menționat vreodată acest episod. Nimeni nu a știut cine a furat ceasul.

În acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna!

A fost cea mai rușinoasă zi din viața mea.

Dar, a fost și ziua în care m-am hotărât să nu mai fur.

Și datorită dumneavoastră am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.

— Vă amintiți de acest episod?

— Îmi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l-am căutat la toată lumea, dar nu îmi amintesc de tine pentru că și eu aveam ochii închiși în timp ce căutam... și  adaugă mai departe: dacă pentru a corecta și educa, trebuie să umilești, înseamnă ca nu ești un bun profesor!

***

 

Astăzi sărbatorim Bunavestire.


Bunavestire sau Blagoveștenia (gr. Evangelismos), către Maica Domnului este un Praznic Împărătesc al Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 25 martie. Aceasta este una din doar cele două zile în care este permis peștele în Postul mare, cealaltă fiind Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile).

În conformitate cu Evanghelia după Luca 1:26-38, Arhanghelul Gavriil îi apare Sfintei Fecioare și îi spune că va concepe și naște un fiu, chiar dacă ea „nu a cunoscut bărbat”. După sfânta tradiție, Maria avea doar cincisprezece ani când a fost vizitată de Sf. Arh. Gavriil.

Această zi este exact la nouă luni înainte de Crăciun, fiind astfel aleasă de Părinții Bisericii ca să indice că Iisus Hristos a fost conceput într-o perioadă de timp perfectă „din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”, așa cum este precizat în Crezul Niceo-Constantinopolitan.

***

 



De Buna Vestire, 25 martie, rândunelele se întorc ...
"Cântăresc doar 20 de grame, dar au parcurs peste 5000 km în zbor.
Au traversat deșertul Sahara. Au zburat peste Marea Mediterană fără să se poată odihni.
Au luptat împotriva tulburărilor și furtunilor.
Au făcut ceva extraordinar.
Și toate acestea pentru ca să vină și să se reproducă într-un colț al casei noastre.
O singură rândunică poate consuma până la 850 de muște și țânțari pe zi.
Dacă am fi destul de norocoși să găzduim un cuib din această specie, doar o pereche ar putea elimina în jur de 1.700 de muște și țânțari pe zi.
Nu există insecticid mai eficient și mai ecologic.
Să le primim cu bucurie, pentru ca ne-au ales pe noi !"

P.S.:fiți buni,fiți iubitori ,iar rândunica va găsi casa voastră!Dăruiți iubire si primiti păsările văzduhului in ograda voastră!Ele cauta un cuib ,iubire,apoi vor pleca cu gândurile si ceea ce au învățat de la voi!
Fiți buni,iubitori,oferiti iubire necondiționată!!❤❤❤

reConstruim acasă

 

Dintotdeauna românul a vrut să aibă ceva a lui și numai a lui: pământul pe care să-l lucreze și din care să-și procure hrana, casă, animale in bătătură. Și întotdeauna își creștea averea prin munca proprie și prin întemeierea unei noi familii,când fiecare venea cu partea lui de bunuri materiale. Strădania de a agonisi, uneori cu orice preţ, ducea adeseori la conflicte, la căsătorii din interes şi la fel de fel de drame individuale şi sociale.

Mai nou cei tineri și mai puțin tineri își caută un loc de muncă cât mai bine plătit, chiar dacă asta înseamnă plecarea în străinătate, departe de casă și de familia pe care o lasă în urmă. Despărțirea, chiar temporara, este extrem de dureroasa, atât pentru cei plecați cât și pentru cei rămași în urmă. Dar speranța pentru o viață mai bună alină durerea pricinuită de sacrificiul făcut.

Întorși acasă cu o sumă de bani agonisită in timp, tinerii investesc banii in ceea ce considera că fiind stabilitate materială: o casă dotată cu toate utilitățile necesare, dar și plată studiilor propriilor copii.

Cu toţii îşi doresc în primul rând o casă. Unii refac şi pun pe picioare casa părintească sau casa bunicilor, care există deja în viaţa lor din fragedă copilărie, şi de care sunt ataşaţi sentimental, casă pe care o aduc însă la standardele vremurilor actuale. Alţii însă încep de la zero costrucţia unei case, căreia îi dau din start valenţe şi utilităţi moderne.

Cu toții dorim să reConstruim acasă dar avem nevoie de un ajutor de nădejde sub forma unui Depozit Virtual de materiale de construcții, de unde se pot procura toate materialele necesare construcției, de la fundație până la acoperiș, incluyândşi materialele pentru construirea instalaţiilor de apă şi încălyire, şi pentru toată instalaţia electrică.

Care ar fi avantajul unui astfel de depozit virtual de materiale de construcții? In primul rând comoditatea procurării materialelor: dintr-un singur loc se poate procura toată gama de materiale necesare construcției unei case de la zero până la stadiul final de execuție, cu toate dotările necesare. Materialele de construcţie sunt procurate de la producători autorizaţi, selecţionaţi pe baza calităţii şi a fiabilităţii produselor, a raportului excelent calitate-preţ a tradiţiei recunoscute şi demonstrate de'-a  lungul timpului, 

In al doilea rând, costurile sunt mult reduse, toate materialele fiind aduse direct de la furnizori, având siguranța calității. Un astfel de depozit virtual este o adevărată comunitate a producătorilor de materiale de construcții. Logistica existentă permite achiziționarea tuturor materialelor de construcții necesare, care sunt livrate direct la locul de construcție împreună cu echipa de lucru. Adesea se asigură și proiectul de construcție, împreună cu consultanța de specialitate.

În al treilea rând, dar poate de o importanţă mai mare, toate comenzile se fac online, Şi nu doar comenzile ci gestionarea întregului proiect. Totul dar absolut totul este adunat într-un singur loc, ceea ce implică o economie corespunzătoare de timp. Ulterior se constată că nu doar timpul este economisit ci şi banii., datorită faptului că totul se gestionează dintr-un centru comun, cu aceleaşi resurse umane şi logistice.

Pentru un tânăr, singur sau având deja o familie, contează mult să aibă sprijinul necesar pentru construirea unei locuințe proprii, fie că o ridică de la zero, fie că reconstruiește casa părintească sau casa bunicilor, care altfel ar fi lăsată în paragină și s-ar degrada. Și o casă veche sau, dimpotrivă, una nouă, poate fi împlinirea visului unei familii tinere pentru o viață sigură și mult mai bună pentru familia sa de acum şi pentru urmaşii săi de-a lungul mai multor generaţii. O casă bine făcută înseamnă nu doar robusteţe şi rezistenţă, ci şi posibilitatea transformării şi adaptării ulterioare a casei în raport cu necesităţile apărute de-a lungul timpului.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2024

+++

 

Rugăciune la Buna Vestire🙏

,,Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai presus decât îngerii și arhanghelii, și mai cinstită decât toată făptura, auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție, și arată mila ta poporului dreptcredincios.

Izbăvește orașul acesta, toate orașele și satele, țara aceasta, și tot poporul binecredincios de toate nevoile, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de război, de toate durerile și necazurile. Ca să nu fie încercați robii tău nici de suferințe, nici de spaime, nici de moartea, nici de dreapta mânie a lui Dumnezeu, ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Preacurată Fecioară.

Roagă-te, Maică, pentru buna întocmire a văzduhului, ca pământul să-și dea roadele sale spre hrănirea tuturor. Aducându-ţi aminte de robi tăi, și netrecând cu vederea lacrimile și suspinele lor, fii ocrotitoarea tuturor.

Pe cei rătăciți povățuiește-i, pe prunci hrănește-i, pe tineri îi învață, pe cei bătrâni întărește-i, pe cei bolnavi însănătoșește-i.

Dar mai cu seamă, păzește și întărește sfânta Biserică a Fiului Tău.

Învrednicește-ne, Maică a tuturor, prin rugăciunile tale, să fim și noi părtași vieții celei fără de sfârșit, și astfel să stăm fără de rușine în ziua judecății de-a dreapta Fiului Tău și Dumnezeului nostru. Amin.”

***

 

25 martie- SĂRBĂTOAREA BUNEI VESTIRI se mai numește și ZIUA CUCULUI, denumire legată de cântecul cucului care începe întotdeauna de BLAGOSLOVENIE și se sfârșește la SÂNZIENE 24 iunie .


Dintre toate păsările care înfruntă rigorile iernilor specifice climatului temperat-continental sau care poposesc aici numai pentru vărat, cucul ocupă un loc privilegiat. În ornitologia românească nu există o altă pasăre căreia poporul să-i fi dedicat atâtea legende, povești, cântece și proverbe. Cucul nu este o pasăre cântătoare și nici nu încântă prin coloritul penelor sale. Ca înfățișare este un uliu în miniatură. Fiind o pasăre mică, aportul ei la distrugerea dăunătorilor este neglijabil. Cucul nu-și face cuib, nu-și clocește ouăle și nu-și hrănește puii. Își depune ouăle prin cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai robuști, își răstoarnă frații vitregi peste marginile cuibului pentru a profita de un surplus de hrană și a se dezvolta mai rapid. Fiind simbol al primăverii, al timpului frumos și al dragostei pătimașe, poporul îi iartă toate păcatele.


În povestiri de o rară frumusețe, cucul este antropomorfizat, fiind argat, slugă, tâlhar, haiduc, părinte, soț, amant etc. Sursă inepuizabilă de inspirație în cântecele de dor și jale, cucul amplifică sentimentul de înstrăinare și singurătate. Această pasăre ar fi puțin cunoscută în folclorul românesc dacă prin comportamentul său nu ar marca succesiunea a două importante fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară, când începe să cânte (25 martie: BUNA VESTIRE sau BLAGOVEȘTENIA), și solstițiul de vară, când încetează brusc a cânta (24 iunie: SÂNZIENEsau DRĂGAICA);

 „Și cucul, cum a sosit și i s-a dezlegat limba, îndată începe a cânta, și cântă necontenit de la BUNA VESTIRE până la SÂNZIENE sau până la SÂNPENTRU)”, de la echinocțiul de primăvară până la solstițiul de vară. La SÂNZIENE sau DRĂGAICĂ cucul s-ar îneca cu orz și, nemaiputând cânta, se preface până în primăvara viitoare, la BLAGOVEȘTENIE, în uliu. El prevestește prin cântec venirea primăverii, dar și norocul omului. De aceea, la auzul primului său cântec, toți doreau să fie veseli, curat îmbrăcați, bine hrăniți și cu bani în buzunar.


Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român. Zile și mituri (Univers Enciclopedic Gold, 2019)

*,**

 În avion o doamnă cu un chihuahua în brațe se așează lângă un tip bine. Din vorbă în vorbă află că e polițist de frontieră și că antrenează câini pentru depistare de droguri.

- Vai, dar și Hector al meu e antrenat la perfecție.

- Haideți, doamnă… potaia asta..

- Nu mă credeți? Hector, caută!

Sare Hector din poșetă și începe să miroasă. Ajunge lângă un tip care dormea. Se oprește, adulmecă prelung și revine la stăpână. Îi pune o lăbuță pe pantof și latră de 3 ori.

- Bravo, Hector!

- Dar ce a găsit?

- Domnul acela are 3 grame de marijuana.

Polițistul vrea să verifice informația, se duce discret lângă individ, il înghesuie bine, îl caută prin buzunare - un plic cu 3 grame de marijuana.

- Extraordinar!

- Stați că nu e tot! Hector, caută!

Sare iar Hector din poșetă și începe să miroasă. Ajunge lângă un alt tip care citea. Se oprește, adulmecă prelung și revine la stăpână. Îi pune două lăbuțe pe pantof și latră de două ori lung și o dată scurt.

- Bravo, Hector!

- Acum ce a găsit?

- Domnul cu cartea… are 2 kile și jumătate de cocaină.

Evident că Hector nu se înșelase. Polițistul e în delir.

- Doamnă, n-am văzut în viața mea un câine așa de bun la depistat droguri! Haideți, vă rog, îl mai trimiteți o dată?!

- Evident! Hector, caută!

După 5 minute se întoarce Hector trist, cu coada între picioare, sare în poala stăpânei și se cacă. Polițistul leșină de râs.

- Vai, doamnă, și eu care credeam că e inteligent!

- Râzi ca prostu, a găsit o bombă.

duminică, 24 martie 2024

Niște moldoveni

 "Nişte moldoveni!"


Când un ignorant,oarecare ți se va adresa pe un ton "superior" cu "bã' moldovene", nu te enerva, nu te supãra.Fii mândru chiar, primeşti defapt cel mai frumos compliment posibil din toatã țara asta Româneascã!💙💛❤


GEORGE ENESCU

MIHAI EMINESCU

NICOLAE IORGA

ŞTEFAN LUCHIAN

ION CREANGÃ

ALEXANDRU IOAN CUZA

ŞTEFAN CEL MARE

CIPRIAN PORUMBESCU

MIHAIL SADOVEANU 

DIMITRIE CANTEMIR

MIHAIL KOGÃLNICEANU

NADIA COMÃNECI

ADRIAN PÃUNESCU

EMIL RACOVIȚÃ

CONSTANTIN TÃNASE

NICOLAE TONITZA

VASILE ALECSANDRI

OCTAV BÃNCILÃ

ALEXANDRU D. XENOPOL

BARBU LÃUTARUL

LUCIA STURDZA BULANDRA

GEORGE BACOVIA

RADU BELIGAN

SILE DINICU

ANGHEL SALIGNY

ION DICHISEANU

LEOPOLDINA BÃLÃNUȚÃ

ANGELA GHEORGHIU

VIORICA CORTEZ

MIOARA CORTEZ

MIHAIL SORBUL

DIMITRIE NEGREANU

CONSTANTIN GANE

GRIGORE ANTIPA

OCTAV ONICESCU

PATRIARHUL TEOCTIST

ELISABETA LIPÃ

MIHAI MÃLAIMARE

GHEORGHE DABIJA

LIVIU DELEANU

SPIRU HARET

RADU, PRINCIPE AL ROMANIEI

MIHAIL STURDZA

IONEL TEODOREANU

CALISTRAT HOGAŞ

ELISABETA BOSTAN

ALEXANDRU ARŞINEL

LOREDANA GROZA

GIL IONESCU

ERNEST MAFTEI

ELENA CUZA

ELENA GHICA

PENEŞ CURCANUL

ALEXANDRU VLAHUȚÃ

ILEANA COTRUBAŞ

TEMISTOCLE POPA

DUILIU ZAMFIRESCU

ION ROATÃ

GARABET IBRÃILEANU

GRIGORE URECHE

OLGA TUDORACHE

TAMARA BUCIUCEANU

STELA POPESCU

IURIE DARIE

RODICA TAPALAGÃ

GRIGORE VASILIU BIRLIC

COLEA RÃUTU

OCTAVIAN COTESCU

 Acad. prof. Dr LEON DĂNĂILĂ 

...şi alții.Mulți rãu!

Zeci, sute, mii, zeci de mii de alte genii şi personalitãți din toate domeniile şi din toate timpurile, mai vechi sau mai noi!

Plus alte aproape 9-10 milioane de oameni muncitori şi normali cu origini moldave aici şi peste tot în lume!

***

 

“Bunica nu avea cultură,

Nu studiase-așa, ca noi..

Se "cultivase"-'n bătătură

Și la prășit de popușoi.


Nu, nu era analfabetă,

Dar nici școlită nu era.

Din Biblia îngălbenită

De multe ori ea ne citea..


Mi-o amintesc în nopți de vară,

Cum se ruga lui Dumnezeu 

Privind spre stele, în grădină,

Și neștiind că sunt și eu..


Ea nu luase masterate,

Nici doctorate n-a luat,

Însă credea cu fermitate

În Cel ce lumea a creat!


Cum să-i fi spus bunicii mele,

Ce se ruga spre cer mereu,

Că bolta cea cu mii de stele

Nu-i opera lui Dumnezeu?!


Să fi-'ndrăznit să-i zici bunicii,

În noaptea cu parfum de fân,

Că greierii și licuricii

Nu-L au pe Dumnezeu Stăpân?!


Nici n-ai fi terminat ideea,

Știu foarte bine ce îți spun:

Bunica mea, din clipa-aceea

Te-ar fi privit ca pe-un nebun!


Căci, după mintea ei vioaie,

Nimic nu-i fără autor:

Nici  clăi de fân, nici mușuroaie,

Nici simpla urmă de tractor!


Să îi fi spus bunicii mele

Că soarele ascuns în nor,

Sau câmpul cel cu floricele,

Există fără Creator?!


Așa erau bătrânii noștri,

Crezând în Domnul Dumnezeu;

Strămoșii au crezut, bunicii,

Și mama mea credea, și eu..


Dar intelectualii lumii,

Cu diplome la școli de soi,

Mai caută și-acum dovada

Că ei se trag din maimuțoi!


Ei scurmă harnici prin țărână

Și caută bucăți de os

Prin care vor să demonstreze

Că.. nu suntem ai lui Hristos!


Aceasta este marea luptă,

Vrăjmașul vrea prin rațiuni

Să ne lipsească de credința

Ce-o moștenim de la străbuni..


Să nu-i lăsați să vă golească

De harul ce-l aveți în voi;

Rugați-vă să se-'nmulțească,

Iar Duhul va veni șuvoi,


Căci Tatăl nostru ne iubește

Și nu ne lasă lui Satan.

Cu harul Său ne ocrotește,

Vrăjmașii se trudesc în van!


Pe cei ce pierd credința dreaptă

Și-'ncep să-și râdă de strămoși,

O grea robie îi așteaptă,

Căci demonii nu sunt miloși!.


Urcați, urcați în Arca Sfântă,

În casa Domnului Hristos!

Biserica pe val plutește,

În timp ce lumea merge-'n jos!”


 Preot Sorin Croitoru.