Trenul iubirii

 

Trenul iubirii*

Eu azi nu pot să mai respir,

nu pot să dorm, am insomnie

și febră am, mereu transpir

când nu suntem în armonie.

Îmi place-aproape să te știu, 

când mă trezesc în miez de noapte,

dacă nu ești, parcă nu-s viu

și-aștept confuz trenul de șapte

să te zăresc o clipă doar

la geam să-mi faci un semn cu mâna

rămân cât este necesar

mecanicul să tragă frâna.

Te-aștept cu flori pe un peron,

lăsând în urma noastră gara

și-apoi din mers, într-un vagon,

am să-ți așez pe cap tiara.

Regina mea, un cavaler,

aș vrea să-ți fiu o viață-ntreagă

că te iubesc și zilnic sper

trenul iubirii să ne-aleagă.

versuri: Ioan Grigoraș

*poezie cu temă prestabilită