My lady in mauve
Mă plimb prin casă, seara mă-mpresoară,
aprind o lumânare în alcov,
te-aștept să vii, model sau profesoară,
dar să te-îmbraci cu rochia cea mov.
Piciorul lung încalță-l cu sandale,
tot mov să fie și cu tocul cui,
să porți numai podoabe naturale
că nu se potrivesc la gât oricui.
În jurul taliei, ca de albină,
să stângi cordonul rochiei puțin,
eu să-l desfac cu dinții după cină
ca să-ți admir, tăcut, trupul divin.
Tu să m-alinți cu părul blond pe spate
cât să mă pierd cu firea și în joc
ai să mă ai cu mâinile legate
mai multe vieți dacă iubești cu foc.
Eu te doresc în fiecare seară
în rochii colorate, dar în mov
să-mi fii mereu model și profesoară,
și să-mi treci numai zece în hrisov.
versuri: Ioan Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu