***

 Fulg - Nicolae Labiş

Desfrunzit și prea bătrân,

tremură de frig gorunul.

Au căzut și-ntâii fulgi

și l-am prins din zbor pe unul.

Migălos lucrată-n fir,

floarea mică și rotundă

s-a topit și a murit 

o minune de-o secundă.

M-am întors înduioșat

să scriu trista ei poveste;

despre-un fulg care-a venit

timpuriu și nu mai este.

Pentru ce n-ai mai rămas

în înaltul bolții tale,

de-ai venit atât de pur

spre noroaiele din vale?

Care vânt neliniștit,

răsucindu-te cu ură,

ți-a mânat către pământ

prea gingașa ta făptură?

Și de vreme ce sosiși,

pentru ce-ai dat morții vamă?

Nu puteai să fii de-argint,

ori de sticlă, ori de scamă?

Dar în vreme ce scriam

întrebarea mea nebună,

n-am văzut cum lângă geam

ninge-ntruna și întruna.

Iar când ochii mi-am-nălțat,

am văzut cum prin ninsoare

valea-ntreagă lumina

minunat scăpă rătoare.

_________

Foto: Nicolae Labiș