Sunt încă un NIMENI - dilemă

 

Sunt într-o dilemă. Acum câteva zile îmi spuneam și vă spuneam că m-aș considera UN NIMENI. Sună aproape sinistru și ilogic. Prefer să consider că încă nu am ajuns așa. Dar în ochii celorlalți așa cred că apar. Dar, așa cum îmi spunea cineva acum câteva luni, depinde foarte mult cine mă judecă.

Pandemia actuală m-a schimbat oarecum. Sau poate că nu. M-a forțat să mă adaptez la o situație nouă pentru mine, dar pe care nu puteam s-o influențez cu nici un chip. Cel mai dur a fost că am fost forțată oarecum să „trag pe dreapta” și să nu mai lucrez ceea ce lucram până atunci. Pe moment o mică „vacanță” mi-ar fi prins bine și, dintr-un anumit punct de vedere poate așa a fost, dar parcă era prea mult să stau pe tușă pe timp aparent nelimitat.

Problema era să îmi umplu mintea și timpul cu ceva ca să nu mă mai gândesc la prostii. Până la un punct am reușit. Am reînceput să citesc ceva mai mult, deși nu îndeajuns. Probabil nu mi-am intrat destul de mult în ritm. Dar citind prea mult timp eram tentată să mă izolez de lumea reală și să nesocotesc realitatea. Dar asta era, trebuia cumva să restabilesc un echilibru.

Am continuat să îmi ocup timpul cu rebusul, ca o completare a lecturii, dar riscam să ajung curând la saturație. Așa că trebuia să găsesc altceva, căci mă puteam plictisi și de televizor, care începea să nu mai devină așa de ofertant ca în condiții normale. Singura variantă inedită care putea înlocui tot ce era până acum ar fi fost scrisul. Dar încă nu cred că am încă mintea setată suficient pentru a avea spor la scris, deși mi-aș dori. Însă consider că este doar o chestiune de timp.

Până atunci continui să îmi umplu timpul tot cu lectura, rebusul, cursurile și prezentările medicale online. Numai că toate acestea consumă timp și energie fără a produce nimic palpabil, cel mult doar experiență. Nu și resurse financiare de nici un fel. Ceea ce este destul de dureros și de frustrant. Așa că dacă aș încerca să îmi sporesc numărul cărților din bibliotecă, deja mi s-ar spune că nu sunt bani pentru așa ceva. În plus, ce rost ar putea avea să am cât mai multe cărți în bibliotecă, chiar dacă aș reuși să le citesc pe toate. Plus ce rost ar avea atâtea informații de specialitate? Doar nu-mi dau doctorate peste doctorate, Și chiar dacă le-aș da la ce mi-ar folosi? Doar sunt momentan un conțopist, un scârța-scârța pe hârtie, atât și nimic mai mult. Deci ce-aș avea de demonstrat?

Este frustrant. Nu am cum aduce argumente convingătoare că am nevoie de activitate la fel de mult cum am nevoie de odihnă și de relaxare. Lectura? Acumularea de informații? Trebuie să-mi pun creierul la muncă, pentru a acumula informații și de a face legătura între ele. Acumularea de experiență? S-ar putea să am nevoie de ea la un moment dat. Si de demonstrat... Trebuie să-mi demonstrez mie însămi că încă mai pot asimila informații și să mă folosesc de ele.

Rămâne doar problema banilor. Am salariu suficient de bunișor, mulțumesc lui Dumnezeu, nu-mi cer osândă. Dar nici o sursă suplimentară de venit sau de economii nu ar fi de lăsat deoparte. Deocamdată nu văd nici o luminiță la capătul acestui tunel destul de lung. Dar ideal ar fi să fiu pregătită și pe fază. Cred că sunt pe un drum destul de bun, deși... e prea lung drumul acesta.

Nu-i problemă însă. Timpul are răbdare în condițiile în care pandemia nu a ajuns la final. Contează să am răbdare și eu