A trecut un an. Altul este la ușă... Privim în urmă, privim înainte...
2020... Un an de schimbare. Aș putea spune un an mai puțin bun, dar... Greșesc... Nu a fost nici bun, nici prost. A fost... altfel. A fost un an de schimbare, mai bine spus de adaptare. Adaptare la ceva aparent nou, și totuși vechi de când lumea. Atacul masiv al unui virus nou, sub forma unei pandemii, a surprins toată lumea...
Nu este nici prima și nici ultima pandemie din istoria umanității. Dar a fost ca și cum a fost prima. Cu siguranță memoria individuală nu a avut cum funcționa, iar memoria colectivă a fost aproape inactivă. Dacă am fi știut fiecare dintre noi măcar o brumă de istorie, am fi fost cu siguranță mai puțin surprinși.
În fața unei amenințări, oricare și oricum ar fi aceasta, nu poți avea decât două tipuri de reacție: să fugi/să te ferești sau să lupți. Prima reacție a fost oarecum de fugă, mai bine spus de retragere. Asta pentru că nu ai suficiente arme pentru a lupta. Dar nu ai cum să te retragi din fața unui inamic pe care nu-l poți vedea decât cel mult prin efectele pe care le produce, dacă acestea există. Și atunci poate fi prea târziu dacă atacul s-a produs și este destul de agresiv. Și uite-așa au apărut victime. Multe victime. Cei care au supraviețuit de cele mai multe ori au rămas cu sechele cărora trebuia să le facă față. Încercarea de retragere din fața atacului era singura soluție de început, care putea doar să diminue pe moment numărul victimelor. Era totuși ceva.
Izolarea a fost și este totuși destul de greu de suportat atâta vreme cât te scoate puternic din zona de confort. Trebuie să-ți schimbi radical stilul de muncă atâta vreme cât vrei totuși ca veniturile să nu-ți fie diminuate drastic. Ceea ce nu se poate întotdeauna. Așa că unele sectoate de activitate au intrat în... inactivitate. Menținerea activității s-ar fi putut doar laa capacitate redusă și cu costuri suplimentare, ceea ce nu este ușor de suportat pentru oricine.
Procesul de adaptare la izolare a avut avantaje și dezavantaje.
- Pentru început apare o perioadă de inactivitate. Avantaj? Odihnă cu încărcarea bateriilor. Mai mult timp petrecut cu familia. Mai mult timp pentru hobby-uri și activități de mult uitate. Urmat de plictiseală și frustrare. Soluția? Mutarea activității în online, unde riscurile de infectare sunt mai mici. Transformarea hobby-urilor în surse de activitate generatoare de venit în măsura în care este posibil.
- Nu toate activitățile pot fi mutate în online. Mai ales acelea care pot presupune contactul direct între oameni. Menținerea acestor activități înseamnă metode suplimentare de protecție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu