Rugăciune

 Rugăciune!

O frunză s-a desprins din pom...

Si mâna mea, mână de om

S-a-ntins îndată, uite-așa

Și frunza a căzut în ea.

Am stat privind la ea uimit

Si-atâtea gânduri mi-au venit...

A fost o frunză dusă-n vânt

Spre-a se preface în pământ...

Dar a căzut în mâna mea

Si-am zis: eu nu te voi lăsa!

Ci te voi duce chiar acum, 

La casa mea și în album

Te voi păstra cu îngrijire 

În cartea mea de amintire.

Acum, privirea mi-o ridic

Spre Tronul Harului și zic:

Părinte, dacă voi cădea,

Luat de vânt, în vreme grea

Și când cu sufletul înfrânt, 

Voi fi aproape de pământ,

Întinde -Ți atunci, Mâna Ta

Și lasă-mă să cad în ea!

Mă spală de noroi și scrum

Asază-mă-n al Tău album!

Păstrează-mă cu îngrijire 

În Cartea Ta de amintire.

Ca împreună cu cei vii

Să înverzesc în veșnicii!