De la prieteni

Doamne nu lasa sufletul meu in deriva, nu il lasa framantarii acestei lumi, fara sa imi arati durerea lui. Că in nesimtire zace fiinta mea, si toate ale Tale departe imi sint acum mie.  Arata-mi Doamne de unde vine strambătatea mea. Arată-mi piedicile paşilor mei. Doamne nu de luptă fug eu, si nici de munca lucrurilor Tale,  ci de orbirea in care zace fiinta si sufletul meu. Doamne, nu stiu ce am, nu stiu de ce sufar, nu stiu de ce tanjesc, nu stiu de ce inebunesc, nu stiu de ce urasc, nu stiu de ce gresesc. Tu, ca un Atoatestiutor, arata-mi toate, ridica vălul ochilor mei, si lumineaza calea mea. Doamne da-mi puterea Ta, cum eu iti dau Tie dragostea mea. Caci nu pentru Rai Te iubesc eu Doamne, nici pentru bunatatile promise oricui Te asculta si Te iubeste, ci Te iubesc pentru frumusetea Ta fara margini, pentru Minunea care Esti in viata mea, Te iubesc Doamne pentru tot ce Esti si eu nu sint, Te iubesc pentru grija care mi-o porti zi de zi, Te iubesc pentru lumina ochilor mei, Te iubesc Doamne pentru fiecare dimineata in care ma trezesc la viata, dupa ce in fiecare noapte am ajuns sa mor, in viata fiind. Doamne,  cum oare nu Te-ar iubi cineva ca mine? Cine oare nu isi iubeste binefacatorul lui, si sursa vietii sale? In fiecare noapte alungi demonii si viclenii fararnici ce imi vor viata. In fiecare dimineata ma trezesti la o noua zi. In fiecare zi imi pazesti fiinta de nesimtirea in care zac dupa atatea lupte. Si in fiecare seara ma invalui cu dragostea Ta pentru a-mi da curaj a-mi odihni sufletul greu muncit, si trupul. Cu ce putere as renunta la mine inainte de a inchide ochii, spre somn, de nu ar fi mainile Tale in care sa imi inchin sufletul? Cu ce putere  m-as ridica din pat in fiecare dimineata, daca nu as sti ca la orice pas Esti langa mine? Cine oare nu ar iubi asa ceva? 

Doamne Tu esti Unic. Si nimeni niciodata nu iti va lua locul in viata mea. Oamenii trec, vin si pleaca din viata mea, dar Tu Unic Dumnezeul inimii mele esti vesnic, nimic nu clinteste Fiinta Ta. De nu ar fi nesimtirea in care zac sa zadarniceasca vederea sufletului meu, m-ai indulci in fiecare clipa. Dar greu apasa pe fiinta mea noaptea si intunericul sufletului si a mintii. M-ai lasat in lumina, si m-am pierdut in intuneric. M-ai nascut in cunoastere si m-am pierdut in prostie. Incotro voi ajunge Doamne fara sa simt iubirea Ta? Si ce se va alege de viata mea traind in nesimtirea unei vieti ce nu imi apartine? 

Intoarce-Te Doamne la mine. Curateste-ma de mizeriile lumii in care am intrat. Scoate-ma din troaca porcilor. Si aseaza-ma iar in lumea Noastra. Caci nu Tu Doamne m-ai abandonat. Ci eu am plecat de langa Tine. Mă iarta, ca un Bun ce Esti. Si leaga-ma in lanturi de Tine, ca vesnic sa nu Te pierd. Ca m-am stricat ca om Doamne. Nu lasa sa ma strica ca suflet. M-am stricat ca minte. Nu lasa sa ma stric ca viata. 

Doamne nu ma lasa Tu pe mine sa pier in mainile prostiei mele. Ca de nu ma vei salva Tu, nimeni nu o va face, caci nimeni nu poate ce poti Tu, si nimeni nu trece de voia si de puterea Ta. Caci nu de Tine ma vei salva Doamne, ci de prostia si de nesimtirea mea. Dusman mi-am ajuns eu mie. Venin imi sint zi de zi. Si moarte imi caut in ascuns. 

Oare cine sint eu sa ma ispiteasca Dumnezeul vietii mele? Numai ca eu insami mi-am gresit mie, si am ales gresit calea vietii mele. Deci mila Ta Doamne coboar-o peste mine. Indura-te  de greselile mele. Si nu ma lasa, nu ma da pierzarii. 

Crescut-am in ochii Tai Doamne. Putere si intelepciune luat-am de la Tine. Cu ele mi-am cladit viata si fiinta. Cu ele m-am intarit. Dar am cazut din preainaltul mandriei mele. Iar orbirea mandriei nu m-a lasat sa imi vad greseala la timp. Ce nevoie ai fi avut Tu de ispitirea mea, cand Tu mi-ai fost alaturi mereu? Cand nimeni mai bine decat Tine nu stie inima mea? Cand Tu esti Unicul caruia nu trebuie sa ii demonstrez nimic, caci toate le stii dinainte, de mine salveaza-ma Doamne, de mine. 

Amin.