sâmbătă, 7 martie 2020

Bucătăria are nevoie de accesorii cool!!!

 Odată amenajată bucătăria aşa cum îmi doresc, m-aș apuca de gătit așa cum îmi doresc din tot sufletul. Este adevărat că acum cu greu pot să-mi imaginez cum mi-ar sta în postura de bucătăreasă pasionată, dar încă îmi aduc aminte că în copilărie și adolescență, ca și hobby-uri, eram pasionată de ceea ce se poate numi „lucru manual”. Faptul că mă relaxa și este extrem de posibil să mă relaxeze și acum. Relaxarea este exact ceea ce aș avea nevoie în cea mai mare parte din timp și mi-ar prinde bine.
 Pentru aceasta, bucătăria are nevoie de dotări uzuale. Mă refer la banalele dar absolut necesarele ustensile de bucătărie, fără de care munca nu se poate începe și desfășura: oale, tigăi, cratițe... Pe lângă seturile de oale și formele de prăjituri se cere „rătăcită” și o cană termică sau o râșniță de piper.
Mâncarea va fi gata la un moment dat și se cere servită. Atunci este bine să am la îndemână farfurii, căni, tacâmuri... Îmi este dor să umplu vesela de bucătărie cu toate felurile de mâncare pe care le savuram cu drag în copilărie, dar pe care nu le-am mai consumat de mult timp din varii motive. Fie că nu am mai avut timp să le gătesc, fie pentru că îmi era mult mai comod să gătesc alte feluri de mâncare pentru care găseam ingredientele necesare la îndemână sau erau mai rapid de gătit, eventual și mai ușor de digerat.
Cred că îmi place să gătesc tocmai pentru că îmi place să mănânc. Mai mult chiar, am nevoie de hrană ca de aer în anumite (multe!) momente când efortul fizic și psihic este mult prea intens sau când am nevoie de anumite principii nutritive, a căror necesitate organismul o conștientizează adesea sub forma „poftelor”. Astfel simt nevoia unui anumit fel de mâncare, gătit într-un anume mod, pentru că aș avea nevoie de anumite ingrediente. Sau tocmai pentru că vreau să îmi aduc aminte de gustul mâncării din copilărie, adolescență si prima tinerețe. Sau pentru că vreau să asociez gustul unui anumit fel de mâncare cu un anume film văzut sau o anumită carte citită, caz în care vreau să dau mâncarii tocmai acea savoare care se poate asocia cu locul și timpul acțiunii din acel film sau acea carte. În acest caz, cu siguranță îmi doresc să experimentez senzații noi.
Cu siguranță gătitul este o știință. Dar și o artă. Tocmai acea artă de a integra felurile de mâncare fie tradiționale sau originale în cotidian sau în amintiri și fantezii. Si tocmai această artă combinată cu știință o putem practica fiecare dintre noi.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu