Dintotdeauna am fost o fire oarecum independentă. Şi probabil că, având o anumită doză de inteligență superioară mediei și o memorie excepțională, ceva din subconștientul meu mi-a spus: „Experimentează viața!”
Mi-aș fi dorit ceva mai multe experiențe cu adrenalină. Dacă aș fi fost o fire sportivă, aș fi sărit cu parașuta, aș fi făcut sporturi extreme... Dacă aș fi avut pasiunea cailor-putere, aș fi căutat plăcerea în cursele de raliu... Dar nu a fost să fie. Sportul nu a fost punctul meu forte, așa că am căutat „riscul” într-o meserie grea, dar frumoasă: medicina. Și într-adevăr, adrenalina pulsează din plin sânge atunci când cauți cu tot dinadinsul cauzele bolilor și soluțiile cele mai potrivite pentru tratament.
Dar în viață nu poți trăi doar cu adrenalina pulsând prin vene. Îți trebuie relaxare, tocmai ca să îți încarci bateriile cu energie. Iar relaxarea se obține trăind din plin multiple experiențe cu romantism.
Romantismul în experimentezi prin variate moduri. Primul tip de astfel de experiențe romantice trăite a fost furnizat de lectură. De cărți. Și, în paralel, de filme. Adesea cărțile și filmele se îmbinau și se completau reciproc. Cărțile pot fi ecranizate, iar scenariile filmelor se pot transforma cu ușurință în cărți. Adesea am citit un roman după ce am văzut ecranizarea sa. Mă atrăgea ideea de a vedea dacă între film și carte exista vreo diferență; în plus, citind cartea după ce văzusem deja ecranizarea sa, revedeam în paginile cărții, printre litere și cuvinte, scenele filmului, revedeam personajele mișcându-se, vorbind, trăind. Așa mi s-a dezvoltat un stil anume de a citi cărțile, „cinematografic” aș putea spune. Practic nu citeam cartea în sine, ci o transformam într-ul film 3D, foarte aproape de realitate, combinat cu mirosuri, gusturi, senzații tactile. Aproape în același timp am combinat literatura cu cinematografia și cu muzica, căutând cea mai potrivită combinație dintre imagine și muzică, ca o formă ceva mai elaborată a sunetelor și a combinației dintre ele. Adesea m-am imaginat în pielea fiecărui personaj în parte, încercând să experimentez modul lor de a gândi, de a simți, de a acționa. Vroiam să retrăiesc experiențele lor prin prisma vremurilor pe care le trăiam zi de zi, încercând să îmi imaginez cum ar fi decurs viața lor în zilele pe care le trăiam eu în prezentul fiecărei etape a vieții mele, raportat la modul meu de gândire din fiecare etapă de viață.
Experiențele mele de până acum au intrat în cotidian, deși nu au devenit banalitate. Dacă ar fi să retrăiesc senzațiile unei experiențe noi împreună cu cineva extrem de drag mie, aș încerca să îl provoc la o întoarcere în timp, fără a părăsi în totalitate lumea zilelor noastre. Ce poate fi mai frumos decât o călătorie în timp și spațiu, într-un tărâm de poveste, într-un castel medieval construit în mijlocul unei naturi aproape sălbatice, nestrăbătute de picior de om, în care liniștea și curățenia mediului înconjurător este la ea acasă. În tot timpul petrecut aici să fii rupt de lume, de zbuciumul vieții cotidiene, de tehnologia modernă care ne acaparează timpul și viața, de șefii care ne caută pentru a ne împovăra cu sarcini în plus și de prietenii care ne cer cu disperare atenția, o atenție acaparatoare, aproape toxică. Ce poate fi mai odihnitor și mai plăcut decât o cină romantică într-un decor din timpuri ce ni se păreau de mult apuse, într-o lumină difuză și plăcută, eventual la lumina lumânărilor sau a făcliilor, savurând bucate gătite după rețete de pe vremea bunicilor și chiar înaintea lor. Hrană simplă, dar extrem de gustoasă și de sănătoasă... Și apoi o plimbare la lumina lunii, sub un cer senin și înstelat, care să ne încarce cu liniște, aer curat și lumina pură a stelelor.
Întors în realitatea cotidiană, aș vrea să păstrez măcar un strop din această experiență romantică. Fie și pentru a putea visa mai departe la acea realitate frumoasă, departe de lumea dezlănțuită în care îmi duc viața de zi cu zi.
Articol scris pentru SuperBlog 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu