Prima întâlnire

Mi s+a intamplat, nu o data, sa imi doresc sa cunosc in realitate pe cineva cu care vorbisem, pana in acel moment, doar de la distanta: telefonic sau online. Cu ani in urma, pe vremea copilariei, adolescentei si a primei mele tinereti, aproape toate contactele dintre oameni se faceau in mod direct, fata in fata, si doar intr-un mod exceptional, intr-o prima faza, telefonic, si asta pentru stabilirea in etapa urmatoare a unei intalniri directe, fata in fata. In ultimii ani, de cand internetul a cunoscut o dezvoltare fulminanta, intr-atat de mare si de intensa incat practic aproape ca nu ne putem lipsi de el decat pentru perioade scurte, primele discutii dintre doua [ersoane care abia au venit in contact si incep sa se "cunoasca, se petrec online, adesea pe retelele de socializare existente, sau pe diferite forme de messenger sau prin e-mail. Poate dura cateva saptamani bune sau chiar cateva luni pana cand cei doi amici virtuali sa isi doreasca sa se vada direct, fata in fata, in viata reala. Si asta adesea pentru a se implica cat de rapid intr-o alta etapa a unei relatii.
Marturisesc ca am trecut si eu de cateva ori prin asemenea experiente, in anii in care sunt online zilnic, sa vin in contact cu persoane aflate la mare distanta de mine, rareori incredibil de aproape, care staupitite, cu treaba sau fara, in spatele unui monitor. Uneori sunt persoane pe care deja le intalnesc in viata reala, in speta prieteni vechi cu care reusesc sa iau legatura si online, chiar daca in viata de zi c zi ne intersectam drumurile de nenumarate ori. Cu alte persoane am luat primul contact online; "relatia" dintre mine si ei/ele a durat mai mult sau mai putin: de la cateva convorbiri ocazionale, mai scurte sau mai lungi, dupa care s-a instalat tacerea, pana la "relatii" de durata de cateva luni sau chiar ani in sir. Inevitabil cele mai multe asemenea relatii s-au incheiat mai mult sau mai putin brusc: fie discutiile s-au rarit din ce in ce mai mult pana s-au oprit definitiv, fie a existat o prima intalnire in viata reala care, din pacate, fie ca a fost urmata sau nu de alte intrevederi, aproape intotdeauna nu s-a concretizat in nimic de durata.
De multe ori discutiile petrecute online intre doi oameni se pot produce cu diferite scopuri: fie discutii "de afaceri", de colaborare intr-un proiect, sau discutii de pura prietenie, de corespondenta. Adesea, la un moment anume, apare nevoia din ambele parti sau doar de o singura parte, sa se treaca la urmatorul pas: o intalnire live, fata in fata. Motivele sunt diferite. Daca este o relatie de colaborare, discutiile se petrec putin altfel decat online: uneori schimburile de informatii pot fi mai intense, desi nu neaparat, dar in orice caz informatiile se schimba putin altfel, mai direct si implicand toate simturile de care dispunem pentru a asimila informatiile. Daca este o relatie de pura prietenie, care poate evolua sau nu in ceva mai mult, se doreste adesea a se verifica daca poate exista si o "chimie" speciala intre cei doi oameni, dincolo de suprafata rece a monitorului.
Si eu am simtit adesea nevoia sa cunosc live persoanele cu care discut online, fiecare aflandu-se fata in fata cu suprafata rece si sticloasa a unui monitor. Fie ca vroiam sa facem un schimb real de opinii folosindu-ne amandoi nu doar de sunete si imagini reci, ci si de tonalitatea vocii, jocul privirilor si limbajul mimico-gestual al trupului. Asa as putea transa mai direct orice problema, pentru a vedea daca si cum poate sa continue acea relatie.
Desigur, prima impresie este data de aspectul fizic al persoanei in cauza care isi dezvaluie celuilalt imaginea personala. Daca caracteristicile fizice sunt deja definite, ele nu pot fi ajustate/imbunatatite decat prin anumite trucuri legate de coafura, machiaj si mai ales vestimentatie si accesorii: o rochie eleganta, o pereche de pantofi, sandale sau ghete, in functie de sezon, si un sacou sau un palton daca vremea este rece.
Sincer vorbind, desi sunt adepta tinutelor elegante sau cel putin decente, sunt nevoita adesea sa adopt o tinuta ceva mai casual chiar si in cazul primei intalniri. Motivul? Sunt o persoana care este nevoita sa circule foarte mult de colo pana colo. Si nu poti merge prin tot orasul kilometri intregi, adesea pe jos sau chiar cu un mijloc auto, imbracat in tinute ultra-elegante. In acest caz este mai potrivita o tinuta mai comoda in cazul in care prima intalnire se desfasoara, de pilda, la finalul orelor de program sau in timpul programului, la locul de munca sau in timpul unei deplasari intre diferite puncte de lucru. Desigur, daca intalnirea este oarecum programata dinainte si daca exista timp suficient pentru a-ti schimba vestimentatia, se poate trece relativ usor la o tinuta mai eleganta.
Prima intalnire? Sau o reintalnire cu un prieten de suflet sau cu o persoana apropiata pe care nu am mai vazut-o de mult? Emotia este fantastica. Oare cum arata in realitate respectiva persoana? Se stie ca imaginea mediata de un monitor si vocea transmisa telefonic, oricat de fidela ar fi transmisia, nu poate corespunde total realitatii. In plus ii poti surprinde si cele mai fine detalii ale trasaturilor fizice, se poate simti caldura si mirosul corpului, textura pielii, gesturile si miscarea corpului, timbrul real al vocii. Plus ca reactiile fiecaruia dintre noi sunt mai spontane, mai directe, mai imprevizibile, mai putin studiate. Daca este vorba de cineva pe care nu l-am mai intalnit de ceva timp ne gandim: oare cum mai arata? Oare care ii va fi reactia cand vom fi fata in fata?
Desigur ca la prima intalnire vor aparea reactii mai putin controlate si de o parte si de alta, reactii determinate adesea de emotiile absolut firesti. Apare si o anumita retinere, determinata de o usoara teama de necunoscut: nu stii care ii este firea omului din fata ta, nu ii stii comportamentul lui natural, normal, nu stii cum va reactiona. De aceea adesea fiecare dintre noi putem adopta instinctiv un comportament relativ formal, retinut. Daca tinem neaparat sa ne formam o impresie despre celalalt inc din primul moment si sa adoptam o decizie finala si irevocabil, asta e: efectul poate fi o ratare imensa si definitiva. Mai potrivit ar fi sa acordam omului din fata noastra o a doua sansa... a treia... si asa mai departe, pana reusim sa surprindem reactiile firesti ale acestuia si pana reusim si noi sa ne comportam firesc si sa vedem astfel daca reusim sa ne potrivim suficient de mult pentru a ramane macar prieteni si de a ne continua relatia.
Imi amintesc ca in urma cu ceva ani am initiat online o discutie cu un baiat din acelasi oras cu mine. Nu il cunoscusem deloc pana atunci. Primul care a simti nevoia unei intalniri reale a fost el. Am acceptat totusi ideea, desi aveam ceva retineri. Mi se parea putin cam devreme sa ma intalnesc cu cineva necunoscut pana atunci, practic un strain. As fi dorit sa aflu ceva mai multe despre el, ca sa imi formez o parere, desi puteam porni cu o parere preconceputa. In plus eram destul de prinsa in treburile profesionale, avusesem si un eveniment nefericit in familie in ultimul an iar starea mea de sanatate nu era chiar foarte buna. Mi-as fi dorit o relatie de prietenie, dar totodata nu prea aveam puterea sa ma implic in acel moment.
Am fixat o intalnire dupa vreo 2-3 zile, cand dupa servici aveam de trecut pe la birourile sefilor. Eram imbracata casual, ca in timpul serviciului; el era pus oarecum la patru ace. Prima intalnire a fost oarecum formala, am stat de vorba putin la o cafea, apoi, ora fiind oarecum tarzie am plecat impreuna spre casa cu dorinta totusi de a ne reintalni. Am descoperit totusi, din discutii, ca era putin mai mare ca mine, divortat, avand o fetita cu probleme de sanatate pe care, culmea, o cunoscusem fiind o fosta eleva a uneia dintre scolile unde lucram.
Am continuat o vreme discutiile online, timp in care am incercat sa ne cunoastem mai bine. Ne-am intalnit si in trecere, in drumul dintre servici si casa, stand putin pe cate o banca intr-un parculet si discutand. El ar fi vrut ca relatia sa evolueze ceva mai mult si sa trecem intr-o alta etapa; eu eram ceva mai reticenta, nefiind tocmai pregatita sa ma implic in asa ceva, ca timp si energie fizica. Dar problema se putea rezolva din partea ambelor parti cu putina bunavointa si curaj. Si ceva sinceritate. Dar poate ca sinceritatea a pus capacul relatiei. Probabil plictisit de taraganarile mele (e drept ca pasul urmator dorit de el ar fi putut fi facut, daca era dupa el, chiar din ziua urmatoare primei intalniri, ceea ce mie mi se parea ca o ardere de etape), si-a incercat norocul in alta parte. E doar o presupunere de-a mea, probabil bazata oarecum pe realitate, caci intr-o discutie s-a scapat putin cu o afirmatie, ca discutase la telefon cu o alta fata dintr-un alt oras. In fond era decizia lui, viata lui, cu toate planurile. Era dator sa incerce, tatonand chiar doua relatii posibila in (aproape) acelasi timp. Intalnirile dintre noi s-au rarit in timp; eu eram super-ocupata si supra-epuizata ca sa ma implic atunci in ceva mai mult fara o cat de mica certitudine intr-un sprijin moral; probabil ca pentru o vreme mai tot greul ar fi picat pe mine. Dar cine stie? Cum spuneam, intalnirile dintre noi s-au rarit pana cand nu s-au mai produs.
Dupa cativa ani l-am prins activ online. L-am salutat.... M-a salutat... In secunda (aproape) urmatoare mi-a spus ca s-a casatorit cu o fata din a;t oras. Din orasul din care era fata cu care, cica, vorbise in timp ce vorbea si cu mine. Poate ca era tocmai aceeasi fata. Din momentul acela totul dintre noi s-a sfarsit. Definitiv. Desi cu siguranta totul era sfarsit cu mult timp inainte.
Cu siguranta ca nu vestimentatia are un rol esential in succesul infiriparii unei relatii de la prima intalnire. Desi are importanta ei. Dar cu siguranta multi alti factori au un rol definitoriu si cu mult mai profund in stabilirea relatiilor interumane.
Articol scris pentru SuperBlog 2018