Peter Rabbit – Aventuri din (i)realitate

Bun gasit, dragii mei prieteni. Sa ma prezint: sunt cel mai simpatic iepure din cati se gasesc pe pamant.Sunt Peter Rabbit / Peter Iepurașul si ca orice iepure de treaba imi duc viata si veacul la tara. Pana acum singurii mei prieteni au fost animalele din imprejurimi. Si inca sunt cu totii prietenii mei. Suntem cu totii o gasca foarte unita si, daca vreti sa ne cunoastem mai bine, va invit peste cateva zile, pe data de 30 martie 2018, la cinema pentru a ne vedea intr-un haios film de animatie, care este nu doar un film pentru copii, ci un film pentru intreaga familie, plin de actiune si comedie.
  Pana nu de mult, teritoriul nostru era o minunata gradina de legume. Ne era teren de joaca si ascunzatoare, dar si sursa de "rontaieli". Bineinteles ca nu o ingrijeam noi, ar fi insemnat sa vindem castraveti gradinarului, dar eram atat de haiosi in tot ce faceam incat nimeni nu era in stare sa ne alunge de acolo. Mai ales ca intotdeauna eram iuti de picior ori de cate ori simteam pericolul aproape.
Totul a fost bine pana cand a aparut ca de nicaieri un nou proprietar al gradinii de legume. Am simtit ca teritoriul ne era ocupat pe nedrept si se cerea recuserit, daca vroiam sa ne fie bine. Desi, daca era dupa noi, am fi putut sa ne ducem viata ca si pana acum, caci oricat de poznasi am fi fost, nu o faceam niciodata de oaie. Nu am fi facut niciodata stricaciuni pe proprietatea pe care o consideram a noastra. Dar cine se putea pune cu Thomas McGregor? Desi nu ii faceam nici un rau, ne ura din tot sufletul sau bicisnic si ne fugarea din gradina ori de cate ori ne gasea pe acolo.

  Nu stiu cum s-a facut intr-o zi ca m-am furisat prin gradina, in cautare de racoare si de ceva de rontait, ca foamea imi cam rodea stomacul. Nici macar nu am simtit pasi in vecinatatea mea, ca sa pot sa vad cine m-ar fi urmarit si sa fug. Doar ce m-am pomenit cu o ploaie de rosii si castraveti ce zburau prin aer in directia mea. Simtindu-ma lovit in cap atat de tare incat simteam cucuiele rasarind pe propria teasta ca ciupercile dupa ploaie, am luat-o la fuga atat de tare incat aproape ca nu stiam incotro ma indrept si pe unde merg. Nu vroiam decat sa scap. Asa ca am trecut ca vantul printre niste buruieni lipicioase si pline de scaieti, care mi s-au lipit de blana atat de tare incat, incercand sa scap, m-am smucit atat de tare ca sa mi se desprinda ciulinii din blana incat am smuls buruienile din pamant cu totul. Nici de ciulini nu am scapat, dar mai si taraiam dupa mine ditamai buruienile agatate strasnic in blana si care ma incurcau la alergat. Si cum nu era de ajuns, din fuga asta nebuna m-am pravalit cu totul intr-o baltoaca mare plina de apa si noroi in care am intrat aproape cu totul, cat pe ce sa ma inec. Cu ultimele puteri am reusit sa ies de acolo, plin de apa si noroi, cu buruienile si mai tare lipite si incleiate in blana. Norocul meu era ca gardul era la doi pasi si prin gard se zarea o gaura suficient de mare incat sa pot iesi din gradina si sa scap.
Am avut noroc ca odata iesit afara m-a vazut o vecina care incepuse sa ma indrageasca. Pesemne ca ma vedea ca pe un tovaras de joaca pentru toti copii de prin partile locului. M-a cules de pe jos aproape pe jumatate lesinat si murdar de nici macar eu nu m-as fi recunoscut. Cu chiu cu vai mi-a curatat blana si m-a pus pe picioare.
Mi-am adunat apoi prietenii si am facut un plan de bataie. Colac peste pupaza, in gradina aparuse si ditamai cainele, cel mai fioros cu putinta. Cum sa intri in gradina fara sa fii luat in coltii dulaului? Totul era sa ne adunam mai multi si sa pornim simultan la atac. Eram prea mici ca sa putem rani fiorosul animal, dar puteam sa facem sa se raneasca cumva singur. Doar asa puteam sa il punem oarecum la respect. Asa ca am intrat cu totii pe furis in gradina, ochind din start orice posibilitate de a iesi nevatamati, dar totodata sa il atragem pe dulaul fioros prin cele mai nebanuite capcane. Zis si facut. Intrati in gradina, am fost imediat vazuti de javra fioroasa. Am rupt-o la fuga cu totii in toate directiile, avand grija sa ii distragem atentia spre altii dintre noi ori de cate ori se apropia in mod periculos de cate unul dintre noi. Am gonit fiecare spre gardul ce imprejmuia gradina, cautand sa ne nimerim cat de aproape de orice deschizatura suficient de marisoara prin care sa putem iesi cu usurinta. Numai ca am si ochit din timp un maldar de fiare vechi aruncate ca din intamplare intr-un colt al gradinii. Daca l-am fi putut atrage pe dusmanul cel coltos prin zona, poate il "ispiteam" ca din greseala sa se incurce printre acele fiare suficient de tare incat sa nu mai poata iesi. Ne-am inteles din priviri: cu totii intelesesem ca aveam o sansa cat de mica sa scapam bagandu-l pe dusman in capcana. Asa ca am fugit prin toate directiile, facandu-l sa ne urmareasca peste tot prin gradina. Si intr-un tarziu l-am facut sa se apropie de zona cu pericol... pentru el.Si cand ne pierdusem aproape toata rabdarea, dupa cateva salturi si derapaje prin ograda, javra a facut un salt aproape razant cu pamantul si a nimerit tocmai printre sarme si tevi, unde s-a incurcat atat de tare incat cu tot zbuciumul si schelalaielile scoase din toti rarunchii nu a mai putut iesi. In secunda urmatoare iesisem cu totii din gradina prin toate crapaturile pe care le-am vazut suficient de mari incat sa ne permita iesirea fara probleme.
Daca am reusit in final sa ii invingem pe cei care ne ocupasera teritoriul si sa ne redobandim locul pe care il aveam inainte va las pe voi sa descoperiti. Cert este ca am ramas aceeasi gasca de jucausi amatori de pozne si ghidusii si ca am capatat un nou prieten: vecina cea draguta care acum ne iubeste enorm pe toti. Si care cu siguranta nu ne-ar lasa pe nici unul in coltii nici unui dusman.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018