Guest-post Dana Lalici: „SuperBlog este o școală splendidă, dacă știi să iei ce-i mai bun din el”

Bun găsit! În guest-post-ul de astăzi, Dana Lalici, autoarea blogului SexulSlab.ro, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2013, fost juriu și actual blogger partener, vă ajută cu sfaturi bune – de reținut și de pus în aplicare. Mulțumim, Dana!

Am spus-o și eu, au spus-o și cei mai mulți dintre câștigătorii edițiilor SuperBlog derulate de-a lungul timpului: acest concurs este o școală splendidă, dacă știi să iei ce-i mai bun din el. Îți modelează stilul, îți educă disciplina, te învață despre tine lucruri de care habar nu aveai. M-am tot gândit ce anume ar fi putut să îmi ofere la fel de mult pentru formarea mea ca blogger în numai două luni… și nu am găsit nimic altceva. SuperBlog este o pastilă concentrată: întâi îți face inima să duduie și apoi te transformă în cea mai bună versiune a ta.

Din postura triplă în care m-am regăsit de-a lungul timpului, aceea de participant, blogger partener și juriu, iată câteva sfaturi pentru tine, cel care pășești pragul virtual al înscrierii și intri în ceea ce ar putea fi (cum s-a întâmplat pentru mine) competiția care îți va decide viitorul.

• Ai încredere în tine, dar fii pregătit să înveți și de la alții, loc de mai bine există oricând. Citește alte articole, nu neapărat din concurs și nu neapărat înainte de a publica, dar citește. Caută-le pe cele câștigătoare la edițiile trecute și urmărește… cam tot, de la fluență la așezare în pagină, originalitate, stil. Mulți spun să nu compari. De ce să nu o faci? Ba compară! Dar compară-te cu cei mai buni! Nu îi căuta pe cei care scriu mai slab decât tine, ci pe aceia care scriu mai bine. De multe ori, sunt cei care au obținut note mai mari în mod constant. Analizează-i pe ei și apoi îndreaptă-te către tine. Analizează-te. Permanent. Corectează-te! Permanent. Caută cea mai bună versiune a ta. Fără să obosești!
• Nu te limita la aceeași formulă de a scrie pe parcursul competiței (merge foarte rar, în cazuri singulare și puțin geniale), juriile nu au vedere de ansamblu pentru toate probele, ca să observe că tu construiești un univers coerent: articolele concepute de un personaj imaginar, de exemplu, pot fi valoroase privite ca întreg, dar separat s-ar putea să nu aibă același efect. Și, oricum, același lucru nu „prinde” la toate juriile. Nu obosi în a căuta modalități noi de exprimare.
• Acceptă feedbackul și ferește-te de prietenii care laudă tot ce faci. Aceștia te ajută doar pe partea de încredere, dar nu neapărat să și evoluezi. Eu am puțini prieteni, dar nu mă feresc să le laud sau critic scrisul. Și țin neapărat să mi se întoarcă favoarea, să mi se spună clar mai ales ce fac prost. Știu, e foarte greu să găsești asemenea prieteni, dar, dacă nu îi ai, caută-i. Cere feedback mai ales celor mai buni decât tine, nu atât celor care îți sunt de-o seamă. Învață să primești feedbackul ăla, să îl accepți fără să sari în sus nervos și învață din greșeli.
• Nu plânge mai mult de o seară. În SuperBlog, oricât de bun ai fi, tot se întâmplă să o dai în bară la un moment dat, într-un mod oarecare: e oboseală acumulată, lipsa de inspirație, neatenție la cerințe sau… pur și simplu, ghinion. Mai mult ca sigur că vei reuși, cel puțin o dată, să fii înțeles de câte un juriu cu totul altfel decât îți fusese intenția și să împuști o notă mică. Plângi o seară, dă-te cu capul de pereți, dar apoi gata, calmează-te, concentrează-te și analizează ce ai greșit… sau ce s-ar fi putut interpreta greșit. Și apoi nu mai repeta.
• Organizează-te. Organizează-te! Organizează-te! Am spus-o de trei ori? Trebuia să o mai spun de 30, atât este de important. Nu există dușman mai mare al inspirației decât panica de a nu termina la timp articolul. Nu lăsa redactarea articolului pe ultima zi niciodată! Fixează-ți singur un termen cu o zi mai scurt decât cel menționat în enunțul probei și ține-te de el măcar jumătate din competiție. Dacă reușești să îți creezi această obișnuință, în cealaltă jumătate îmi vei fi recunoscător pentru sfat, când toată lumea va simți că nu mai poate, că intră în criză de timp. Toată lumea în afară de tine. Sigur, asta nu înseamnă că nu poți să publici și să înscrii articolul în ultima zi. Dar nu în ultima oră, te rog frumos: nu știi când pică netul, curentul, telefonul și dorm toți prietenii. S-a întâmplat asta altora, nu vorbesc aiurea aici.
• Pune întrebări (pe grupul Facebook, pe site), dar nu fără să citești de 5 ori cerința probei și nu înainte de a încerca singur să afli răspunsul. Dacă te lămurește cineva, vei ține minte o zi; dacă te lămurești singur, vei ține minte pentru totdeauna.
• Nu pierde timpul pe Facebook și, în general, nu pierde timpul. Pentru că nu ai timp. Grupul SuperBlog de Facebook e minunat, de fapt, este unul dintre marile avantaje ale acestui concurs: implică-te în discuții, glumește, fă-ți prieteni, dar setează-ți încă de la început niște limite: nu sta pe acolo cu orele zilnic, comentând lucruri care nu pot fi schimbate sau căutând susținători pentru micile tale drame personale. Folosește orele respective pentru a scrie. Sau pentru a te odihni.
• Nu îți dori neapărat să cunoști bine domeniul sponsorilor. Imaginația nu are chiar așa multe în comun cu experiența cum crezi. Trebuie să scrii pentru un magazin de plăci video, pentru unul cu haine de proaspete mămici sau despre credite imobiliare, deși nu știi nimic despre toate astea? Perfect, înseamnă că și alții sunt în aceeași situație, ai șansa de a-i depăși, dacă te informezi. E mult mai greu să fii bun și original când tema este la îndemâna tuturor și toți empatizează cu ea. Nu scrie doar ce știi, ci mai ales ceea ce simți. Nu te teme de domenii prea tehnice; de fapt, nu sunt atât de dificile cum par: oamenii nu cumpără caracteristici tehnice, ci beneficii. Nimeni nu vinde cu adevărat produse, ci idei, stări de spirit: timp liber, frumusețe, experiență, încredere, siguranță, libertate și altele de genul ăsta.
• Când ai terminat articolul, citește-l cuiva cu voce tare și intonație. Aproape sigur vei mai găsi câte ceva de corectat, o literă scăpată, o virgulă alunecată, un înțeles care nu pică fix cum era în capul tău, o repetiție enervantă.
• Nu uita că, de fiecare dată, scrii pentru a fi evaluat de un sponsor. Sponsor care își dorește să învălui cât mai original produsul lui în cuvinte. Produsul lui, experiențele tale; produsul lui, gândurile tale; produsul lui. End of story.
• Aranjează-ți blogul, fă-l să arate bine: caracterele nu trebuie să fie frumoase, ci ușor de citit. Culorile nu trebuie să îți placă ție, ci să respecte niște standarde generale. De ce sunt cărțile, în majoritate, scrise negru pe alb? Pentru că se citesc cu mai mare ușurință așa! Formatează textul articolului, fă-l să arate bine. Nu pune calupuri interminabile de text, plictisesc. Sparge-l în paragrafe, nu te teme să folosești subtitluri cu H2. Nu știi ce înseamnă H2 pe blog? Nu fugi pe grup să întrebi, caută singur pe net, așa ai să ții minte forever. Amintește-ți de treaba cu întrebatul pe alții de mai devreme.
• Caută modalități noi de exprimare a ideilor. Scrisul e baza, dar, dacă vrei să fii excepțional, ai nevoie de mai mult de atât. Ca și teatrul care nu e numai replici. Mai e decor, mai sunt costume, lumini, machiaje etc. Caută fotografii care să îți ilustreze genial ideea, caută videoclipuri, fă singur videoclipuri, învață să editezi poze. Fotografiile de genul acesta mie mi-au adus o dată 13 kilograme de cașcaval de la Delaco, premiu suplimentar oferit de juriu.

Nu poate fi totul roz în SuperBlog, ar trebui să știi asta de la înscriere: e un concurs, nu o joacă de-a scrisul. Ca în orice concurs, există și nervi, există discuții, există jurii care îți plac sau nu (în strictă legătură cu nota primită, firește, cum altfel?), există câștigătorii premiilor și cei clasați imediat sub ei în clasament. Dincolo de toate astea, există însă gustul de șampanie al SuperBlog-ului, gust pe care ai să îl simți la final. Și este senzațional!