joi, 12 octombrie 2017

Ștampila. Între utilitate și necesitate.

Cine nu cunoaste expresia: "i s-a pus stampila/eticheta (pe frunte)"? Expresia poate sugera stabilirea unor idei preconcepute referitor la o persoana sau caracterizarea cuiva, din start si fara prea multa analiza, intr-un anumit fel, uneori fara a se potrivi imaginea formata despre acea persoana cu realitatea.
Legatura dintre obiectul denumit "stampila" si caracterizarea automata a unei persoane este evidenta si extrem de logica pentru cine stie importanta si utilitatea stampilei.
Ștampila este cea mai ieftină, rapidă și mai ușor de folosit metodă de a personaliza o gamă largă de documente, și nu numai (colete, anvelope, tricouri, ambalaje alimentare, materiale din plastic, metal etc) si este cunoscută drept instrumentul de validare a unui act oficial (contract etc.), fiind folosită îndeosebi de companii, instituții ș.a. Utilitatea ei este evidenta si foarte larga in diverse domenii.
Oare cat poate costa un tricou banal? O nimica toata, chiar daca este fabricat dintr-un material de calitate. Dar valoarea sa, exprimata in pret, poate creste extrem de mult daca i se ofera personalizare printr-o stampila bine conceputa. Aceeasi personalizare o pot obtine si alte obiecte: cutii, plicuri, orice ambalaj in interiorul caruia se poate trimite orice produs cumparat sau orice factura spre potentialii clienti.
Problema este cu mult mai complexa pentru institutii, firme, companii si orice persoane care lucreaza cu acte oficiale (medici, avocati, etc,etc). Orice act este personalizat si autentificat, capatand valoare oficiala, legala, prin aplicarea uneia sau a mai multor stampile. De aceea orice companie, institutie, firma, persoane care desfasoara o activitate cu caracter oficial trebuie sa aiba in dotare articole de birotica (stampile, printere,datiere) folosite pentru personalizarea si autentificarea oricarui act sau hartie/inscris emis si eliberat.Astfel, orice act astfel personalizat si autentificat capata un caracter legal si oficial.
Lucrez ca medic de aproape 20 de ani. Din primavara anului 2001 am inceput sa lucrez "pe propriile picioare", adica avand drept deplin de libera practica. Inca din primele zile m-am dotat cu doua stampile: parafa care contine datele mele de identificare personala ca si medic/persoana (numele, titlul profesional si un cod de identificare propriu) si o stampila rotunda prin care ma identific ca si institutie/unitate medical (dispensar medical scolar, in cazul meu, sau, in cazul altora: spital, sectie a unui spital, cabinet medical individual, etc). Pe orice hartie pe care o scriu si o eliberez spre orice persoana care imi solicita o informatie scrisa aplic ambele stampile. Aceste stampile ofera hartiei respective caracterul de document medico-legal, cu urmatoarele consecinte:
- Autentifica actul respectiv ca fiind un act original emis de mine, fara sa poata fi considerat o copie sau un fals. Asta ma protejeaza, pentru ca sunt sigura ca nimeni altcineva nu poate emite acte in numele meu, acte de care sa se foloseasca cineva fara ca eu sa stiu si pentru care, poate, nici nu mi-as da acordul, sau chiar acte care ma pot incrimina vreodata...
- Automat aplicarea acestor stampile ma si responsabilizeaza, in sensul ca informatiile continute de acel act trebuie sa fie reale, adevarate, conforme cu realitatea, constienta fiind ca de acele informatii poate depinde sanatatea si chiar viata unui potential pacient.
- Aplicarea stampilelor respectiva confera actelor o anumita autoritate, in sensul ca orice hartie scrisa si eliberata de mine poate servi ca modalitate de comunicare dintre mine si un alt coleg, cu un pacient sau cu orice persoana sau institutie cu care colaborez sau interactionez la un moment dat, continand informatii solicitate mie, informatii oferite de mine mai departe, diverse cereri si solicitari.
Consider ca aceste doua stampile fac parte din mine, ca si medic, oferindu-mi acea putere de care trebuie sa ma folosesc cu enorm de multa intelepciune si discernamant.
 https://blog.super-blog.eu/wp-content/uploads/2017/10/colop3.jpg
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu