De ce ... blogging?

Cum am inceput nebunia asta cu scrisul pe blog? Pur si simplu dintr-o joaca.... Dintr-o trasnaie... Din nevoia puerila (atunci!) de a imita...
Sa facem o mica paranteza... Dupa cativa ani de munca, am constatat ca nevoia de a ma documenta profesional incepe sa imi depaseasca posibilitatile. Nu atat financiar... Posibilitatile financiare destul de reduse raportate la nevoia de informare vor ramane asa in veci si de-a pururi; desigur exagerez, desigur imi veti spune ca speranta trebuie sa moara ultima, dar sa fim realisti: speranta in posibilitati decente de informare pare sa fie cam slaba si perspectivele de remediere ale situatiei cam indepartate. Sa revenim... Nu numai ca trebuia sa ma pun la punct cu noutatile, dar trebuia sa demonstrez acest lucru celor care ma autorizau sa muncesc in domeniu. O varianta era nu numai pana atunci ci si pana acum si de acum inainte mult timp participarea la diferite manifestari stiintifice: cursuri, simpozioane, manifestari de specialitate, conferinte, congrese... Eficient sau mai putin eficient, asta e alta problema, dar destul de obositor si de epuizant din toate punctele de vedere. Plus ca oricat as fi evitat asta, se mai intampla sa lipsesc de la serviciu, iar treaba trebuia recuperata ulterior. Asa ca a aparut la orizont posibilitatea cursurilor la distanta, prin intermediul internetului. Multe dintre ele gratuite (nu ma costa decat internetul, energia electrica, uzura calculatorului, timpul si energia mea). Asa ca din bruma mea de resurse de atunci mi-am procurat un calculator si m-am conectat la internet. Si asa am ramas pana acum si, sper, si mult timp de acum inainte.
Dar oricat de multe cursuri de specialitate as fi facut pe internet, oricum nu mi-ar fi ocupat tot timpul si toate posibilitatile. Plus ca si aceste cursuri se ispraveau la un moment dat si pana la aparitia altora noi mai trecea ceva timp. Asa ca trebuia sa dau calculatorului conectat la internet si alta intrebuintare. Cum nu m-a adus mama pe lume direct pe calculator si pe internet, ceea ce stiam despre informatica era aproape egale cu zero, si acel zero inca taiat intr-o multime de bucati. Practic, cum m-am vazut cu calculatorul functional in fata, m-am simtit blocata si cu mainile legate. Dar am incercat sa depasesc momentul: am incercat sa imi cumpar carti ca sa incerc sa vad despre ce e vorba, am invatat din mers, am mai prins din zbor de la unul, de la altul. Si am lucrat singura, cu entuziasm si ceva ambitie...
La inceput, tot cu un entuziasm debordant de copil, am inceput sa imi fac "prieteni virtuali"... Din diferite retele de socializare pe care mai nimerisem ca din intamplare. Plus ca tot ca din intamplare nimerisem pe diverse site-uri, ca un soi de bloguri colective, pe care puteai sa postezi/publici diverse texte. Nu ma gandeam eu atunci ca as avea talent la scris, dar m-am bagat aproape orbeste, asa cum intram pe orice site pe care nimeream de aiurea. Si se pare ca, pe undeva, in subconstient a intrat ideea ca, daca ai ceva inclinatii intr-ale scrisului, poti publica pe internet asa cum ai publica intr-o revista sau ai prezenta intr-un cenaclu.
Ca sa revenim la prietenii virtuali... Intrasem in legatura cu un tip din Galati, putin mai mare decat mine, celibatar si el la momentul respectiv. S-a legat intre noi ceva pe moment, poate ca dorinta de a comunica fiecare cu altcineva. Si discutiile cu el m-au ajutat: mi s-au dezlegat degetele pentru calculator si internet, caci, orice imi spunea prindeam ca din zbor si, din cateva vorbe, reuseam sa fac cu mult mai mult si mai departe.
Intr-o zi, mi-a aratat blogul facut de el. Un blog facut pe platforma de fata, mai stangaci pentru inceput. Am inceput sa citesc si sa ii comentez postarile. Dupa ceva zile l-am intrebat cum de i-a venit ideea si cum de a reusit sa faca. A fost de ajuns sa imi dea cateva informatii disparate; pana a doua zi facusem si eu un blog similar. Cand i l-am aratat a doua zi a ramas uimit: "Cata rapiditate! Nu ma asteptam sa faci un blog propriu asa de repede!"
De atunci am evoluat incet dar sigur. Am facut, in timp, mai multe bloguri, tot mai complexe si mai diversificate. Multe dintre ele le-am sters intre timp. Nu dovedeam sa gasesc resurse si idei pentru toate, ca sa nu mai vorbim de timp. Au ramas cateva, legate de anumite pasiuni ale mele.
Amicul meu din Galati a disparut cu timpul in neantul internetului. Probabil ca in timp si-a construit o viata noua. Poate are deja o familie careia trebuie sa i se dedice. Dar a ramas ceva dupa experienta cu el in propria-mi viata: bloggingul, cu toata pasiunea pe care o presupune si o implica. Si pentru aceasta ii multumesc.
De ce blogging? Din mai multe motive. Poate pentru ca, uneori, simti nevoia sa iti asterni gandurile undeva. Si gandurile bune, si gandurile mai putin bune. Si bucuriile, si dezamagirile, si frustrarile. Poate ca uneori simti nevoia sa comunici cu altii: experiente, trairi, cunostinte. Poate ca uneori smti nevoia sa iti descarci sufletul si mintea de unele trairi care te apasa...
Dincolo de aceasta, daca iti descoperi un talent si o pasiune intr-ale scrisului, bloggingul iti da sentimentul si satisfactia ca ceea ce scrii nu e doar "literatura de sertar". Desigur, scrisul pe calculator nu iti da satisfactia scrisului de mana, dar poti sa structurezi altfel materialul scris. In plus, postand tot ceea ce scrii, textele scrise ajung rapid la cititori. In timp iti dezvolti abilitatile de comunicare. Iti inlaturi timiditatile si inhibitiile. Inveti rapid si sigur ceea ce poti scoate afara din sufletul tau si sa pui in fata lumii ca pe o carte deschisa. Inveti sa iti expui si sa iti impui propriile pareri celorlalti.
De ce blogging? Dintr-un infinit de motive. Fie si numai pentru odata ce te-ai apucat de blogging, acesta face parte din viata ta, cu bune si cu rele. Totul depinde cum stii sa iti gestionezi aceasta pasiune.