miercuri, 3 iulie 2019

Comunitatea SuperBlog, la “majorat”

În week-end-ul 3-5 mai a.c., comunitatea SuperBlog s-a reunit la Neptun pentru Gala Spring SuperBlog 2019, un prilej special, ce a marcat a 18-a ediție a competiției noastre și, totodată, a 18-a Gală. Adică un fel de majorat SuperBlog 😀 Ce a fost special? Oamenii, programul, emoțiile, bucuria, distracția, amintirile – incomensurabile!
Hotelul Miorița din Neptun și-a îmbrățișat din start cu entuziasm rolul de gazdă și a făcut un super-efort, accelerând ritmul renovărilor astfel încât să deschidă sezonul cu o lună mai devreme decât era preconizat, special pentru a găzdui evenimentul nostru. În ciuda provocărilor, a termenului strâns și a amplorii proiectului (hotelul are 360 de camere, iar primul finalizat a fost tronsonul rezervat pentru noi), am găsit spații renovate cu gust, cu mobilier nou, un look proaspăt și îmbietor, piscina modernizată și spațiu verde, precum și oameni amabili, gata să ne servească oricând cu zâmbetul pe buze – un adevărat etalon de ospitalitate pe litoralul românesc.
Pe lângă serviciile de cazare, gazda ne-a oferit și toate mesele de pe durata șederii noastre, ba chiar ne-a pregătit un program special pentru a le asigura un week-end plăcut superbloggerilor sosiți din diverse zone ale țării. Ce program? Aflați din cele ce urmează:
La cina de vineri seara ne-am (re)găsit în restaurantul și pe terasa hotelului, am cunoscut bloggerii la prima participare și revăzut “veteranii”, ne-am pierdut în îmbrățișări și povești, ca niste prieteni care nu s-au întâlnit de mult. Deh, avem doar două Gale pe an 🙂
Sâmbătă dimineața, după un mic dejun copios, am pornit spre Mangalia pentru turul ghidat oferit de Direcția Cultură și Sport Mangalia. Am început cu Muzeul de Arheologie Callatis, unde ghizii ne-au introdus cu pasiune în istoria orașului – pe cât de bogată, pe atât de puțin cunoscută publicului larg.
Deschis în 1959, muzeul se află pe fosta zonă funerară a cetății Callatis și păstrează vestigii din perioadele neolitică, greacă, romană și romano-bizantină. Exponatele includ coloane, capiteluri, obiecte ceramice, amfore, opaițe, statuete de tip Tanagra, vase din sticlă, stele funerare, inscripții, podoabe și bijuterii, monede, ustensile etc. Cel mai valoros exponat este mormântul cu papirus ce datează din secolul al IV-lea I. Hr., papirusul scris în limba greacă fiind cel mai vechi document descoperit pe teritoriul țării noastre. Vara, Muzeul de Istorie si Arheologie din Mangalia vă așteaptă zilnic între orele 08.30 – 19.30, iar în extrasezon, până la 16.30.
După poza de grup, ne-am continuat periplul prin oraș, descoperind zidul de apărare al cetății Callatis și Necropola Romano-Bizantină din incinta hotelului “New Belvedere”, aflat la capătul falezei. Vremea caldă ne-a îmbiat la plimbare, așa că am zăbovit puțin din loc în loc.
Turul s-a încheiat la Moscheea Esmahan Sultan, cel mai vechi lăcaș de cult musulman din România, ridicat în anul 1575. Pe final, imamul tocmai chema credincioșii la rugăciune. Nu puteam pleca însă din Mangalia fără să degustăm bunătățile locale: un delicios șuberek (plăcintă tătărească, umplută cu carne), ayran și bragă.
Seara, ne aștepta pe toți Gala SuperBlog – acel cocktail de emoții, aplauze, surprize, distracție, premii, analize și promisiuni pentru rezultate mai bune. Tema acestui eveniment a fost strategia: i-am invitat pe participanți să reflecteze la ce-ți doresc pe termen lung și ce pot face, printr-un plan clar și acțiuni concrete, pentru a-și atinge scopurile.
Începând cu gazdele noastre, surorile Anamaria și Georgiana Nedelcu, managerii hotelului și restaurantului Miorița, au luat cuvântul, pe rând, toți cei prezenți, de la concurenții Spring SuperBlog 2019, până la sponsorii și partenerii care au susținut competiția. Astfel, ne-au fost alături superbloggerii Alexandra Enache, Almona Țilea, Andreea Lazăr, Andrei Neagu, Cătălina Cucu, Cătălina Popa, Constantin Târnoveanu, Corina Podocea, Cristian Berbece, Cristian Hatschner, Dana – Maria Jugăurs, Emil Călinescu, Enikő – Beatrice Kovacs, Georgiana Albu, Ioana Vlad, Irninis Miricioiu, Larisa – Maria Mustață, Lilia Toma, Mădălina Sultan, Mihaela Dobre, Nucu Morar, Oana Pană, Otilia Dima, Radu Țuglea, Raluca Filimon, Ramona Badea, Ramona Gheorghe, Roxana Trandafir, partenerii Cristina Lincu, Ioana Marinescu, Dana Afrăsinei, Daniel Botea, Bogdan Dărădan. Sponsorii competiției și-au trimis, de asemenea, reprezentanți: Raluca Hatmanu – director de marketing și comunicare al agenției de turism Christian Tour, Bianca Ghiță – director de vânzări al Casei de Comenzi Vindem-Ieftin.ro, Georgiana Mihăilă – juriul Smart Diet Experience și Raluca Gabriela Cincu – prezentă cu multiple roluri, inclusiv cel de reprezentant pentru Anunțul Telefonic și Sidonia.ro (vedeți mai jos, în înregistrarea video :).
Ocupantele podiumului, Cătălina Popa (clasată pe locul al treilea), Irninis Miricioiu (locul secund) și Mădălina Sultan (locul I) au avut discursuri emoționante și inspiraționale, semn că își găsesc perfect cuvintele și în public, nu doar pe blog.
De la stânga la dreapta: Cătălina Popa, Mădălina Sultan, Irninis Miricioiu
Credit foto: Andrei Neagu
Florăria Povestea Florilor / Janette Garden Decor din Mangalia le-a oferit niște aranjamente florale spectaculoase. Îi foarte mulțumim!
Mădălina și-a primit trofeul binemeritat și ne-a relatat cum și-a urmat, pas cu pas, planul de a câștiga competiția SuperBlog.
Per total, am trăit o atmosferă senzațională, plină de emoție, spontaneitate și umor – avem dovada în înregistrarea video a evenimentului:
Până la următoarea revedere, ne consolăm cu o amintire dragă, tradiționala fotografie de grup:
După Gală, am avut parte de programul special pregătit de echipa inimoasă de la hotel Miorița și de partenerii locali:
Membrii ansamblului Zestrea Callatiana ne-au încântat cu dansuri pe acorduri dobrogene, la fel de diverse precum însăși comunitatea locală.
Înființată în martie 2018, Asociația Cultural-Educativă “Zestrea Callatiană” cuprinde Ansamblul folcloric “Zestrea”, ce numără 100 de membri, adulţi şi copii, cu vârste cuprinse între 6 şi 75 ani, organizați în diverse grupe de vârstă, precum și trupa „Şatra” cu 25 de membri, cu vârste de la 6 la 40 de ani. Asociația își propune să cultive interesul publicului pentru păstrarea şi promovarea valorilor culturale, în spiritul obiceiurilor şi tradițiilor populare, prin acţiuni sociale, culturale şi sportive. Și la ce program bogat are pe toată durata anului, nici nu ne îndoim că va avea un impact pe măsură și o istorie îndelungată și fructuoasă. Le mulțumim tuturor dansatorilor pentru programul deosebit pe care ni l-au oferit și le dorim mult succes în continuare!
Apoi au defilat încântătoarele modele care ne-au prezentat cele mai noi creații Blizzard Fashion, sub îndrumarea Aidei Ciortan – reprezentantul, sufletul și “motorul” casei de modă.
După o cină delicioasă, cu bunătăți de tot felul, pregătite de bucătarul restaurantului “Miorița”, ne-am încins la dans pe ritmurile lui DJ Andreas până noaptea, târziu.
A venit și mult-așteptatul moment dulce al serii: tortul aniversar SuperBlog. Mare și delicios, cum se cuvine la orice majorat 😀
Duminică dimineața, după micul-dejun, ne-am lăsat purtați de adrenalină către Parc Aventura Paradis Land din Neptun. Echipajul ne-a oferit pe îndelete instrucțiunile necesare și apoi am încercat diverse trasee – fiecare după cum s-a încumetat. Indiferent de abilități însă, distracția a fost garantată, iar concluzia clară: superbloggerii sunt ambițioși și descurcăreți și la provocările offline. Mulțumim mult echipei Parc Aventura Paradis Land pentru primire. După cum se vede, ne-am distrat grozav 😀
Per total, a fost una dintre cele mai frumoase Gale de până acum și cu siguranță cel mai complex eveniment SuperBlog, implicând peste 150 de persoane (incluzând oaspeții, echipa hotelului, partenerii locali, dansatorii din ansamblul folcloric, organizatorii și personalul auxiliar etc.) A fost a 18-a Gală și cel mai complex eveniment SuperBlog din istoria sa de 11 ani. Mulțumim tuturor!
Mai multe imagini vă invităm să descoperiți pe pagina Facebook SuperBlog.
Din câte am citit în articolele de final ale participanților, se pare că mulți ar fi cerut un bis 🙂 Ne bucurăm că v-a plăcut și promitem să repetăm experiența. Pregătirile pentru ediția de toamna au început deja 😀 Să ne regăsim cu bine!
S-au mai consemnat impresii despre eveniment în următoarele articole:
Feedback despre competiție, per ansamblu:
Comunicatul de presă privind Gala și rezultatele competiției a apărut în următoarele publicații:

duminică, 9 iunie 2019

Cum să uiți pe cineva – guest post Cristina Gherghel

Cum să uiți pe cineva – guest post Cristina Gherghel


Drag cititor,
Că ai lăsat sau ai fost lăsat, deseori, durerea este la fel de mare.
Am dreptate?
Dacă n-am, înseamnă că sunt extraterestră, căci eu așa simt.
De îți sângerează inima pentru o persoană care a plecat din viața ta – cu sau fără voia ta – să știi că, într-o zi, durerea va dispărea. Aici mă refer, în special, la o despărțire amoroasă. Despre cum se uită o persoană care a trecut la cele veșnice, voi scrie în viitor.
Știu că ți se pare imposibil acum să uiți, ba chiar te-ai și supărat că mi-am permis să spun așa ceva, dar este adevărat. Mărturie fac comentariile de la unul dintre cele mai populare materiale pe care le-am scris vreodată pe https://eumerit.blogspot.com, dar și experiențele apropiaților mei și ale mele. Căci, crezi sau nu crezi, am iubit și eu la viața mea și nu numai că am uitat, dar acum râd cu hohote la cum mă dădeam în anul morții, gândind că n-am să mi-l pot scoate din minte niciodată.
Și asta este normal, căci chiar dacă am avut o relație de scurtă durată cu cineva, ne-am obișnuit să vedem acea persoană, să o strângem în brațe, să o mângâiem, să-i scriem mesaje amoroase etc.
Ne pare rău și suferim și pentru persoane cu care nu eram deloc compatibile. Ba chiar suferim și pentru cei care ne-au rănit mereu din fel de fel de motive. Nu mai spun că sunt oameni care suferă extraordinar și după ce au pierdut o persoană care a trădat și cu capra vecinului. Așa suntem noi, unii oameni, mai iubitori – sau mai iubăreți. Unii dintre noi se „leagă” mult, inconștient, de cine nu trebuie și apoi suferă.
Că suferim este firesc, că regretăm este la fel de firesc, dar deosebit de destructiv.
Dacă o relație s-a terminat, au fost, sunt sigură, nenumărate motive. S-au adunat prea multe și-ntr-o zi: „boom!” A explodat și s-a produs ruptura.
Dar asta-i teorie și nu te interesează. Poate.
Hai să nu te țin pe jar și să-ți dau ceea ce ai nevoie și anume, câteva sfaturi practice pe care să le pui în aplicare imediat. Asta dacă chiar vrei să uiți pe cineva și să mergi mai departe.
Te avertizez că aceste povețe sunt pentru luptători și nu pentru cei ce se complac în durere și-ajung la bătrânețe dându-și seama că și-au irosit viața întreagă, plângând după cineva care a uitat de ei de 40 de ani.
  • Elimină-i numărul de telefon din lista de contacte. Dacă l-ai învăţat pe de rost, ai dat-o-n bară. Elimină-l de oriunde l-ai avea: destinatar mesaje, apeluri pierdute, apeluri efectuate etc. Elimină-l de tot și de peste tot, că să poţi ţine piept tentației de a-i scrie sau de a-l suna.
  • Elimină-l/o din lista de prieteni (mă refer la rețelele de socializare) sau, dacă nu vrei să ştie asta, dă-i ignor, pur şi simplu, ca să nu vezi ce postează şi cui îi dă „like”. Să nu te pună păcatul să intri la el/ea pe pagină să vezi ce mai face, cu cine „se prostește acum”. Dacă ești masochist – adică îți place să suferi – o vei face (am făcut-o şi eu de câteva ori, m-am lecuit), dar dacă vrei să treci mai departe, vei asculta de povețele mele probate pe pielea oamenilor și a mea. Doar și eu îs om.
„Am iubit o dată? Voi iubi din nou! Nu vreau să mă mai simt mizerabil. N-am întâlnit pe nimeni care să merite asta!” Așa trebuie să spunem.
  • Ai lucruri prin casă/maşină care-ţi amintesc de el/ea? Dă-i-le înapoi cât mai curând. Le poți dona la un Caritas sau cuiva care are nevoie.
  • Fă o listă cu toate defectele ce crezi tu că are. O listă cu toate chestiile ce te scoteau din sărite la el/ea. Scrie-le pe o hârtie cu mâna ta, ca să realizezi exact despre ce vorbești. Nu ajunge numai să te gândești la aceste lucruri, trebuie să le scrii şi să le citeşti, ori de câte ori simți că te apucă dorul de el/ea.
  • Când îţi vine-n minte o situație în care te-ai simțit bine cu el/ea, imediat gândește-te la o situație în care te-a făcut să plângi.
— Nu există?!
Ia mai gândește-te niţel.
Fii onest cu tine însuți în primul rând. Nu mai are rost să te minți. S-a terminat.
  • Seara, cel mai adesea, vine dorul şi melancolia… Nu te lăsa, ia foia de hârtie cu defectele şi chestiile care nu-ţi plăceau şi citește rând cu rând cu voce tare, dacă eşti singur în cameră (în casă) – dacă nu, e bine şi-n gând. Dăruiește-ți câteva minute să-ţi amintești exact durerea ce ţi-a provocat un comportament sau altul. Dacă-ţi vine să plângi – plânge, îţi va face bine. Lacrimile îți vor curăța ochii.
  • Nu vorbi cu prietenii despre el/ea. Roagă-i să evite să-i pronunțe numele. Asta dacă se poate.
— Doar nu ai vrea să-i interzici unei prietene, soră cu fostul tău iubit (de ex.), să nu pronunțe numele fratelui său. Nu fi absurd/ă!!!
  • Nu asculta melodiile care îţi amintesc de el/ea. Nu te uita la filmele pe care le-ai văzut cu el/ea.
  • Nu intra în localurile, nu te duce în locurile în care există riscul să-o/l întâlnești.
  • Ţine-ţi minte ocupată cu orice îţi place să faci. Orice, numai să nu te gândeşti la el/ea.
Bine, asta nu înseamnă să te apuci de băut/droguri/de jucat poker sau mai ştiu eu ce chestii extreme, ilegale și imorale (sau care îngrașă – zice Murphy).
  • Ieşi cu prietenii, nu te-nchide-n casă. Nu trage perdelele şi nu-ţi plânge de milă… Cum l-ai găsit pe el/ea vei mai găsi şi pe altcineva. E legea naturii.
Ştiu că acum aceste cuvinte nu pot decât să te enerveze, dar dacă te-ai săturat să suferi pentru cine nu merită (poate), vei lua măsuri.
Să stai să te gândești la el/ea, ce face, cu cine e, pe cine ţine-n braţe… este doar o formă catâră de a suferi cu bună ştiinţă.
Timpul vindecă şi cele mai adânci răni. Nu crede ce zic cei care nu vor să lupte, că nu le vindecă şi varie. Dă timp timpului şi poate nu le vindecă pe deplin, dar nu vor mai durea aşa. Însă asta numai dacă vrei cu adevărat. Pentru mulţi e mai uşor să plângă, decât să lupte. Dacă-ţi place să-ţi laşi viaţa să treacă pe lângă tine… atunci stai tolănit şi plânge… Că tare bine mai e. Nu?!
Nu!
Nu e bine să stai și să plângi la nesfârșit după ce ai vărsat laptele. Trebuie să accepți și să mergi mai departe. Că toți facem așa ceva.
  • Mă-ntorc la seară/noapte. Când stai lungit pe pat şi-ai vrea să fie lângă tine, imaginează-ţi că eşti pe o plajă plină de fete (sau băieţi, după caz) care „se dau” la tine. Gândește-te intens la acest lucru, vizualizează scena, şi vezi s-adormi cu oameni frumoși și iubitori în gând!
  • Dimineața, străduiește-te să-ţi organizezi ziua bine, nu să te trezești cu ochii-n lacrimi ca o muiere capricioasă. Nu te smiorcăi dimineața, nu-i timp! Îţi poţi permite asta seara (nu noaptea, că trebuie să dormi, să-ţi încarci bateriile) sau în weekend când nu mergi la şcoală sau serviciu. Căci, repet, plânsul face bine minții și curăță ochii. Dar tot ce-i mult, strică.
În concluzie, să uiți este simplu, dar nu e ușor. Procesul este deosebit de lung și obositor, dar îți lasă liberă inima să poată iubi din nou.
Să spui și să gândești: „tu nu știi… e ușor să vorbești… eu îl iubesc” și infinite alte scuze, sunt din încăpățânare. Citește comentariile pe care le-am menționat mai devreme.
Toți am trecut prin asta, chiar de mai multe ori, și mai toți am ieșit vii, poate cu un ochi vânăt, dar întregi. Fizic. Rănile interioare se vindecă. Rămân cicatrici, clar, dar nu poți să stai sa te uiți la o cicatrice la infinit și să plângi, amintindu-ți cum ți-ai făcut-o.
Mergi înainte și trăiește fiecare clipă. Bucură-te de ce ai. Uită-te în jur, sunt milioane, miliarde de oameni singuri și suferinzi. Și zilele tot trec.
Obișnuiesc să gândesc că tot ce are un început, are și un sfârșit. Iar asta-i valabil în toate cazurile, fericite sau nefericite.
Pentru un alt material pe această temă, la fel de instructiv (zic cititorii mei) apasă aici: cumsauitipecineva.blogspot.ro.
Oricum ar fi, am ajuns la concluzia ca oricât de mult ar durea o despărțire este mai bine să fi iubit și pierdut, decât să nu fi iubit deloc/(niciodată).
„Tis better to have loved and lost/Than never to have loved at all.” – a spus Alfred, Lord Tennyson
— Îţi vine să urli?!
Du-te-n pădure, bre, ce naiba! Doar nu vrei să te bage-n cămaşă de forţă!
Nu te da cu capul de pereți. Îl crapi şi la ce bun?
— Vrei să dai cu pumnii? Dă, bre, dă, dacă chiar nu poți să te abții. Dar dă în ceva moale. O pernă de exemplu. Sau două. Perne.
Cunosc pe cineva care şi-a rupt două degete şi acu’ îi vine să-şi dea palme-n faţă… . „Grab a Snickers” mai degrabă! Un kilogram în plus e mai bun decât să te torturezi pentru cineva care nu te vrea sau care nu te merită.
Ca tine nu e nimeni si ai să găsești pe cineva mai bun!
Ori nu?
Dacă nu, înseamnă că trebuie să te modelezi. Dar despre asta într-un material viitor.
Baftă multă!
Dacă ai apreciat și vrei să afli mai multe te aștept pe bloguri și pe rețelele de socializare:

CRISTINA GHERGHEL


***

 Bărbatul - Adrian Păunescu Am dat un telefon la mine acasă, Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat Și mi-a răspuns o voce-aproape gro...