sâmbătă, 16 iunie 2018

Jurnalul 25 de ani... Poveste: Ce eram acum 25 de ani si ce sunt in prezent

Acum o luna am acceptat urmatoarea provocare de la Jurnalul: sa povestesc despre ce eram acum 25 de ani si ceea ce sunt in prezent. Am acceptat provocarea si am incropit pe loc urmatoarea poveste:
Nu stiu ce as fi raspuns, copil fiind, ce as fi dorit sa devin cand voi fi devenit mare. Daca memoria nu ma inseala, poate ca as fi raspuns ca as fi vrut sa ma fac "doctorita de copii". De mica am fost un copil cu probleme... medicale, probleme pe care le-am depasit in cea mai mare parte. Poate ca in mintea mea era sa invat cum sa pot ajuta alti copii sau oameni maturi cu probleme de sanatate sa isi depaseasca problemele si sa devina oameni normali si sanatosi.
Si viata mi-a dat oportunitatea sa imi indeplinesc visul... Eleva fiind, mi-a placut mult sa citesc. Asta m-a ajutat mult in viitoarea cariera. Plus ca m-au atras stiintele naturii, asa ca pasul spre cariera de medic era aproape facut.
Proaspata absolventa de liceu am dat examen la facultatea de medicina din Iasi. Cu cea mai mare hotarare... O data... de doua ori... de mai multe ori... Pana cand am intrat...
Nu prea multi oameni din familia mea au fost medici. Majoritatea au lucrat in invatamant. Cei din generatia mea au devenit ingineri; asa erau tendintele pe atunci. Reactiile rudelor au fost diferite. Parintii mei m-au lasat sa imi urmez calea, sprijinindu-ma cat s-a putut de mult. Unii dintre verisori m-au privit cu uluire; vedeau cariera de medic ca pe cariera unui tocilar. "Cariera de tampiti" ar fi spus unii; e drept ca medicina este o facultate grea, solicitand foarte mult memoria. Dar nu am dus lipsa de memorie; mai greu era cu toceala, caci invatam mai mult pe logica. Asta m-a ajutat insa foarte mult, caci medicina nu este o cariera de "tocilari" ci de oameni care gandesc logic despre cum functioneaza organismul uman in conditie de perfecta normalitate dar si in conditie de boala.
O matusa mi-a spus odata: "Eu nu as fi putut sa ma fac medic". Era profesoara. Replica mea a venit imediat: "Nici eu nu as putea sa ma fac profesoara"
In fine... Acum 25 de ani eram proaspata studenta la medicina. Primul pas in indeplinirea visului era facut. Dar pana la a deveni "doctorita de copii" mai era ceva drum de parcurs...
In primii doi ani am studiat structura si functionarea organismului uman. La toate nivelurile (macroscopic si microscopic) si din toate unghiurile, pe bucatele si pe de-a-ntregul. Din anul trei am intrat in studierea bolilor ce macina organismul. La inceput semnele si simptomele bolilor, apoi completarea cu examene de laborator, continuand cu stabilirea diagnosticului si aplicarea unui tratament. Am trecut prin mai toate specializarile in decursul anului... Asa ca prin anul cinci am ajuns la pediatrie... Adica la studiul bolilor copiilor. Acolo... SOC... Ceva mai multa "toceala", ceea ce la inceput m-a cam speriat. Mi-am zis atunci ca, deocamdata, in toata viata vietii mele nu m-as gandi din prima sa fac pediatrie. Doar daca as fi gasit in timp o logica de a invata si acest domeniu. Asa ca ideea de a deveni "doctorita de copii" s-a cam indepartat de mine.
In fine... Am terminat facultatea. Am lucrat un an ca stagiar in spital, urmand apoi sa iau "cap-compas" spre un loc de munca: specializare sau ramanerea ca generalist. Mi-am incercat sansele la examenul de rezidentiat; dupa prima incercare nu am reusit sa intru la o specializare, dar mi-am dobandit in fine dreptul de a lucra ca si medic generalist.
"Acum ce ganduri ai?" m-au intrebat parintii... "Pai de ce sa las vrabia de mana pentru cioara din par? incerc sa ocup un post asa, ca generalist. Daca va fi sa fie sa intru ulterior la o specializare, bine de bine, daca nu, raman asa...''
Zis si facut. M-am repezit la primul post scos la concurs. Dar de ce fugisem nu am scapat. Nu imi surasese cariera de profesoara sau de medic pediatru si... am ocupat un post de medic scolar. Adicatelea munca in scoala cu copii de toate varstele.
In timp am mai incercat sa intru la specializare, dar fara succes. La un moment dat am spus STOP. Doar nu aveam sa fiu candidatul etern pentru un post de specialist. Asa ca am ramas medic scolar in orasul meu natal.
Acum, dupa 25 de ani sunt tot medic scolar. Singurul din oras in momentul de fata. Imi convine si m-am obisnuit cu situatia si cu ideea asta, buna sau rea asa cum e ea. Si nu am sa uit intrebarea unul coleg specialist psihiatru si raspunsul pe care i l-am dat acum cativa ani: "De ce nu dati examen pentru a deveni medic specialist?" "De ce sa dau? Sunt singura deocamdata in sectorul acesta de activitate. Nu am concurent pe post, nu ma simt amenintata in nici un fel din punct de vedere profesional. In conditiile acestea pot sa imi organizez activitatea proprie asa cum consider de cuviinta, in limitele profesionalismului si al bunului simt"...

Nu stiam in acel moment daca a iesit ceva bun. Am scris ceea ce am simtit in acel moment. Si nu simt asta doar in momentul de fata. S-ar putea sa fi iesit ceva bun... Sau poate... Voi ce spuneti?

luni, 4 iunie 2018

Liiceanu, la Bookfest: Îmi vine să urlu!

03 Iun 2018 - 16:43
Liiceanu, la Bookfest: Îmi vine să urlu!


Filosoful Gabriel Liiceanu s-a declarat revoltat, duminică, la Bookfest, de faptul că românii nu citesc, în condiţiile în care cartea este un bun la îndemâna tuturor, în România fiind înregistraţi 42% de analfabeţi funcţionali.

"Noi nu suntem conştienţi de lucrurile pe care le trăim zi de zi, pentru că intră în rutina traiului nostru. Nu suntem conştienţi de faptul că mâncăm şi avem ce mânca, nu suntem conştienţi de faptul că ne putem cumpăra o haină sau că putem citi o carte. Nu suntem conştienţi absolut deloc. Asta intră în firescul vieţii. Acum suntem într-un loc care oferă, bănuiesc, cam 100.000 - 200.000 de cărţi. Ne mişcă treaba asta? Privim, ne plimbăm, ne bucurăm, luăm cărţi, citim. Luăm mult mai multe decât putem citi, cărţile nu se vând şi cu timpul necesar pentru lectură la pachet, dar le luăm. Le luăm şi înotăm în ele. E un dezmăţ, târgul ăsta de carte e un dezmăţ. De ce un dezmăţ? Pentru că după ce citeşti capitolul 'Lectura', îţi dai seama în ce risipă spirituală trăim. Ce bucurie, evident. Ce lucru minunat să poţi să plonjezi în oceanul cărţilor şi să ieşi de acolo transfigurat", a spus Liiceanu, duminică, la lansarea volumului "China în zece cuvinte" de Yu Hua, desfăşurată la standul Editurii Humanitas de la Bookfest.
El a prezentat drama din timpul Revoluţiei Culturale din China lui Mao, relatată în paginile cărţii scriitorului chinez, în care "un popor de 900 de milioane de oameni nu citeau nicio carte", pentru că "lectura se suprimase, nu se citea", copiii de 14-15 ani copiind noaptea cărţi scăpate de prigoana regimului.
"Citeau Cărticica roşie şi dacă voiau mai mult, aveau, în patru volume, Operele lui Mao, pe care nu le deschidea nimeni. Autorul spune că atunci când, de disperare, nemaiavând ce să citească şi înnebunit să vadă litere sub ochi, a luat cele patru volume, n-a putut citi niciun rând pentru că i se făcea rău, dar a profitat de note, care dădeau mici informaţii istorice şi s-a hrănit cu ele, aşa cum am mânca noi oasele unui pui, nu puiul. Şi-apoi e o poveste absolut fabuloasă. Copii de 14-15 ani se întrebau unii pe alţii: 'Ai mă cumva o carte, rătăcită, rămasă din scăpările istoriei?' Şi unii mai aveau ceva, dar niciodată o carte cu început şi sfârşit, pentru că fusese citită de atâtea sute de persoane încât îşi pierduse din grosime. Şi când apărea o asemenea carte, ea era copiată de mână. În cât timp trebuie să o copiezi de mână? Într-o noapte. De ce? Pentru că se dădea de la unul la altul", a dezvăluit scriitorul.
Filosoful a relatat cum, după sfârşitul Revoluţiei Culturale, cei care nu mai apucau să-şi procure o carte livrată pe bonuri aşteptau în faţa librăriei pentru a mângâia cărţile celor care avuseseră şansa de a şi le lua.
"Şi, după ce Revoluţia Culturală s-a încheiat şi s-au dat unele bonuri de cărţi, bonuri - 50 de bonuri pe zi - şi oamenii veneau noaptea să le ia, veneau la 2,00 - 3,00 noaptea, cum stăteam noi la iaurt sau la lapte şi puneau mâna pe un bon pentru o carte. Şi veneau a doua zi şi cu bonul în mână veneau la rând. Şi credeau majoritatea că dacă vin la 5,00 - 6,00 fac parte din primii 50 care au câte un bon pentru câte o carte.Şi constatau că veniseră alţii la 2,00 - 3,00 noaptea. Drept care, ieşeau, când librăria se deschidea, la 9,00, 50 de oameni cu câte un exemplar din cărţile care începuseră să se traducă şi să apară. Cei care rămâneau afară, mofluzi, ştiind că nu vor obţine cartea, îi înconjurau şi le cereau voie să mângâie cartea şi s-o vadă", a spus Liiceanu.
El s-a declarat revoltat de faptul că lectura nu a devenit o deprindere a românilor.
"Vă spun toate astea ca să ştiţi ce avem aici şi ca să vă spun revolta mea împotriva oamenilor care nu citesc. Îmi vine să urlu gândindu-mă că o experienţă de genul ăsta ar face poate dintru noi un popor care ar avea mai puţin decât 42% de analfabeţi funcţionali şi un prim-ministru care ar putea să pună laolaltă două-trei cuvinte într-o propoziţie. Ei bine, aici suntem. Bucuraţi-vă de acest târg de carte! Vă rog foarte mult!", a mai spus Gabriel Liiceanu.
Apărută în traducerea sinologului Mugur Zlotea, cartea bine-cunoscutului scriitor chinez Yu Hua, autor al bestsellerurilor "În viaţă" şi "Cronica unui negustor de sânge", "China în zece cuvinte" oferă, potrivit Humanitas, "pornind de la zece cuvinte-cheie, o perspectivă curajoasă asupra Chinei din ultima jumătate de secol, de la Revoluţia Culturală şi cultul pentru preşedintele Mao la protestele din Piaţa Tian'anmen şi boomul economic din zilele noastre".
Yu Hua s-a născut în 1960 în oraşul Hangzhou din provincia Zhejiang, într-o familie de medici. Vreme de cinci ani a fost dentist, profesie pe care a abandonat-o în favoarea scrisului fiindcă "nu-i plăcea să se uite în gura oamenilor toată ziua". Este primul scriitor chinez căruia i s-a decernat James Joyce Award (2002), mai multe premii, titluri şi distincţii naţionale şi internaţionale fiindu-i acordate de-a lungul timpului. Cărţile lui au fost traduse în peste treizeci de limbi. În prezent, Yu Hua trăieşte la Beijing, iar articole semnate de el apar în "The New York Times". AGERPRES

vineri, 27 aprilie 2018

Clasament final Spring SuperBlog 2018

Bun găsit, superbloggeri! Iată că s-a încheiat și cea de-a 16-a ediție a competiției noastre. S-au acordat toate notele, s-au soluționat și ultimele contestații, așadar vă prezentăm clasamentul final Spring SuperBlog 2018.
Vă mulțumim tuturor că ați petrecut primăvara alături de noi și, indiferent pe ce loc v-ați clasat, vă felicităm pentru implicare și perseverență! Să aveți spor și succes în toate proiectele (de blogging și nu numai)!
Urmează, la toamnă, SuperBlog 2018 – ediția aniversară de 10 ani 🙂 Dacă vi se face dor de adrenalină, vă așteptăm iar la linia de start. Înscrierile vor începe, ca de obicei, la 1 septembrie.
Între timp, abia așteptăm să vă (re)vedem și să ne distrăm week-end-ul viitor, la Gala și party Spring SuperBlog 2018. Am primit o mulțime de confirmări, așa că vom fi un grup mare și vesel. Mamaia, veniiiiim! 😀 Pe curând!
* Cu bold, finaliștii acestei ediții:
# Concurent Blog Nota Penalizare Punctaj final
1 Cătălina Bianca Cucu Blog de zâmbit 1530 0 1530
2 Mădălina Sultan Căsuța Oliviei 1529 0 1529
3 Simona-Oxana Rusinescu O carte nescrisă 1527 0 1527
4 Olimpia Săpunaru Alma nahe(r) 1518 0 1518
5 Andreea Lucia Mihalache Beauty Control 1515 0 1515
6 Daniela Havarneanu Spicuiri 1513 0 1513
7 Marius Mandache Mandachisme.com 1512 0 1512
8 Alina Gheorghiescu Familia Hai Hui 1511 0 1511
9 Dana Toader Transmiteri 1509 0 1509
10 Dana – Maria Jugăurs Bibelou blog 1503 0 1503
11 Ramona Anastasiu Romania SEO 1502 0 1502
12 Constantin Sebastian Târnoveanu Una-alta cu Costică 1500 0 1500
13 Radu Țuglea Dincolo de nori 1497 0 1497
14 Eliza Violeta Drutu Elizaland 1493 0 1493
15 Almona Oana Țilea Almona călătorește 1493 0 1493
16 Alina Lerca Madmoiselle sarcastique 1487 0 1487
17 Ruxandra Țețiu Copilărim 1486 0 1486
18 Cătălina Coman Porția de citit 1484 0 1484
19 Dorina Dănilă Dorina Dănilă 1482 0 1482
20 Emil Călinescu Cel mai minunat.eu blog 1480 0 1480
21 Ana Maria Tugearu Teenerete 1479 0 1479
22 Camelia – Maria Cîmpean Toamna mea 1477 0 1477
23 Oana Maria Ștefan Oana M. Roman 1474 0 1474
24 Mirela Marin Uniquebymm 1470 0 1470
25 Izabella Miklos Be free be zen 1480 10 1470
26 Anca Mariela Truță Missy Ver 1468 0 1468
27 Florina Popa Dumșe Colț de suflet 1465 0 1465
28 Diana Ion Dianaantesofi 1464 0 1464
29 Beatrix-Jolan Cozma Pasiune veche în straie noi 1461 0 1461
30 Luiza Alexandra Potecă Luiza Potecă 1461 0 1461
31 Silvia Puiu Rayuela 1461 0 1461
32 Givan Iusein La Gigel 1455 0 1455
33 Valerica Oprisanu Vavaly 1451 0 1451
34 Dana Codori Danacodori.blogspot.de 1448 0 1448
35 Amalia Marinescu Amalia Marinescu blog 1457 10 1447
36 Lilia Toma Mamă în fiecare zi 1447 0 1447
37 Cristian Lucian Hatschner Cluc 1444 0 1444
38 Costin Daniel Neață Gânduri și opinii 1440 0 1440
39 Ionela Mihaela Popescu Notițele Ionelei 1439 0 1439
40 Alexandra Petronela Enache Just me 1437 0 1437
41 Corina Podocea Aproape de prieteni 1435 0 1435
42 Alin – Nicolae Boncea Jurnalul unui visător 1422 0 1422
43 Cristina Liliana Popescu Paradisul florilor 1421 0 1421
44 Anca Spulber Jurnal cochet 1430 10 1420
45 Elena Diana Lupu Viața în culori 1410 0 1410
46 Cristian Berbece Fapte si marketing 1418 10 1408
47 Voichita Ioana Bondor ICHMEISME 1427 20 1407
48 Denisa Musteaţă We fall in love with books 1405 0 1405
49 Tudor-Șerban Buțiu Tudor reviews and others 1403 0 1403
50 Theodora Istrati Theodora Istrati 1450 50 1400
51 Camelia Neagu Mamicieblog 1395 0 1395
52 Florina Eugenia Cordoș Florina Cordos’s dreams 1413 20 1393
53 Cătălina Mitu Inimi parfumate 1392 0 1392
54 Costel Macovei Ograda lui Cosmacpan 1393 10 1383
55 Maria Sirbu Myth 1377 0 1377
56 Delia Beatrice Pantea Biblioteci bihorene 1374 0 1374
57 Ruxandra Lidia Ciupitu Ariciu WithWildWings 1360 0 1360
58 Elena Irofte Sienweb retete, pasiuni si alte minuni 1443 91 1352
59 Cristina Scacun Jurnalul Cristinei 1340 0 1340
60 Patricia Andreea Berbec Macasoi Gânduri 1384 110 1274
61 Lucia Blendea Healthmed-medical writing 1232 0 1232
62 Ioana Razk Comentator amator 1191 0 1191
63 Adrian Găinaru Ai heart you 1187 0 1187
64 Elena – Andreea Bostan Andreea talks 1156 0 1156
65 Adelina Poenar Blogul Zeiței Mătură 1305 180 1125
66 Elena Gabriela David DJ Lady Kassandra 1124 0 1124
67 Roxana Ancu Iris the fairy 1430 338 1092
68 Veronica Glodeanu Pe muchie de cuțit 1097 20 1077
69 Mihaela Dobre My mind 1025 0 1025
70 Roxana Raicu Magic and books 1126 110 1016
71 Luana Andreea Gheorghe Are mama o fetiță 991 0 991
72 Georgiana Țonef-Filip Ordine sau dezordine 983 0 983
73 Violeta Giol Povești de neadormit 1101 127 974
74 Ana Maria Tinculete Tânăra mămică 966 0 966
75 Carmen Alina Miculaiciuc Căsuța unei albinuțe 961 0 961
76 Alin Bordeianu Aproape mașini 967 10 957
77 Nicoleta Cristea Hoinariprinviață 926 0 926
78 Mădălina Cărbunaru Jurnalul unei călătoare 899 0 899
79 Miruna Copoiu Miruna şi poezie 971 80 891
80 Olga Hosu Www.capturi-urbane.com 840 0 840
81 Alina Adriana Ion Ion pozitiv 840 0 840
82 Mădălina Pintea Madalina Pintea blog 795 0 795
83 Dan Niculescu Prin cuvinte mă descopăr 742 10 732
84 Oana Silviana Crăciun Călător de poveste 720 0 720
85 Alina Gurlui Blogurie- bucuria de a scrie 659 10 649
86 Raluca Filimon Ralu story 708 70 638
87 Sandra Deaconu SandraDeaconu 635 0 635
88 Cristina Chifu Cristina din Moinești 455 0 455
89 Ana Ulmanu Ana Ulmanu blog 546 100 446
90 Oana Diana Stanciu Pentru suflet, minte, corp 461 50 411
91 Ioana Constantin Pickandkeep 367 0 367
92 Dana Ionescu Idjourney 354 0 354
93 Cristian Cezar Han Cristian Cezar Travels 364 10 354
94 Grațiela Zavaschi Hai cu Butterfly 350 0 350
95 Diana Gyurka Arma damelor 339 0 339
96 Nicolae Cristian Popescu Colecționarul de orașe 327 0 327
97 Radu-Alin Balaj Balajradualin 322 0 322
98 Loredana Anghel Eu in viitor 418 110 308
99 Sorina Mihaela Oancea Doar niște gânduri 305 20 285
100 Dana Oțet Daniela’s Secrets 249 0 249
101 Andreea Simona Zlatan Asz-help.com 246 0 246
102 Alina Donosă Munay life – călătorii felurite 194 0 194
103 Alina Golaes Regina mamă 192 0 192
104 Roxana Mihaela Vasilescu Mihaela Roxana 180 0 180
105 Alexandra Toderașcu Zilnic pe tocuri 180 0 180
106 Codruţa Romanţa CodrutaRomanta.ro 179 0 179
107 Corina Ștefan I explore 178 0 178
108 Mirela Izabela Blanaru Profeta 176 0 176
109 Cristiana Dumitru Bojian Ce se poartă 171 0 171
110 Ioana Moldovanu Ioana spune 188 20 168
111 Denisa Temesan Www.denisatemesan.ro 95 0 95
112 Elena Pancu Sophie Choice Blog 92 0 92
113 Florentin Mocanu Maestrul de călătorii 84 0 84
114 Ionuț Alexandru Panait Alexandru Panait 83 0 83
115 Corina Zisu Povestiri 81 0 81
116 Samuel Dănilă Prowap.info 78 0 78
117 Mirela Alexandru Mirela Alexandru 68 0 68
118 Elena Gheorghe Madlenne 43 0 43

joi, 12 aprilie 2018

Din nou la treaba

 O noua zi.... Bineinteles ca dupa o noapte cu multe vise intense ma trezesc din nou mahmura. Ma uit pe geam si zaresc o zi superba, cel putin asa se vede la inceputul ei. Este cazul sa imi iau impulsul pentru a porni la treaba: un "energizant" fierbine si amar, o portie consistenta de hrana si... la drum si la treaba.
  Cu siguranta ca mi-as fi dorit sa stau undeva intr-o ascubzatoare si sa mai citesc ceva. In fond si la urma urmei cartilesunt viata mea: intotdeauna mi-as fi dorit sa citesc ore in sir si sa patrund intr-o lume noua, departe de lumea dezlantuita, si sa ma identific cu eroii din poveste, dar din pacate nu putem evada oricand dorim din lumea reala in care ne ducem viata de toate zilele. Probabil voi gasi un ragaz de cateva minute sau zeci de minute in care sa pot sa citesc cateva randuri. dar ma straduiesc sa termin cat mai repede ce am de facut azi tocmai pentru a reveni la hobby-urile mele.
  Cum stiu deja ce am de facut pentru azi si pentru urmatoarele zile, pornesc la drum si ma apuc de treaba. Asta dupa ce desprind, in minte, din tot ce am de facut pentru urmatoarele zile, "portia" de treaba ce trebuie facuta azi. Doar atat si nimic mai mult. In fine... Poate doar neprevazutul mai poate adauga ceva de facut pe parcursul zilei. Si imi incep treaba incercand sa nu deviez de la drumul ce trebuie parcurs, caci orice intrerupere ma poate intarzia in asemenea mod incat sa nu reusesc sa imi termin treaba. si totusi intreruperile sunt inevitabile; dar incerc sa ma mentin calma si sa merg mai departe, mereu mai departe.
  Ziua se va sfarsi curand; timpul trece atat de repede atunci cand activitatea este atat de intensa. Ma gandesc de pe acum la momentul cand voi spune: "Gata pentru azi!" si ma voi apleca din nou asupra unei coli de hartien pe care intrezaresc, printre pleoapele ingreunate de oboseala, cuvintele insirate ordonat, dar fara sa le pot deslusi clar. Dupa cateva randuri ciite cu greu, pleoapele mi se inchid... Si trec pe nesimtite in lumea magica a viselor.
Iar maine o voi lua din nou de la capat. Pana cand?

joi, 5 aprilie 2018

Sa imbatranim frumos!

In urma cu 18 ani eram proaspat absolvent de facultate de 6 luni de zile si de 3 luni ma angajasem ca stagiar pe durata determinata. In acel interval de timp de un an de zile aveam oarecum suficient timp sa ne "aranjam apele" pe plan profesional: daca reuseam sa intram la specializare si in cazul fericit sa avem si un post asigurat dupa stagiile de pregatire, bine de bine; daca nu, macar trageam sa ne luam dreptul de libera practica ca si medici de medicina generala si aveam sa ne zbatem pentru un post pe masura calificarii de la acel moment. Bineinteles ca fiecare avea in minte cam ceea ce ar fi dorit sa faca in viata. Unii aveau clar o preferinta in minte, dar cei mai multi aveau chiar si un plan de rezerva: chiar daca isi doreau preferential sa faca o anumita specializare, nu ar fi refuzat nici o alta specializare din aceeasi categorie sau cu un specific oarecum apropiat.
  Intr-o dimineata ajunsesem ceva mai repede la servici. Lucram in acea perioada in sectia de chirurgie. Fiind doar doi stagiari ajunsi, din cei cinci care lucram atunci pe sectie, intrasem in vorba ca sa ne umplem timpul. Eram doar eu si cu un coleg. Din vorba in vorba ajungem si la planurile noastre pentru viitorul apropiat. Adica ce aveam sa facem dupa stagiu. Urma in mod obligatoriu sa ne prezentam la examenul de rezidentiat. Si, fie ca intram, fie ca nu intram, dupa cum ne era pregatirea si sansa, trebuia sa obtinem macar un punctaj minim ca sa ne luam autorizatia de libera practica ca si generalisti. Eu optam pentru una dintre specialitatile medicale, cam oricare ar fi fost, desi aveam oarece preferinte, iar el vroia sa devina chirurg.
Odata ce ne-am conturat oarecum directia de urmat, intrebarea la care vroiam sa dam un raspuns era : "De ce?"...
- Uite... Eu vreau sa devin chirurg, spunea colegul meu, pentru ca imi place ca ceea ce fac pentru binele pacientului sa o fac cu propriile maini.
Pana la un punct mi se parea logic ceea ce spunea, dar, ca sa nu ma dau batuta, i-am replicat:
- De acord. Desi pare diferit ceea ce vrem sa facem, cred ca la urma urmei este cam tot pe acolo. Ceea ce tu repari folosind bisturiul, foarfecele, acele si ata, eu fac reparatiile folosind medicamentele. Sunt si ele un fel de instrumentar, dar care nu lucreaza la nivel macroscopic, cum faci tu, ci intervin la nivel microscopic: la nivel de celula, componente celulare, molecule, procese metabolice, biochimice... Si tinand cont de procese fiziologice si biochimice.
Vrand-nevrand, mi-a dat imediat dreptate. Apoi am incheiat discutia si ne-am dus fiecare in treaba noastra.
A trecut timpul si fiecare si-a "aranjat" rostul in viata dupa cum i-a fost dorinta si dupa cum i-au suras sansele in raport cu munca depusa. El si-a realizat visul si a ajuns chirurg, eu am ramas la statutul de medic generalist cu drept deplin de a-mi practica meseria si lucrez de 17 ani ca medic scolar. Amandoi lucram in acelasi oras in care ne-am nascut si in care am revenit dupa ce am studiat medicina pana la nivelul la care a ajuns fiecare dintre noi doi.
  De ce v-am povestit toate acestea? Pare ca nu are nici o legatura cu subiectul despre care vroiam sa va povestesc si despre care va voi povesti in continuare. Veti vedea ca dintr-un anumit punct de vedere are legatura si inca una destul de mare. Sa continuam povestea si sa o ducem pana la capat. Pana aici a fost doar o introducere. Cam lunga, ce-i drept, si totusi e doar o simpla introducere.
Au trecut anii de atunci. Din tinerii nebuni de odinioara am devenit din ce in ce mai maturi. Atat personal cat si profesional. Si poate ca pe zi ce trece nu ne dam seama atat de bine cum trece timpul si cum ne influenteaza, dar nu trec doar zilele ci si anii. Si nu numai ca ne-am maturizat, ci ne dam seama (oare?!?) ca mai si ... imbatranim. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, timpul isi pune pecetea asupra noastra. Uitandu-ma in oglinda,observ ca se aduna din ce in ce mai multe fire albe de par si imi dau seama ca fie ca vreau, fie ca nu, in curand se vor contura si primele riduri.

   Cu totii simtim pe pielea noastra si pe propriul organism efectele tracerii timpului asupra noastra. Am vrea sa orpim timpul in loc si sa ramanem vesnic tineri. Dar nimeni nu a reusit aceste performante pana acum. Trebie sa acceptam ca timpul trece si ca noi ne vom transforma permanent. Numai ca organismul trebuie, la un moment dat, sa fie ajutat sa imbatraneasca frumos. Fiecare trebuie sa se gandeasca cum sa incetineasca procesul de imbatranire sau macar sa ii canalizeze directia de evolutie in asa fel incat efectele nedorite, eventualele defecte sa nu apara niciodata sau sa apara cat mai tarziu posibil si, odata aparute, sa fie, daca nu inlaturate total, cel putin estompate, in asa fel incat sa ne mentinem intr-o stare buna si cu un aspect fizic si psihic placut.
Depinde insa de fiecare dintre noi cum isi alege calea de a imbatrani frumos. Unii aleg calea chirurgiei. Pare mult mai simplu si mai sigur in aparenta; asa cum spunea colegul meu, prin chirurgie traiesti impresia, cel putin, ca incerci sa repari ce ar fi de reparat cu propriile maini. Pare ceva palpabil la prima vedere. Si totusi aceasta modalitate de a rezolva problema este una grosiera, destul de brutala, si facuta fara minte, fara grija, duce uneori la efecte nedorite. Nu au fost putine cazurile in care efectele au fost dezastruoase. Chirurgia poate repara uneori dar de multe ori mutileaza fata si corpul. Si incercand sa repari ceea ce este deja stricat realizezi ca stricaciunile se fac din ce in ce mai mari.
  O solutie mai buna este sa ajuti organismul sa isi repare singur "stricaciunile" folosind propriile mijloace, doar furnizand materiile prime necesare proceselor metabolice corespunzatoare. Este ca si cum, in locul bisturiului, foarfecelor, acelor si atei chirurgicale ne-am folosi de molecule care sa repare totul la nivel tisular, celular, subcelular, molecular, biochimic, respectand legile si procesele proprii organismului. Putem incepe cu masuri generale: o alimentatie naturala, echilibrata, corespunzatoare, dublata de un regim de activitate si de odihna corespunzator, care sa permita organismului sa se refaca in mod natural, de la sine.
Dar adesea doar aceste masuri generale nu sunt de ajuns. In etapa urmatoare, putem folosi cu eficienta sporita, una calitate, continand molecule active specifice, aplicate local in zonele cu problemeproduse cosmetice de calitate. Adesea cremele, lotiunile si gelurile de buna calitate, aplicate in zonele cu probleme, pot avea rezultate cu mult mai bune, actionand local in zonele cu probleme.
  

Unul dintre produsele cosmetice de calitate ce poate fi folosit cu succes este reprezentat de fiolele cu Acid Hialuronic și Vitamina C – Gerovital H3 Hyaluron C. Iata caracteristicile acestor produse:
"
Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice, a lansat în noiembrie 2017, o nouă gamă sub umbrela brandului Gerovital – H3 Hyaluron C. Noua gamă Gerovital H3 Hyaluron C conține produse cu formulări pe bază de acid hialuronic (pudră și lipozomal) și vitamina C, ambele ingrediente contribuind la estomparea semnificativă a ridurilor, la hidratarea şi regenerarea pielii. Produsele sunt destinate pentru îngrijirea tenului normal cu tendință de uscare.
Noile fiole cu acid hialuronic Gerovital H3 HyaluronC au o concentrație de 2% acid hialuronic și sunt recomandate persoanelor care au nevoie de hidratare și de stimularea procesului de reînnoire celulară – tenuri obosite, tenuri care necesită uniformizare a aspectului pielii, tenuri cu riduri fine și de expresie, tenuri acneice.
Fiolele cu acid hialuronic 2% Gerovital H3 HyaluronC conțin un ser bogat în acid hialuronic pudră și lipozomal și vitamina C, cu efecte antirid, de umplere a ridurilor, efecte hidratante și de protecție a pielii și efecte de corectare a micilor imperfecțiuni – de exemplu, cicatrici post-leziuni acneice – conferind uniformizare aspectului pielii și un plus de luminozitate/strălucire. Vitamina C acționează sinergic cu complexul de acid hialuronic pudră și lipozomal, având efect de stimulare a sintezei fibrelor de colagen și elastină.
Acidul hialuronic are rolul de a umple spațiile dintre celule, fiind responsabil de gradul de hidratare a pielii și de menținerea fermității acesteia, cu legătură directă în apariția ridurilor și pierderea elasticității pielii.
Acidul hialuronic pudră folosit în fiolele Gerovital asigură formarea unei bariere protectoare pe piele, care împiedică pierderile trans-epidermale de apă și crește cantitatea de apă legată la nivelul stratului cornos.
Lipozomii din compoziția fiolelor Gerovital se absorb în straturile profunde ale pielii, unde eliberează acidul hialuronic, iar acesta leagă o cantitate mare de apă într-o rețea tridimensională, mărindu-și foarte mult volumul. Astfel, ridurile se umplu din interior și se netezesc, iar pielea devine mai fermă. În plus, stimulează și sinteza de acid hialuronic nou.
Produsele Gerovital H3 Hyaluron C se pot achiziționa din toate supermarketurile, hipermarketurile și magazinele de profil din țară, precum şi din magazinele de brand Gerovital. De asemenea, produsele din gama Gerovital Hyaluron C pot fi comandate şi din magazinul online www.farmec.ro."

 Fiolele Gerovital cu acid hialuronic pot fi folosite in prima etapa a tratamentului cosmetic pe pielea curata a fetei; dupa utilizarea lor, dupa ce produsul si-a facut efectul, se poate folosi crema de fata folosita in mod uzual. Produsul ajuta la regenerarea naturala a tenului, netezind si estompand ridurile si intarziind procesul de aparitie a unor noi riduri. Este o cale mai naturala, mai sanatoasa si mai sigura de a mentine si a intretine aspectul tanar si flexibil al pielii.
Astfel se actioneaza preventiv asupra efectelor generate de procesul de imbatranire a pielii, inainte ca efectele nedorite sa apara, si nu se pune problema unor interventii brutale si mutilante, cu efecte nedorite, dupa ce raul produs de imbatranire deja s-a produs.
  Acum gata cu povestile. Sper ca v-am convins despre avantajul unui tratament cosmetic eficient si natural in comparatie cu tratamentele invazive si cu efecte adesea dezastruoase. Alegerea mea deja este facuta. Voi ce alegeti?
Sursa fotografiilor: Google Photos
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

marți, 3 aprilie 2018

Credit pentru un vis

Cred ca doua dintre marile mele iubiri mi+au marcat viata si drumul pentru profesia pe care o practic acum. Primul ar fi dragostea pentru carti si lectura si dorinta de a invata mereu, adanc imprimata in codul meu genetic. Cel de-al doilea ar fi inclinatia mea spre stiintele naturii si dorinta intensa de a afla ce se ascunde in profunzimea fiintelor vii si ce anume sta la baza functionarii lor. Ca atare am ales sa deprind profesia de medic, din dorinta de a afla cum este alcatuit corpul uman si cum functioneaza, ce anume il determina sa functioneze prost uneori si, ca atare, ce il determina sa se imbolnaveasca. Si mai departe cum as putea face ca organismul uman, odata "defect" sa revina cat se poate mai mult si mai repede la o stare de functionare normala.
  M-a ajutat extrem de mult faptul ca eram in stare sa citesc extrem de mult si cu o placere deosebita orice carte imi cadea in mana si la indemana. Plus ca, eram in stare sa "vanez" cat mai multe carti pe care imi doream sa le pot avea oricand la dispozitie pentru studiu. Si asta tocmai pentru ca in medicina trebuie sa studiezi permanent si extrem de intens tocmai pentru a ajunge la nivelul de cunoastinte care sa iti permita sa iti practici meseria corect, usor si cu succes. Plus ca trebuie mereu sa te conectezi la orice apare nou in domeniu.
  Problema era ca nu trebuia sa ma rezum la notitele de curs, ci trebuia sa studiez cat de mult posibil din carti. Carti pe care inca nu le aveam, caci inca nu pusesem problema de a-mi incropi o biblioteca proprie de specialitate. Asa ca am inceput, treptat-treptat sa cumpar din librarii cat de multe carti imi permitea "buzunarul". Era destul de dificil: in primul rand cartile de specialitate (si nu numai!) abia incepeau sa se editeze dupa multi ani in care editurile scosesera extrem de putine carti noi ce se gaseau din ce in ce mai greu, iar nu in ultimul rand cumpararea cartilor ce incepeau sa apara incetul cu incetul pe piata era din ce in ce mai mult conditionata de posibilitatile mele financiare. Asa ca, cel putin pentru inceput, am cautat cartea de specialitate atat in librarii, pentru a cumpara cat mai mult din ceea ce aveam nevoie, cat si in biblioteci, de unde imprumutam pentru acasa sau citeam la sala de lectura.
Treptat am inceput sa imi dau seama ca posibilitatile mele de a avea la indemana cat mai multe carti, absolut necesare, erau destul de limitate, atata vreme cat nu se schimba ceva in starea de fapt de la vremea aceea... si chiar de acum. Nu era problema ca nu as fi avut puterea sa citesc. Sunt in stare sa citesc oricand si oriunde, atata vreme cat am ceva mai mult timp la dispozitie pentru citit. Nu conteaza ora la care citesc, atata vreme cat am puterea sa o fac, nu conteaza locul in care ma asez pentru a citi: citesc atat acasa, la masa, in fotoliu sau in pat, citesc la servici sau in parc, pot citi si in mijloacele de transport. Numai sa am ce citi in permanenta...
  Intr-adevar, in orice domeniu ne-am desfasura activitarea, ne este xtrem de folositoare achizitia de carti din librarii si anticariate, tocmai pentru incropirea unei biblioteci personale cat mai bogate si mai bine puse la punct. Astfel avem la dispozitie un numar cat de mic de carti si publicatii cu care sa ne putem descurca aproape in orice clipa pentru a ne informa, pentru a ne improspata si reimprospata cunostintele de specialitate si de cultura generala. Numai ca pe langa biblioteca personala ar trebui sa avem acces si la un centru de documentare infinit mai bogat si mai bine pus la punct. Aceste centre de documentare sunt extrem de bine reprezentate de bibliotecile publice de la nivel de judet si localitate, precum si bibliotecile unitatilor de invatamant.
  Adesea ma uitam cu jind la imaginile reprezentand marile biblioteci ale lumii: bibliotecile marilor universitati si ale marilor institutii. Mi-as dori sa ma "ingrop" in oricare dintre ele pentru cat mai mult timp... Si nu dar intr-una sau doar in cateva, ci in toate... Sau in cat de multe posibil. Asta in ideea ca as dori sa pot citi si studia cat mai multe carti cu putinta. Ar fi si o buna oportunitate sa ma pregatesc nu numai in specialitate ci si in ceea ce se numeste CULTURA GENERALA. Cu siguranta ca mi-ar trebui cel putin noua vieti, asa cum se spune ca are orice pisica, doar ca sa simt ca imi intru in ritm in ceea ce priveste lectura.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru ca simt ca in Romania s-a cam pus un lant gros ferecat cu lacat ideii de lectura si de carte in general. Se cumpara extrem de putina carte. Poate ca uneori preturile sunt cam usor prohibitive in unele situatii si pot fi cumparate cu oarece eforturi financiare. Dar daca exista pasiune si bunavointa din partea potentialilor cititori, se pot gasi resurse financiare pentru satisfacerea nevoilor stringente de lectura, informare si documentare. Sau poate ca oamenii de pe la noi si-au pierdut interesul pentru lectura. Este adevarat ca se poate gasi o scuza in lipsa de timp; e adevarat ca, in conditiile in care viata ni se desfasoara intr-un ritm din ce in ce mai alert si ne epuizeaza de mai toate resursele de timp si de energie, dar gestionandu-ne activitatea iintr-un mod inteligent ne putem gasi resursele necesare pentru a citi macar 1-2 ore zilnic, sau macar jumatate de ora pe zi. Sau poate ca generatiile tinere, prinse in mod gresit uneori in mrejele tehnologiilor de ultima generatie, a gadgeturilor de "ultim racnet" si ale internetului, programelor tv uneori de calitate indoielnica si a petrecerilor in cluburi, si-au pierdut mai tot interesul oentru ceea ce inseamna carte si publicatii de calitate, existand astfel pericolul de a deveni analfabeti functionali: desi aparent citesc mai usor sau mai greu, sunt incapabili sa inteleaga si sa retina ceea ce citesc.
  Cred ca ar fi timpul sa tinem cont ca o populatie inculta si nestiutoare de carte este mai usor de influentat si de manipulat intr-o directie sau intr-alta, inoculandu-i-se un soi de apucaturi de turma gregara, imprimandu-i-se miscarea intr-o directie sau intr-alta dupa cum cer interesele oculte ale unora sau altora. Oare asta ne dorim? Oare nu ar fi mai bine sa,dezvoltam gradul de instructie a populatiei, incepand chiar cu tinerele generatii (si nu numai!), prin crearea unui sistem de invatamant si cultura de nivel inalt? Ideal ar fi sa investim in scoli de diferite grade, in institutii de cultura si biblioteci bine dotate, in care toti cei interesati sa se poata dezvolta din punct de vedere intelectual si spiritual. Ideal ar fi sa asiguram accesul la centre de informare si documentare, sub forma de biblioteci mai mari sau mai mici, cu un bogat fond de carte si publicatii de orice gen si cu acces la internet si mass media.
Poate ca ar fi cazul sa ne amintim ca in ultimul timp ne-am rasturnat aproape intreg sistemul de valori si ca adesea promovam, prostia, ignoranta, incultura. Poate ca ar fi cazul sa ne amintim ca ne uitam adese adevaratele valori si ca le facem pierite sau alungate departe de tara, doar pentru ca nu reusim sa ne ridicam la nivelul lor ca inteligenta, realizari, aspiratii, idealuri. Poate ar fi cazul sa ne dezmeticim din amorteala si sa constientizam ca, ignorandu-ne valorile si facandu-le sa piara si sa se piarda, ajungem adeseori la mana celor ce se cred mai tari decat noi, lasandu-i deliberat sa ne hotarasca destinele.
  Poate ca ar fi bine sa nu ii mai punem la colt pe cei care vor sa invete ceva din viata si pentru viata, ascunzandu-le calitatile si meritele si cautandu-le cu de-a sila false defecte, tocmai pentru a-i reduce la tacere.
Si poate ca ar fi bine sa ne trezim ca oameni si ca natie, sa invatam din greselile trecutului tocmai pentru a nu le mai repeta. Sa ne (re)construim propriul sistem de valori bazat pe invatamant si cultura. Si sa acordam credit cu adevarat adevaratelor valori!
Sursa fotografiilor: Google Photos
 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!

duminică, 1 aprilie 2018

Evadare in vacanta de vara

E adevarat ca sunt o fire mai retrasa si adesea prefer sa imi petrec timpul liber in singuratate. Mai bine spus intr-o intimitate in care sa nu patrunda nimeni altcineva decat prietenii foarte apropiati. Dar de aici si pana la a dori cu disperare sa plec incotro vad cu ochii numai ca sa fiu singura, sa nu ma recunoasca si sa nu ma abordeze nimeni pentru orice... e cale lunga.
"Vina" este a mea si doar a mea. Mi-a placut sa fac anumite lucruri, sa fac anumite activitati. Inclusiv actuala profesie mi-am ales-o din placere. Si unele activitati in afara profesiei, ca sa spunem asa, le-am facut tot din placere. Alte lucruri le-am facut, pentru inceput si la primul impuls, dintr-un puternic instinct de supravietuire... Si poate ceva in plus. Cu alte cuvinte, am vrut sa "nu las vrabia de mana pentru cioara din par": adica sa nu las sa scape orice oportunitate de moment, care se putea obtine mai sigur si ceva mai facil, doar ca sa astept ceva mai bun, care putea sa nu apara, sau sa nu fie indeajuns pentru toti ce ar fi dorit acel lucru. Plus ca dintr-un bun simt prost inteles de catre cei din jur, am incercat sa raspund tuturor solicitarilor primite. Poate ca am vrut sa nu fiu privita ca pe "oaia neagra" ce nu isi indeplinea sarcinile de serviciu si nu numai.
Adevarul este ca am ajuns la un punct cand imi doresc cu disperare sa dispar din viata de zi cu zi si sa nu mai aud sunand telefonul si sa fiu solicitata sa fac cine stie ce. Nu mai vreau sa mai raspund la intrebari, la telefon, nu vreau sa mai vad pe nimeni si nici nu mai vreau sa fiu vazuta sau sa stie cineva ca exist pe pamant si in viata mea si a oricaruia.
Ca atare m-am hotarat sa plec. Undeva cat de departe posibil. Acum sa nu credeti ca as pleca undeva spre capatul pamantului. Nu am atata timp pentru vacanta, cel putin deocamdata. Ma multumesc doar cu 7-maximum 10 zile de libertate si singuratate.
Ca atare, m-am gandit la o vacanta in afara tarii, dar relativ aproape. Si sa fie o zona in care sa imi placa sa merg. Sa fiu atrasa de zona respectiva, geogrfic vorbind, sa ma atraga istoria si cultura acelei tari. Ca atare am ales, pe moment si la primul impuls, Grecia...
De ce Grecia? Pentru ca ma atrage natura oarecum exotica, raportat la Romania. Pentru ca ma fascineaza istoria, literatura, arta, cultura si legendele si miturile Greciei. Pentru ca am prieteni si colegi de facultate greci cu care m-am imprietenit si cu care m-as reintalni cu cea mai mare placere.
Am ales una dintre multiplele vacante Christian Tour: 7 zile de vacanta in Creta - Heraklion. De ce am ales aceasta destinatie? M-au atras conditiile:
  • cazarea la hotel Horizon Beach, 3 stele, cazare 7 zile,best deals, all inclusive
  • transportul este cu avionul, deci ceva rapid
Cu alte cuvinte, conditii care ma satisfac pe deplin. Vorba aceea: la mare, la soare, la piscina, ajung rapid, nu am grija de cazare, transport si hrana. Dupa sapte zile ma intorc cu bateriile incarcate si cu pielea incarcata cu un bronz stralucitor. Voi merge, daca nu chiar singura, doar insotita de 1-2 prieteni apropiati.
Ce poate fi mai relaxant decat sa stai intins la soare, cu o carte alaturi, cu un cocktail racoritor permanent la indemana... Sa treci permanent de la odihna la plaja, la piscina, apoi la masa ori de cate ori ti se face foame, apoi iar la plaja. Seara sa poti sa te plimbi pe plaja, respirand aerul umed si usor sarat, sub adierea brizei.
Fiind in Grecia, nu are cum sa scape oricui savoarea bucatariei locale, forfota si specificul local al oraselor, monumentele istorice pline de enigme si de povesti tacute si pline de inteles.
Cu siguranta nu ai cum sa iti satisfaci curiozitatea doar intr-o singura vacanta. De aceea iti vei dori sa revii cat de curand.
Articol scris pentru SuperBlog Spring 2018

***

 "Un barbat și o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei împartaseau totul și discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata d...