Guest-post Dana Lalici: „SuperBlog este o școală splendidă, dacă știi să iei ce-i mai bun din el”

Bun găsit! În guest-post-ul de astăzi, Dana Lalici, autoarea blogului SexulSlab.ro, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2013, fost juriu și actual blogger partener, vă ajută cu sfaturi bune – de reținut și de pus în aplicare. Mulțumim, Dana!

Am spus-o și eu, au spus-o și cei mai mulți dintre câștigătorii edițiilor SuperBlog derulate de-a lungul timpului: acest concurs este o școală splendidă, dacă știi să iei ce-i mai bun din el. Îți modelează stilul, îți educă disciplina, te învață despre tine lucruri de care habar nu aveai. M-am tot gândit ce anume ar fi putut să îmi ofere la fel de mult pentru formarea mea ca blogger în numai două luni… și nu am găsit nimic altceva. SuperBlog este o pastilă concentrată: întâi îți face inima să duduie și apoi te transformă în cea mai bună versiune a ta.

Din postura triplă în care m-am regăsit de-a lungul timpului, aceea de participant, blogger partener și juriu, iată câteva sfaturi pentru tine, cel care pășești pragul virtual al înscrierii și intri în ceea ce ar putea fi (cum s-a întâmplat pentru mine) competiția care îți va decide viitorul.

• Ai încredere în tine, dar fii pregătit să înveți și de la alții, loc de mai bine există oricând. Citește alte articole, nu neapărat din concurs și nu neapărat înainte de a publica, dar citește. Caută-le pe cele câștigătoare la edițiile trecute și urmărește… cam tot, de la fluență la așezare în pagină, originalitate, stil. Mulți spun să nu compari. De ce să nu o faci? Ba compară! Dar compară-te cu cei mai buni! Nu îi căuta pe cei care scriu mai slab decât tine, ci pe aceia care scriu mai bine. De multe ori, sunt cei care au obținut note mai mari în mod constant. Analizează-i pe ei și apoi îndreaptă-te către tine. Analizează-te. Permanent. Corectează-te! Permanent. Caută cea mai bună versiune a ta. Fără să obosești!
• Nu te limita la aceeași formulă de a scrie pe parcursul competiței (merge foarte rar, în cazuri singulare și puțin geniale), juriile nu au vedere de ansamblu pentru toate probele, ca să observe că tu construiești un univers coerent: articolele concepute de un personaj imaginar, de exemplu, pot fi valoroase privite ca întreg, dar separat s-ar putea să nu aibă același efect. Și, oricum, același lucru nu „prinde” la toate juriile. Nu obosi în a căuta modalități noi de exprimare.
• Acceptă feedbackul și ferește-te de prietenii care laudă tot ce faci. Aceștia te ajută doar pe partea de încredere, dar nu neapărat să și evoluezi. Eu am puțini prieteni, dar nu mă feresc să le laud sau critic scrisul. Și țin neapărat să mi se întoarcă favoarea, să mi se spună clar mai ales ce fac prost. Știu, e foarte greu să găsești asemenea prieteni, dar, dacă nu îi ai, caută-i. Cere feedback mai ales celor mai buni decât tine, nu atât celor care îți sunt de-o seamă. Învață să primești feedbackul ăla, să îl accepți fără să sari în sus nervos și învață din greșeli.
• Nu plânge mai mult de o seară. În SuperBlog, oricât de bun ai fi, tot se întâmplă să o dai în bară la un moment dat, într-un mod oarecare: e oboseală acumulată, lipsa de inspirație, neatenție la cerințe sau… pur și simplu, ghinion. Mai mult ca sigur că vei reuși, cel puțin o dată, să fii înțeles de câte un juriu cu totul altfel decât îți fusese intenția și să împuști o notă mică. Plângi o seară, dă-te cu capul de pereți, dar apoi gata, calmează-te, concentrează-te și analizează ce ai greșit… sau ce s-ar fi putut interpreta greșit. Și apoi nu mai repeta.
• Organizează-te. Organizează-te! Organizează-te! Am spus-o de trei ori? Trebuia să o mai spun de 30, atât este de important. Nu există dușman mai mare al inspirației decât panica de a nu termina la timp articolul. Nu lăsa redactarea articolului pe ultima zi niciodată! Fixează-ți singur un termen cu o zi mai scurt decât cel menționat în enunțul probei și ține-te de el măcar jumătate din competiție. Dacă reușești să îți creezi această obișnuință, în cealaltă jumătate îmi vei fi recunoscător pentru sfat, când toată lumea va simți că nu mai poate, că intră în criză de timp. Toată lumea în afară de tine. Sigur, asta nu înseamnă că nu poți să publici și să înscrii articolul în ultima zi. Dar nu în ultima oră, te rog frumos: nu știi când pică netul, curentul, telefonul și dorm toți prietenii. S-a întâmplat asta altora, nu vorbesc aiurea aici.
• Pune întrebări (pe grupul Facebook, pe site), dar nu fără să citești de 5 ori cerința probei și nu înainte de a încerca singur să afli răspunsul. Dacă te lămurește cineva, vei ține minte o zi; dacă te lămurești singur, vei ține minte pentru totdeauna.
• Nu pierde timpul pe Facebook și, în general, nu pierde timpul. Pentru că nu ai timp. Grupul SuperBlog de Facebook e minunat, de fapt, este unul dintre marile avantaje ale acestui concurs: implică-te în discuții, glumește, fă-ți prieteni, dar setează-ți încă de la început niște limite: nu sta pe acolo cu orele zilnic, comentând lucruri care nu pot fi schimbate sau căutând susținători pentru micile tale drame personale. Folosește orele respective pentru a scrie. Sau pentru a te odihni.
• Nu îți dori neapărat să cunoști bine domeniul sponsorilor. Imaginația nu are chiar așa multe în comun cu experiența cum crezi. Trebuie să scrii pentru un magazin de plăci video, pentru unul cu haine de proaspete mămici sau despre credite imobiliare, deși nu știi nimic despre toate astea? Perfect, înseamnă că și alții sunt în aceeași situație, ai șansa de a-i depăși, dacă te informezi. E mult mai greu să fii bun și original când tema este la îndemâna tuturor și toți empatizează cu ea. Nu scrie doar ce știi, ci mai ales ceea ce simți. Nu te teme de domenii prea tehnice; de fapt, nu sunt atât de dificile cum par: oamenii nu cumpără caracteristici tehnice, ci beneficii. Nimeni nu vinde cu adevărat produse, ci idei, stări de spirit: timp liber, frumusețe, experiență, încredere, siguranță, libertate și altele de genul ăsta.
• Când ai terminat articolul, citește-l cuiva cu voce tare și intonație. Aproape sigur vei mai găsi câte ceva de corectat, o literă scăpată, o virgulă alunecată, un înțeles care nu pică fix cum era în capul tău, o repetiție enervantă.
• Nu uita că, de fiecare dată, scrii pentru a fi evaluat de un sponsor. Sponsor care își dorește să învălui cât mai original produsul lui în cuvinte. Produsul lui, experiențele tale; produsul lui, gândurile tale; produsul lui. End of story.
• Aranjează-ți blogul, fă-l să arate bine: caracterele nu trebuie să fie frumoase, ci ușor de citit. Culorile nu trebuie să îți placă ție, ci să respecte niște standarde generale. De ce sunt cărțile, în majoritate, scrise negru pe alb? Pentru că se citesc cu mai mare ușurință așa! Formatează textul articolului, fă-l să arate bine. Nu pune calupuri interminabile de text, plictisesc. Sparge-l în paragrafe, nu te teme să folosești subtitluri cu H2. Nu știi ce înseamnă H2 pe blog? Nu fugi pe grup să întrebi, caută singur pe net, așa ai să ții minte forever. Amintește-ți de treaba cu întrebatul pe alții de mai devreme.
• Caută modalități noi de exprimare a ideilor. Scrisul e baza, dar, dacă vrei să fii excepțional, ai nevoie de mai mult de atât. Ca și teatrul care nu e numai replici. Mai e decor, mai sunt costume, lumini, machiaje etc. Caută fotografii care să îți ilustreze genial ideea, caută videoclipuri, fă singur videoclipuri, învață să editezi poze. Fotografiile de genul acesta mie mi-au adus o dată 13 kilograme de cașcaval de la Delaco, premiu suplimentar oferit de juriu.

Nu poate fi totul roz în SuperBlog, ar trebui să știi asta de la înscriere: e un concurs, nu o joacă de-a scrisul. Ca în orice concurs, există și nervi, există discuții, există jurii care îți plac sau nu (în strictă legătură cu nota primită, firește, cum altfel?), există câștigătorii premiilor și cei clasați imediat sub ei în clasament. Dincolo de toate astea, există însă gustul de șampanie al SuperBlog-ului, gust pe care ai să îl simți la final. Și este senzațional!

Drumul spre succes este întotdeauna în construcție

Cu totii ne dorim sa construim ceva durabil in viata. Poate suna prea pretentios daca as spune ca ne dorim sa construim viata insasi si o lume intreaga in care sa traim mereu alaturi de cei dragi si care sa ramana mult timp dupa ce noi vom trece spre alta lume.Sa ne construim odata cu viata insasi si propriul camin in care sa traim generatie dupa generatie, confortabil si totodata sa ne rezumam in a consuma doar ceea ce ne ofera natura inconjuratoare, nici mai mult, nici mai putin, avand grija sa nu daramam echilibrul adesea fragil a tot ceea ce ne inconjoara. Si ceea ce construim sa nu fie falnice castele de nisip aflate mereu in bataia vanturilor si valurilor care le pot narui in orice clipa.
Nici o constructie nu poate fi inceputa inante de obtinerea avizelor de construire: de la amplasament pana la intocmirea unui proiect de casa si construirea propriu zisa, de la temelie pana la acoperis, de la structura de baza pana la finisarea si a celor mai mici detalii, totul trebuie sa aiba un plan. Nimic nu trebuie facut la intamplare.
Nimic nu trebuie lasat la voia intamplarii. Totul trebuie facut in locul potrivit, in armonie cu ceea ce exista deja in jur. Nu poti face o constructie inalta si solida daca din start stii ca pamantul de sub ea tinde sa o ia la vale sau poate fi inundat de apa la fiecare ploaie mai abundenta. O constructie foarte inalta si cu alura ultramoderna, faurita doar din otel si sticla, parca nu se asorteaza cu cadrul general daca peste tot in jur sunt constructii in cel mai pur stil traditional, nu mai inalte decat P+1, maxim P+2.
O cladire practica si confortabila presupune existenta in zona a tuturor facilitatilor necesare: cai de acces perfect lucrate, acces la apa, canalizare, surse de energie (electricitate si gaze naturale) care sa poata avea stranse conexiuni cu locuinta. Totul trebuie sa fie curat, luminos, cu un microclimat corespunzator: temperatura, umiditatea, lumina, totul sa fie in zona de confort a organismului.
Orice constructie trebuie sa fie solida, fiabila, rezistenta, si sa se poata intretine si renova relativ usor ori de cate ori este necesar, fara a deteriora confortul general al casei. Plus ca toate spatiile componente ale casei trebuie sa fie judicios repartizate atat ca dimensiuni cat si ca aranjament.
Inainte de inceperea constructiei propriu zise trebuie intocmite toate planurile necesare. Orice proiect de casa bine intocmit nu poate fi realizat decat de un arhitect sau o echipa de arhitecti cu  o pregatire buna, care sa tina cont atat de necesitatile familiei ce urmeaza sa locuiasca in acea casa (numarul de persoane, varsta acestora), pentru a crea confortul si intimitatea fiecarui membru al familiei, de functionalitatea fiecarui coltisor al casei si a locuintei in ansamblul ei. Nimic nu trebuie sa fie in plus, nimic nu trebuie sa fie in minus.
Microclimatul locuintei trebuie bine gandit: sa fie in limitele confortabile fara consumuri mari si inutile. Un microclimat constant si confortabil se poate obtine prin multiple amenajari:

• o izolatie termica perfecta, cu materiale usoare si care se imbina perfect, pentru a nu duce la pierderi de caldura
• o ventilatie corespunzatoare, atat la nivelul ferestrelor si usilor cat si prin microporii existenti la nivelul peretilor si a lemnariei
• o izolatie perfecta a acoperisului si a peretilor pentru a nu se produce infiltratia cu apa in timpul perioadelor ploioase
• incalzirea locuintei se poate face mai putin conventional prin instalatii in interiorul peretilor sau prin pardoseala, radiatiile termice propagandu-se in toate directiile si incalzind uniform incaperile
• energia electrica necesara locuintei poate fi produsa din resurse regenerabile, cu ajutorul panourilor solare, care pot furniza atat electricitate cat si energie termica, sau printr-un generator de tip eolian

Totul trebuie sa imbine frumosul cu functionalitatea, confortul cu utilizarea judicioasa a resurselor, rezistenta cu usoara intretinere a locuintei.

 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

Guest-post Daniel Botea: „Vin cu sfaturi la Spring SuperBlog”

Salutare tuturor! Astăzi este rândul lui Daniel Botea, câștigătorul trofeului Spring SuperBlog 2015 și actual blogger partener, să vă ofere recomandări privind competiția. Daniel, ai cuvântul!

Am zis să vin cu sfaturi până la primul deadline din Spring SuperBlog. Dar, înainte de sfaturi, hai să vă spun cum văd eu participarea în competiție.

Sunt 2 tipuri de bloggeri care participă în competiție, mai ales din curiozitate. Unii dintre debutanți se înscriu ca să vadă despre ce-i vorba. N-aș spune că sunt cei mai curioși, pentru că mulți dintre ei nu ajung la final și renunță după câteva probe.

Cei curioși cu adevărat sunt cei care rămân până la sfârșit și ajung și la Gala SuperBlog. Abia atunci poți să spui că ai o experiență completă în SuperBlog.

În afară de debutanți mai sunt cei care s-au virusat la edițiile trecute. Se jură că le-a ajuns cu emoțiile, punctele și juriile din SuperBlog, dar, până la urmă, „virusul” este mai puternic decât amănuntele negative. Și se aliniază la start deja „vaccinați”

În fine, mai sunt și cei care au câștigat SuperBlog, nu mai pot să participe și atunci vin cu sfaturi. Sau sfaturi cu vin, cum credeți voi că e mai bine

Vin cu sfaturi pentru Spring SuperBlog

Primul sfat ar fi să citiți regulamentul. Pentru „boboci” e obligatoriu, ca să știe în ce se bagă. Pentru cei cu state mai vechi e de dorit, deoarece se mai schimbă anumite reguli după feed-back-ul primit.

De exemplu, în caz de egalitate la finalul competiției, se aplică regula priorității. Nu prioritate de dreapta, ci de promptitudine. Asta a fost de teasing, ca să citiți regulamentul Dar e pe bune.

Este cam obligatoriu să respectați deadline-ul. Chiar și un minut peste ora 23:59 duce la depunctare și e păcat de munca voastră.

Deadline și creativitate la Spring SuperBlog

Referitor la deadline și la creativitate, eu aveam o rețetă pe care am învățat-o de la alții care au câștigat înaintea mea.

Pentru fiecare probă aveți la dispoziție 7 zile. Teoretic, pentru că, practic, la 3 zile apare încă o probă. Și chiar dacă și pentru proba cea nouă aveți tot 7 zile, practic aveți 3-4 zile efective pentru fiecare probă.

Pentru aceste 3-4 zile aveam eu un ritual. De exemplu, prima dată doar citeam proba. De obicei seara, ca să adorm cu ea în gând

A doua zi citeam din nou proba (jur că mi se parea că citesc de fiecare dată alte cerinte). Atunci începeam să schițez modalitățile de abordare.

Niciodată nu citeam ceea ce scriau alți bloggeri. Nu de alta, dar n-aș fi vrut să fiu cumva influențat în gândurile mele. Mai este un aspect. Dacă, din întâmplare, dai peste un articol super-creativ, iar tu n-ai nici cea mai mică idee de abordare, îți cam dai capace singur.

În ziua a treia, draftul era aproape gata. Dar încă nu publicam articolul, îl mai țineam o zi la „clocit”, la corectat și la reformulat unele propoziții. De prisos să mai zic că și-n ziua a treia citeam din nou cerințele, ca să descopăr noi nuanțe sau detalii.

N-aș zice că e lege, dar articolul se publică, de obicei, în ziua deadline-ului. Cât mai aproape de deadline, dar nu în ultima jumătate de oră.

Atenție, degeaba îl publici pe blog dacă nu-l înscrii și pe platforma SuperBlog!

Bine, dacă simți nevoia de adrenalină, poți să lași înscrierea pe platforma pentru ultimele 5 minute. Însă, preventiv, ar fi bine să publici/înscrii în ultima oră sau în ultimele 2 ore. Se mai poate întâmpla să fie probleme cu netul, curentul, platforma concursului sau platforma blogului.

De ce spun că e bine să publicați în ziua deadline-ului? Așa vă oferiți mai mult timp pentru redactarea articolului. După ce l-ați înscris în platformă, nu mai puteți modifica. În al doilea rând, pentru că astfel nu puteți fi sursă de inspirație pentru alții.

Tot am vorbit despre deadline și despre creativitate. Dacă deadline-ul este fix, creativitatea este variabilă și subiectivă. De la probă la probă, de la blogger la blogger și de la juriu la juriu.

Trebuie să vă mai gândiți că nu sunteți jurizați doar în funcție de ce scrieți voi, ci și în funcție de ceea ce scriu ceilalți. Pare ciudat? Am să vă dau un exemplu.

La o probă despre mașina de cusut, dacă esti printre cei 20 bloggeri care au scris despre ii, oricât de creativ poți tu să scrii, vei fi mai puțin original decât un blogger care a avut o abordare unică. Capisci?

Și n-ai de unde să știi ce vor scrie ceilalți. Așa că te sfătuiesc să scrii din propria experiență. Așa vei fi și original, și credibil.

Cerințe, note și jurizare

Punctele pe care le primiți vor fi diferite de la juriu la juriu. Nu toți au aceleași așteptări, nu toți preferă același stil.

Chiar și-așa, e de dorit să vă păstrați stilul vostru. Bineînțeles, respectând cerințele probelor. Cerințele tehnice (link-uri, mărimea articolelor, imagini și altele) sunt fixe si obligatorii. La fel, corectitudinea gramaticală.

De fapt, de-aici se pleacă. Așa văd eu ecuația:

Deadline + Cerințe tehnice = Finalist.

Acestea sunt cerințele minime. În rest, detaliile din clasament țin de creativitatea fiecăruia, de originalitate și de modalitatea de abordare.

Eu nu jurizez la SuperBlog, însă am început să iau note mari și chiar am câștigat abia după ce am privit competiția din punctul de vedere al sponsorilor. Știu, e greu, dar, dacă „prinzi” ideea, ai șanse să prinzi și premii mai multe

A propos de jurizare, ar trebui să vă gândiți și la cei care corectează. Când citesti sute de articole, ar fi bine să fie vizibile link-urile și cuvintele cheie cerute la proba respectivă. Modalități există: link de altă culoare, bold, italic etc.

Mai mult, un text spațiat în paragrafe, cu subtitluri și concluzii este mai ușor de citit decât un text mono-bloc. Ca să nu mai vorbim despre SEO.

Atât cu regulile, că vine primul deadline. Însă adevăratul punct de cotitură în competiție ține de afișarea notelor. Toate sunt bune și frumoase până când apar primele note Atunci să vezi emoții, când… SE MIȘCĂ CLASAMENTUL!

Până atunci, e veselie pe grupul SuperBlog, primești sfaturi de la ceilalți și e o atmosferă deosebită.

După primele note, apar și primele comparații, supărări și contestații.

Nu știu dacă e bine sau nu, dar eu mă abțineam și atunci să citesc articolele mai bine clasate. Nu zic că, după ce puneam articolul pe platformă, nu mai citeam câteva abordări care-mi săreau în ochi. Dar când veneau notele eram prea prins cu articolele în curs de redactare, ca să le mai citesc pe cele câștigătoare.

Despre grupul SuperBlog

Din punctul meu de vedere, este obligatoriu sa fiti in grupul SuperBlog.

Nu doar că aici se descurcă multe neînțelegeri. Dar este și un loc de socializare, de încurajare și de descărcare

Ar fi păcat să n-o vezi pe Nașea cum sparge mobila cu capul. Sau pe Emilentu’ când se plânge că este neînțeles. Așa vei fi și mai motivat să reziști până la sfârșit și să-i întâlnești pe ceilalți superbloggeri offline, la Gală.

Mai mult, pe grup sunt prezenți și mulți dintre sponsori, care pot fi întrebați dacă există neclarități. Dar, mai presus de toate, un tag către Claudia Pătrașcu rezolvă orice ambiguitate.

Nu știu dacă v-am băgat în ceață sau în priză cu aceste sfaturi însă rămâne cum am stabilit:

S-aveți creativitatea rezistentă și rezistența creativă

Spor creator!

Guest-post Cornelia Crina Popa: „De la participant la juriu e cale luuungă!”

Salutare! În guest-post-ul de astăzi, Cornelia Crina Popa, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2015 cu blogul nimicurifantezii.blogspot.ro, actualmente blogger partener, vă oferă o serie de recomandări deopotrivă din perspectiva de fost participant și juriu.

De la participant la juriu e cale luuungă! Deşi n-ar trebui!
In cei trei ani de participare în SuperBlog am învăţat foarte multe lucruri tehnice, dar şi câteva reguli de conduită în competiţie şi, mai ales, faptul că nici un juriu nu rezistă unei poveşti bune. Bineînţeles, am constatat că există şi excepţii de la ultima afirmaţie. Subiectivitatea este inevitabilă, deoarece se lucrează cu oameni.

După câştigarea trofeului SuperBlog 2015, mi s-a oferit oportunitatea de a experimenta calitatea de juriu, adică de a sări în partea cealaltă a baricadei şi de a răspunde numeroaselor contestaţii mitraliate de participanţii nemulţumiţi. Din chestia cu jurizatul (vorbesc de mine, nu ştiu cum gândesc alte persoane aflate în aceeaşi situaţie) am înţeles ceva: neavând calitatea de sponsor, de reprezentant al vreunei companii, nu mă impresionează articolul tip advertorial şi tind să judec cu rigurozitate toate aspectele.

Dar să revin la subiectul pe care mi l-am propus: câteva recomandări pentru începători şi un remember adresat celor mai vechi în competiţie.

Tema – prima sperietoare!
Surprinzător, tema unei probe pare să fie un mare, mare, uneori insurmontabil hop. Ideea este că nu doreşte nimeni să bulverseze participanţii şi nici nu există cerinţe ascunse. Cu alte cuvinte, ce citeşti, aia se cere!

De exemplu, dacă vi se impune să povestiţi o experienţă personală (că tot am mai avut discuţia asta), înseamnă că trebuie să vă transformaţi în personaj principal. Nu vi se cere un basm, o parabolă, o poezie despre vecini, ci să povestiţi ceva din perspectivă proprie. Alteori vi se solicită explicit să vă imaginaţi o anumită situaţie şi atunci vă puteţi dezlănţui inspiraţia.

Lecturaţi cu atenţie tema, lasaţi ideile să dospească, puneţi o întrebare pe grupul de Facebook SuperBlog.
Atenţie la componenta “advertorial”! Nu descrieţi produsele, nu daţi lista de ingrediente, nu vă transformaţi în bloggeri de beauty, de exemplu. Nu acesta este scopul principal al competiţiei. Scopul este să integraţi firesc calităţile produselor în povestea voastră.

Gramatica, bat-o vina!
Am constatat că dă de furcă multora. Dar nu la modul discret, subtil, ci cu greşeli care te izbesc, pur si simplu! Articole care aveau un conţinut bun au pierdut din cauza acestui criteriu. Nu mă refer la o amărâtă de virgulă lipsă sau pusă aiurea sau la omiterea unei litere prin redactare, ci la o sintaxă deficitară, la ortografiere sau la folosirea greşită a cuvintelor.

Nu este nicio ruşine să deschizi, ca adult, o carte sau un articol despre gramatică. Eu mi-am reamintit multe lucruri datorită lecţiilor făcute cu puştiul meu. Verificaţi cu atenţie textul înainte de a-l lansa pe blog. Chiar dacă l-aţi introdus în platformă, puteţi să mutaţi un semn de punctuaţie, să adăugaţi o cratimă, să corectaţi o literă.

Fluent, dar incoerent…
E posibil? Am descoperit că da, deşi aş fi băgat mâna în foc că nu există aşa ceva.
Am citit articole care te purtau frumos printre cuvinte, dar pierdeai şirul ideilor sau te învârteai într-un Triunghi al Bermudelor şi te scufundai liniştit în abis, fără să pricepi ce a vrut să zică autorul. Încercaţi să vă amintiţi de compunerile bine structurate de la şcoală, cu un subiect usor de urmărit, cu introducere şi concluzie.

Când nu stăpâniţi arta construirii unor fraze mai lungi, nu vă avântaţi într-o încercare care vă depăşeşte, deoarece fluenţa va avea de suferit. Nu uitaţi că cititorul de pe blogul vostru se va plictisi, în cele din urmă, iar cineva care jurizează nu va avea răbdare să înţeleagă ce aţi vrut să spuneţi la un moment dat.

Creativ, dar până unde?
Cât se poate! Până vă depăşiţi limitele şi vă transformaţi din crisalidă într-un splendid fluture! Este ţelul acestui concurs: să vă facă să ieşiţi din tiparele zilnice, din pijamale, din zona de confort, şi să păşiţi acolo unde nu v-aţi gândit vreodată să ajungeţi. Dap, ca în Star Trek.

Încercaţi să scrieţi altfel decât o faceţi de obicei. Nu trebuie să vă schimbaţi stilul care, în fond, vă defineşte, ci să-l rafinaţi. Nu vi se cere literatură, nu vi se cere să fiţi scriitori de profesie, dar este necesar să depuneţi un mic efort de imaginaţie. Acesta este un criteriu care departajează de multe ori articolele.

Vocabularul – mama stilului personal
Sinonime, metafore, epitete… Repetiţiile sunt cele mai supărătoare greşeli atunci când nu reprezintă figuri de stil. Recitiţi textul cu voce tare, vă vor sări în ochi cuvintele care se repetă în aceeaşi frază sau în acelaşi paragraf. Străduiţi-vă să “îmbrăcaţi” frazele în imagini frumoase, elocvente, fie că sunt vizuale, auditive, tactile…Un pic de poezie n-a omorât pe nimeni. Ba chiar şi umorul sănătos, de bun-gust, atrage note bune.

Lista de porunci

1. Nu ignora vreo cerinţă tehnică!
2. Nu schimba cuvintele-cheie!
3. Nu da copy-paste din alte articole!
4. Nu uita să pui pozele!
5. Nu uita să verifici link-urile!
6. Nu “împrumuta” ideile altora!
7. Nu te uita în curtea vecinului când faci o contestaţie!

Acestea fiind zise, vă doresc multă inspiraţie. Și răbdare. Si un dram de noroc. Si un juriu care să vi se potrivească.

#Călătoriideneuitat

 Stiu!!! Desi primavara a sosit, cel putin calendaristic vorbind, afara inca este atmosfera de iarna. Frig, zapada... Nu-ti prea vine sa iesi din casa, decat doar daca adori plimbarile printr-un peisaj (inca!!!:::) hibernal si ai rezistenta fizica necesara. Dar nimic nu ne impiedica pe fiecare dintre noi sa visam, sa povestim, sa depanam amintiri si sa facem planuri pentru zile mai bune si mai placute.
De aceea va propun o provocare. Sa depanam aici amintiri si sa planuim o escapada impreuna pentru o perioada, fie ca vom calatori impreuna, fie ca vom calatori separat.
Da, tema este: "Amintiri dintr-o calatorie"... Sau din mai multe calatorii. Acum calatoria este pur si simplu imaginara, Dar porneste din amintiri venite din calatorii reale. Mi-as dori sa ascult si povestile voastre, comentand pe marginea acestui articol, in care imi voi povesti propriile amintiri. Cele mai frumoase, sper... Sper sa va dezlantuiti la povesti; promit ca pun o vorba buna la un prieten foarte bun sa va faca rost de bilete de calatorie spre orice destinatie va veti alege. Asta daca povestile voastre se vor dovedi cele mai frumoase dintre toate. Si nu vor fi putine povesti; sigur va veti angaja intr-o competitie dura, dar sigur va veti stradui sa scoateti tot ce este mai bun din voi si din amintirile voastre.
Dar sa incep eu povestirea...Sunt o persoana foarte sedentara din fire, asa ca nu ma prea indemn la a face sport. Dar cum nu e bine sa fii sedentar si cum fiecare dintre noi este programat genetic sa faca totusi miscare, am si eu o placere: sa merg pe jos. De aici si o oarecare placere de a ma lasa antrenata in calatorii de tot felul.
In zilele mele bune ma plimb peste tot in orasul meu natal; prefer zonele verzi, atat parcul municipal ci si zonele verzi de la marginea orasului. Dar sa fie clar: am calatorit si in afara orasului...      







Punctul de plecare, cel putin in copilarie si in prima tinerete, a fost de cele mai multe ori gara orasului. Parca si acum simt parfumul peronului, al sinelor de tren, al vagoanelor. Simt parca si acum trepidatiile produse de miscarea garniturii de tren, suieratul puternic al locomotivei, atat la sosire cat si la plecare. Traiesc parca si acum goana nebuna pe care o faceam pentru a prinde trenul. Uneori nu gaseam loc pe vreo bancheta; atunci "incalecam" geanta in care imi aveam tot bagajul, scoteam o carte sau un rebus si imi gaseam de treaba timp de cateva ore cat dura calatoria.
La 15 ani nu stiam ce este acela un city-break. Dar am facut unul. Am facut o excursie cu colegii si cu profesorul de matematica la Iasi. Odata ajunsi in Iasi, am luat directia spre Gradina Botanica. Din pacate vremea nu permitea sa vedem mare lucru in exterior, dar am intrat in sere. A fost ca si patrunderea intr-o lume plina de exotism, de parfum si culoare. Aici am simtit a nu stiu cata oara farmecul naturii intr-o dezlantuire de culori, parfumuri si viata; parca simteam vibratiile plantelor si relatia de comunicare dintre mine si ele. De acolo am ajuns in parcul Copou, unde am retrait iarasi placerea plimbarii pe aleile unui parc; ulterior, studenta fiind, traiam placeri sporite doar trecand pe langa gardul parcului, de unde se revarsau, la inceputul verii, efluvii de parfum de floare de tei. Nu va spun ce desfatare era cand aveam timp sa evadez in intimitatea parcului, pe aleile imprejmuite de vegetatie si unde parfumul teilor infloriti te purta spre o lume de vis si relaxare, departe de lumea dezlantuita a orasului. De acolo ne-am indreptat spre bojdeuca lui Creanga, unde marele povestitor si-a petrecut ultima parte a vietii si de unde a plecat spre eternitate in ultima zi a anului, cand copiii pe care ii iubea atat de mult poate ca isi incepeau colindatul spre casele oamenilor, pentru a le ura toate cele bune. Nu era prima si nici ultima data cand intram in acea casuta mica, dar extrem de simpla si de intima, ca o casuta de papusi, dar asta mi-a intarit in suflet dorinta de a vizita casele in care au trait, fie si macat pentru o scurta perioada de timp, multe personalitati ale neamului.
Dupa un scurt popas in centrul orasului, in Piata Unirii, ne-am indreptat spre Palatul Culturii. Din fericire era deschis, asa ca am putut vizita o parte din muzeele gazduite de acesta. Acest moment mi-a intarit dorinta si placerea de a vizita muzee, oriunde m-as fi aflat. Si uite asa s-a incheiat o vizita scurta intr-un oras patriarhal in care acum ma simt aproape ca acasa, caci aici mi-am petrecut cei sase ani de facultate, si unde revin oricand cu placere.
Imi aduc aminte, cu la fel de multa placere, de anii in care reuseam sa evadez, in timpul verii, spre manastirile din nordul Moldovei (judetele Neamt si Suceava). Printre placerile pe care mi le-au oferit aceste calatorii as aminti:

• desfatarea deosebita pe care o simteam privind aceste monumente arhitectonice, adevarate opere de arta prin picturile interioare, toate avand o vechime de secole. Nu ma rezumam doar la intrarea in interiorul bisericilor, dar vizitam si muzeul fiecareia dintre ele, unde admiram obiectele vechi cu valoare inestimabila
• intrand in aceste universuri ale credintei, parca intram intr-o lume cu un parfum aparte, o lume de dincolo de timp si spatiu, o lume in care linistea patrunde prin toate colturile sufletului, o lume in care te simti in comuniune cu divinitatea
• simteam totodata si placerea deosebita de a simti tot ceea ce inseamna natura. Simteam parca racoarea multelui, parfumul lemnului, cetinei si rasinii, mirosul pamantului vesnic acoperit de litiera cu care facea corp comun, Simteam parca nevoia sa cuprind in brate pomii incarcati de parfum si sa iau in pumni acel pamant amestecat cu resturi vegetale ce inca mai pastrau forma vegetatiei initiale si sa simt spiritul naturii prin toate cotloanele trupului si sufletului.

In ultimii ani am ramas singura cu tatal meu. Doi "batranei" burlaci ce se straduiesc sa isi duca viata impreuna in armonie. Acum cativa ani tatalui meu i-a venit o idee: o escapada de cateva zile la Vatra Dornei. Nu s-a lasat pana nu a pornit prima data. N-a incantat ideea. Ador muntele. Ador linistea. Si adoram reintalnirea cu parcul din oras plin cu veverite. Ne-am instalat intr-o vilisoara cocheta din apropierea garii. Avantaj noi: eram aproape de gara si totodata aproape de parc. Timp de aproximativ o saptamana cat am stat acolo am bantuit prin statiune si prin parc. Am repetat aventura dupa doi ani. De data aceea facand si poze atat cu aparatul de fotografiat cat si cu telefonul mobil.
Dupa inca doi ani tata a avut alta idee: "Hai sa mergem intai la Gura Humorului si apoi la Vatra Dornei. Cateva zile intr-un loc si cateva zile in celalalt."... Ideea era urmatoarea: in Gura Humorului imi arata locurile copilariei sale, dupa care ne relaxam iar in Vatra Dornei.
ZIs si facut. Odata ajunsi in gura Humorului, imediat ce am gasit cazare, am inceput sa hoinarim. Am refacut impreuna cu tata drumurile pe care le facea copil fiind. Am vazut caminul unde si-a petrecut primii ani ai copilariei, scoala unde a invatat in primii patru ani clasele primare. Am colindat si prin parcul Arinis, de pe malul Moldovei aflata aici mai aproape de izvoarele sale. Aici imi amintesc o intamplare amuzanta. Intrand in parc, pe poarta intra odata cu noi un tanar ce plimba ditamai dulaul, un ciobanesc german de toata frumusetea. I-am lasat pe cei doi sa ne depaseasca, caci "pustiul" patruped era pus pe joaca si alergat. La un moment dat ajungem la o punte de peste Moldova. Tata a vrut sa treaca de partea cealalta, vrand sa vada locurile ce ii starneau atatea amintiri. "Esti sigur?", l-am intrebat. "Da!!!"... Am trecut dincolo cu o oarecare strangere de inima, abia tinandu-mi echilbru pe puntea ce nu mi se parea 100% sigura. Ajunsi pe partea cealalta, nu a avut acelasi imbold sa mearga mai departe, asa ca am decis sa ne intoarcem. Tot pe punte. Practic nu aveam incotro, doar nu aveam sa ramanem acolo. Am luat cap compas inapoi pe punte, cu o mana tinandu-ne de franghia laterala, cu cealalta mana tinand mana celuilalt. Asta pentru mai mult echilibru. Pe la mijlocul drumului, din fata, veneau cei doi ce intrasera cu noi in parc, adica tanarul cu cainele. "Pustiul" patruped topaind in alergare in fata, stapanul dupa el. Firesc starnind un oarece balans al puntii. Ne-am agatat mai abitir de franghia de sprijin, dandu-ne cat se putea in lateral, si inghitind in sec am lasat cainele sa treaca printre noi. Apoi ne-am continuat drumul, ocupand practic toata latimea puntii, chinuindu-ne, ametiti fiind, sa ne mentinem echilibrul. Ameteala ne-a tinut pana la iesirea din parc si ceva drum dincolo de iesire. Si acum ne intrebam cum am reusit sa facem echilibristica respectiva si sa ne revenim dupa episodul cu pricina. Am stat 3-4 zile in Gura Humorului, dupa care ne-am retras pentru inca cateva zile in Vatra Dornei, reintalnindu-ne cu statiunea si cu parcul ei.
Desigur ca in viata mea am calatorit si in alte locuri. Avand amintiri frumoase de peste tot. Cred ca as putea scrie romane intregi despre asta. Dar, daca vreti, dragi prieteni, va pot povesti si alte amintiri, asta dupa ce aflu si povestile voastre. Mult spor la povesti!
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

SuperBlog: Scriem separat, dar ne distrăm împreună

Bun găsit! În guest-post-ul de astăzi, vă oferă recomandări Bianca Bîzîiac, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2014 cu blogul Tulips & Sparkles și actual blogger partener. Bianca, ai cuvantul!

Așa cum voi v-ați aliniat la linia de start a ediției de primăvară SuperBlog 2018, așa am aliniat eu câteva sfaturi ce v-ar putea ajuta să faceți față mai bine competiției, probelor, presiunii. În general, SuperBlog îl văd ca pe un concurs cu propria persoană și cu propria imaginație, un concurs despre evoluție personală și despre legat prietenii, un concurs cu premii multe, un concurs în care scriem separat și ne distrăm împreună. SuperBlog este mai mult decât o competiție, reprezintă mai mult decât niște probe și niște note. SuperBlog este ceva de suflet, iar recomandările pe care m-am gândit să vi le fac sunt tot de suflet.

Haideți să începem:

1. Fiți voi înșivă și scrieți natural. Pliați-vă pe cerințele fiecărui sponsor, însă amintiți-vă că autenticitatea și naturalețea sunt întotdeauna valoroase. Acestea contează mai mult decât credeți. Păstrați-vă originalitatea în toate circumstanțele, întrucât ea vă reprezintă personalitatea. Amprenta personală cântărește mult în SuperBlog, așa că nu vă comercializați, nu scrieți reclamă pură, ci păstrați-vă unicitatea felului de a transforma gândurile în cuvinte.

2. Totodată, este important să experimentați. A rămâne autentici nu înseamnă a scrie la toate probele în același stil, ci a scrie într-un mod cursiv și firesc, care nu induce cititorului senzația că citește un articol forțat, scris într-un mod chinuit. Experimentând mai multe feluri de a scrie un articol ajungeți să vă formați mai bine ca bloggeri, ajungeți să descoperiți cu ce stiluri de scris rezonați mai mult și ce vă reprezintă mai bine.

3. Bucurați-vă de concursul în sine, de tot ceea ce implică el: concentrare, inspirație, idei puține sau nenumărate, discuții pe grup, probe frumoase sau probe provocatoare, care vă scot din zona de confort. Nu așteptați până la Gală pentru a vă relaxa și a vă bucura de fiecare clipă. Savurați prezentul, căci, după ce probele se termină, veți începe să duceți dorul deadline-urilor!

4. Concurați doar cu voi înșivă. De ce să vă pese de notele celorlalți? Cu ce vă ajută faptul că cineva a luat o notă mai mică și altcineva a luat o notă mai mare? Notele nu reflectă cât de bine scrieți sau ce fel de oameni sunteți. Ele exprimă doar părerea unei persoane care v-a acordat o notă prin comparație cu alte articole – mai bune sau mai puțin bune. Competiția este competiție, e firesc să existe note diferite pentru articole diferite. Dacă nu știți să pierdeți, înseamnă că nici să câștigați nu știți, iar faptul că v-ați înscris în SuperBlog poate este modul în care învățați să acceptați ideea că nu puteți controla totul și că, uneori, trebuie să primească altcineva cea mai mare notă, nu voi. Dacă ați lua 100 pe linie, cu siguranță nu v-ați mai bucura atât de mult și nu v-ar mai impresiona nota maximă atât de des. Ca să vă puteți bucura de statutul de câștigători ai unei probe, trebuie să experimentați și opusul, adică să fiți un pic mai jos în clasament la altă probă. E normal, asta înseamnă evoluție: a vă bucura atunci când câștigați voi și a vă bucura atunci când câștigă alții. Totuși, comparația cu ceilalți nu își are locul aici. Și nici invidia, nici oftica. Comparați-vă doar cu voi înșivă, cu ceea ce ați scris la probele anterioare și doar așa veți putea crește – atât în clasament, dar și ca oameni.

5. Setați-vă un obiectiv mai mare decât premiul I. Gândiți-vă la ceva care să vă motiveze orice ar fi, orice notă ați lua. Pentru că, dacă porniți la drum având ca scop principal acela de a câștiga 5 premii sau competiția întreagă, în cazul în care nu atingeți performanța propusă, ajungeți să vă demoralizați, să vă enervați, să vă stresați, să vă pierdeți încrederea în propria persoană și poate chiar să renunțați. Într-adevăr, premiile sunt importante și faine, dar mai bine vă simțiți atunci când le priviți ca pe niște bonusuri și nu simțiți o dezamăgire atât de mare atunci când vedeți că le primesc alții.

6. Nu vă supărați pe cei care jurizează. Și ei sunt tot oameni, oameni care apreciază lucrurile în mod diferit față de cum o faceți voi. Dacă vă oferă note bune, înseamnă că ați nimerit să fiți pe aceeași lungime de undă. Dacă vă oferă note mai puțin bune, înseamnă că jurații nu merită să fie înJurați, ci doar înțeleși. Dacă vă așteptați la ceva mai multe puncte, nu înseamnă că cei din juriu nu v-au apreciat articolele sau modul de a scrie, nu înseamnă că au notat cu răutate sau că au ceva personal cu voi. Înseamnă doar că stilul altcuiva le-a fost mai pe plac, dar asta nu înseamnă că vă devalorizează pe voi ca oameni sau ca bloggeri. Asumați-vă fiecare articol pe care îl scrieți și fiecare notă pe care o primiți, dar nu luați totul de-a gata, fiindcă o notă mică nu înseamnă că scrieți prost. O notă mică înseamnă că persoanele care au jurizat văd lucrurile diferit, iar diferit nu înseamnă rău, ci doar… altfel. Repet, nu luați totul personal și nu căutați motive pentru a vă victimiza. Așa cum voi vă faceți așteptări să primiți nota 100, așa și jurații își fac anumite așteptări. Dacă așteptările unora nu se întâlnesc cu așteptările altora, înseamnă că nici cea mai mare notă nu își va face apariția.

Deși acestea sunt sfaturile care mi s-au părut destul de importante pentru a vi le transmite, nu veți înțelege ceea ce am scris până când nu va fi momentul potrivit să înțelegeți. Cu toate astea, cea mai importantă recomandare NEscrisă este următoarea: participați la Gală! Acolo dispar toate sentimentele negative de pe parcursul competiției și toată lumea se împrietenește cu (aproape) toată lumea. Atmosfera e faină, oamenii sunt drăguți și, probabil, Gala este elementul care influențează cel mai puternic decizia de a mai participa o dată la SuperBlog, chiar dacă poate ați jurat de multe ori că nu vă veți mai înscrie.

Vă doresc multă inspirație, răbdare și înțelepciune, dar și mult noroc să fie de partea fiecăruia dintre voi!

Pregătind pinguini comestibili, împreună cu superbloggerii Daniel Botea și Dan Pavel, la Gala SuperBlog 2013 din Straja, jud. Hunedoara

Bianca Bîzîiac, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2014

La Gala Spring SuperBlog 2014

Alături de Alina Gheorghe, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2016

La Gala Spring SuperBlog 2016

Super-party în Berăria H, după Gala Spring SuperBlog 2016

Mulțumim și noi, Bianca, pentru sfaturi și susținere!

Calator prin lumi, vieti si universuri paralele si infinite

Am deschis ochii in viata si spre farmecul vietii intr-o familie de profesori. Si ochii mi s-au deschis inca de la o varsta frageda pe carti si spre universurile descrise de acestea.
Cred ca aceste doua aspecte si-au pus amprenta asupra vietii mele. Parintii mei au predat geografia si biologia. Poate biologii din ei si-au lasat amprenta asupra mea, caci mi-a placut tot ceea ce inseamna natura, viata; asta poate ca m-a adus incetul cu incetul spre profesia de medic. Iar geografii din ei mi-au insuflat pasiunea de a privi spre alte locuri, alti oameni, alte lumi. Aici pasiunea pentru carti si documentare media s-au imbinat perfect cu pasiunea pentru calatorii. Am citit enorm: literatura beletristica, literatura de diferite specialitati: istorie, geografie, biologie. Am citit multe carti de calatorie si aventuri. Carti diferite si din diferite genuri, din diferite domenii.
La un moment dat, bunicul meu, si el fost cadru didactic, mi-a spus cateva vorbe care mi-au ramas adanc intiparite in minte: "Calatoriile te instruiesc mai mult decat cartile; o calatorie face cat o imensa biblioteca de sute si mii de carti"... Si avea perfecta dreptate.
Imi doresc foarte mult sa calatoresc prin atat de multe lumi, atat prin intermediul cartilor cat si calatorind in mod real prin tara si prin lume.Cred ca as combina toate modalitatile de a cunoaste lumi, oameni si universuri noi: carti, massmedia si calatoriile directe.
Mi s-a lansat adesea o provocare: care ar fi locurile prin care as vrea sa calatoresc? Raspunsul ar fi: peste tot. Chiar si la o prima vedere lista alcatuita ar fi extrem de lunga. Am citit atat de multe carti si am vazut atat de multe filme despre atat de multe locuri interesante incat tentatiile ar fi extrem de multe si la fel de puternice.
Sa simplificam putin raspunsul. Sa alegem doar trei destinatii, folosindu-ne de oferta de circuite Christian Tour. Cum imi este greu sa le pun intr-o ordine tinand cont de fascinatia pe care o am pentru fiecare destinatie in parte, caci toate ma atrag in egala masura, si nu doar acestea, sa ne folosim de o ordonare oarecum arbitrara: le enumar intr-o ordine oarecum geografica, de la vest spre est si de mai aproape spre mai departe, in raport cu punctul de pornire, adica Romania.
As incepe prin a incerca sa descopar ceea ce s-ar putea denumi, pe scurt, „Farmecul Umbriei”...
Iata traseul, asa cum este descris de organizatori:

"Farmecul Umbriei
În această călătorie avem ocazia să descoperim:
Roma –Tivoli – Narni – Perugia – Assisi – Spello – Spoleto
Citta di Castelo – Gubbio– Todi – Orvieto

 Program

Ziua 1. București – Roma
Călătoria noastră începe din aeroportul Otopeni de unde ne imbarcam pentru zborul
spre Roma. Dupa aterizare, imbarcare in microbuzul de transfer si deplasare catre hotel.
Cazare la hotel 4* in Roma. Intalnire cu ghidul si grupul venit cu autocarul din tara si ne
incepem vizita in Roma. Supranumită ”Caput mundi” (”Capitala lumii”), la ”Città Eterna”
(”Cetatea eternă”) sau, pur și simplu, ”l'Urbe” (”Orașul”), Roma are o istorie îndelungată
și nu puțini dintre cei care o cunosc spun că, dacă ar fi să aleagă un singur oraș pe care să
îl descopere de-a lungul vieții, acesta ar fi Roma. Așezată pe malul Tibrului, Roma este
una dintre cele mai importante destinații turistice din lume, fiind vizitată anual de
milioane de turiști, fascinați de amestecul unic de arheologie, istorie, artă, gastronomie și
panorame care îți taie respirația. Roma are nevoie de timp pentru a fi descoperită, dar
astăzi vom începe prin a descoperi o parte din comorile Romei: Santa Maria Maggiore,
San Pietro in Vincoli, Colosseumul, Columna lui Traian, Piata Venetia , Capitoliul si
Pantheonul. Orice alte cuvinte, aici ar fi de prisos in fata maretiei acestor constructii!
Moment de ragaz:
E adevărat că Roma este orașul operelor de artă și al monumentelor, dar este și
orașul în care vei mânca cea mai delicioasă pizza si cea mai traznita combinatie de
gelato! Incearca inghetata cu salvie si zmeura, sau inghetata cu ricotta sau cu migdale si
smochine… asa poti spune ca ai fost la Roma.
Dupa ce “Cetatea Eterna” ne-a convins de venerabila sa varsta vom admira si
frumusetea sa unica in Piata Navona, Fontana di Trevi si Piata Spaniei, iar definitia
grandorii o vom afla in Basilica San Pietro.
Suntem obositi dar fericiti ca am avut ocazia sa pasim pe stradutele acestui minunat
oras. Ne retragem la hotel pentru odihna binemeritata.

 Ziua 2. Roma – Vatican – Tivoli
Mic dejun. Azi avem zi libera pentru vizita individuala in Roma. Vom descoperi
Vaticanul, reședința Bisericii Catolice și cel mai mic stat din lume, condus de episcopul
Romei, Papa. Pe o suprafață de doar jumătate de un kilometru pătrat vom descoperi
unele dintre cele mai importante monumente și opere de artă ale omenirii: Bazilica
Sfântul Petru unde putem vedea și faimoasa Capelă Sixtină. Muzeele Vaticanului sunt
un complex format din zece muzee unde sunt păstrate opere semnate de Giotto,
Leonardo da Vinci, Caravaggio, Tițian, Rafael sau Crivelli iar la finalul vizitei facem un
tur si prin Grădinile Vaticanului, celebre pentru monumentele sale, fântânile și
fortificațiile renascentiste și baroce. După o zi petrecută în Statul Cetății Vaticanului, vă
veți convinge că nicio vizită la Roma nu este completă fără o zi petrecută la Vatican.
Dupa-amiaza sugeram o excursie optionala la Villa d'Este din Tivoli, pentru a admira
un exemplu de arhitectură renascentistă care si-a pus amprenta asupra grădinilor sale
somptuoase, terasate, decorate cu cascade și fântâni arteziene. Ne intoarcem la hotelul
nostru din Roma cu inima plina de amintiri frumoase.

Ziua 3. Roma – Narni – Terni – Perugia
Dimineata dupa micul dejun plecam spre Perugia, capitala regiunii Umbria. In traseu
ne oprim in Narni, oraș antic fortificat situat foarte aproape de centrul geografic al Italiei.
Oprim pentru o scurta vizita in centrul istoric unde admiram
Catedrala, Biserica Sf. Francisc, ridicată în secolul al VIII-lea, Palatul dei Priori
construit în 1275 probabil de Gattapone de Gubbio și situat în piața medievală cu același
nume. În acest pătrat se găsește și Primăria construită în 1273 prin unirea a trei turnuri.
În spatele pieței se află o fântână care datează din anul 1303.
Ne continuam drumul si ajungem in Terni, oras intemeiat de umbri prin secolul VII î.Hr.
În timpul perioadei romane era unul din orașele importante de pe drumul "Via Flaminia",
el fiind cunoscut prin apele termale din regiune. Parcurgem pietonal centrul orasului
admirand pe rand : Porta Sant Angelo, Basilica di San Francesco si Basilica di San
Pietro . În apropierea orașului se află "Cascata delle Marmore" (165 m), cea mai mare
cascadă din Europa. A luat naștere în timpul romanilor, prin devierea printr-un canal a
cursului râului Velino. Canalul a fost construit în anul 271 î.Hr. în timpul consulului roman
Manius Curius Dentatus, pentru desecarea regiunii mlăștinoase. În evul mediu și prin anii
1950, canalul a fost de mai multe ori refăcut, azi pe cursul lui se află o hidrocentrală. In
cursul serii ajungem la hotel. Cazare la hotel in zona Perugia.

Ziua 4. Perugia
Astăzi ne petrecem ziua in Perugia, capitala regiunii Umbria, centru antic Etrusc,
bogat în monumente istorice, străduțe vechi și case fermecătoare cu zidurile cojite de
vreme. Vom face un tur de explorare a orașului, în care admirăm Palazzo dei Priori, una
dintre cele mai frumoase si vizitate cladiri din Italia, datorita istoriei sale, dar si
multumita obiectelor de arta gazduite aici, printre care se numara frescele semnate de
Petro Perugino. Construit in 1303, palatul a fost resedinta cetatenilor "de frunte" (priori)
si adaposteste azi o colectie impresionata de artefacte, tablouri si documente semnate de
magistratii orasului. Ne indreptam spre Rocca Paolina sau Cetatea orasului Perugia, care
a fost construita intre anii 1540 si 1543, la ordinul Papei al III-lea. Pana in anul 1860 a
reprezentat un simbol al puterii papale in orasul vechi.
Moment de ragaz:
Perugina, este un brand istoric al produselor de patiserie italiene. Compania de
produse alimentare, specializata in productia de ciocolata si productia si vanzarea de
produse de patiserie, a fost fondata in Perugia in 1907. Cel mai cunoscut produs este
“Bacio Perugina”, o coaja de ciocolata neagra, cu umplutura moale de miez de alune si
alune crocante. Fie ca sunt albe, fondante, cu lapte, cu alune intregi, pralinele Baci
Perugina transmit un mesaj de dragoste, continand un ravas ce asteapta sa fie descoperit.
Emotionati-va pentru un mesaj de dragoste. Incercati senzatia unica a unei imbratisari
catifelate facute din granule de alune si pline de gianduja, de o crocanta aluna intreaga si
de un delicios invelis de ciocolata fondanta Luisa. Aceasta este experienta unica Baci
Perugina, nascuta din creativitatea si ingeniozitatea tipica italienilor Luisa Spagnoli.
Dupa amiaza, ne continuam vizita noastra prin Perugia si avem ocazia să vedem
Fontana Maggiore, o Poartă Etruscă ce datează din secolul al III-lea î. Hr., Catedrala și
un zid medieval. Muzeul Catedralei, adiacent Catedralei San Lorenzo din Perugia, expune
manuscrise iluminate, inclusiv Evangelari si Antifonari, mai multe vesminte si obiecte din
argint din secolul al XIII-lea. Oraș de artă, Perugia găzduiește o universitate fondată în
1308, precum și cea mai mare universitate pentru străini din Italia. Perugia a dat numele
faimosului pictor Pietro Perugino, care a locuit și lucrat aici. In cursul serii ne indreptam
spre hotelul nostru pentru cazare.

Ziua 5. Assisi – Spello – Spoleto
Program liber sau excursie optionala in sudul provinciei Umbria, pe urmele
romanilor. Primul nostru popas va fi la Assisi orașul Sfântului Francisc, un oraș-cetate
ridicat pe partea de vest a muntelui Monte Sabasio. Oprim să admirăm Sanctuarul Santa
Maria degli Angeli, pătrundem apoi în Basilica San Francis – o capodoperă de o
frumusețe ireală – și facem o plimbare prin centrul istoric medieval al orașului. Ne
continuam drumul nostru si poposim in Spello, considerat a fi unul dintre cele mai
frumoase sate din Italia.

A fost colonie romana, zidurile de piatra si portile de acces in centrul vechi amintesc
de perioada aceea (ar fi printre cele mai bine pastrate din lume), prin secolul XVI a
inceput sa se extinda dincolo de ziduri, spre campie. E mic, dar e plin de biserici, palate si
foste vile romane.
Punctul terminus al calatoriei noastre de azi este Spoleto, unul dintre cele mai
incantatoare orase din centrul Italiei. Fondat de catre umbri, avea sa devina ulterior o
importanta colonie romana si, mai tarziu, capitala extrem de influentului ducat al
Lombardiei. Astazi este cunoscut mai ales datorita Festivalului Celor Doua Lumi, unul
dintre cele mai importante festivaluri de arta si muzica din Europa, dar si pentru superba
sa catedrala, peisajele incantatoare si bisericile romanice.
Incepem turul orasului medieval Spoleto din Piazza della Liberta, unde se mai afla
Teatro Romano (secolul I), un teatru roman si Muzeul Arheologic. De aici pornim catre
Piazza della Fontana, unde se afla Biserica Sant'Ansano, a carei cripta contine
fragmente dintr-un templu roman si o serie de fresce bizantine extrem de bine
prezervate. Langa aceasta biserica se afla Arco di Druso, un arc roman care se deschide
inspre Piazza del Mercato, locul unde se inalta in trecut vechiul forum roman.
Moment de ragaz:
Opreste-te o clipa aici sa explorezi magazinele pline cu tot soiul de alimente care fac
sa-ti lase gura apa. Cafeneaua de pe latura de vest a pietei este unul dintre cele mai
placute locuri din oras unde iti poti reimprospata fortele.
Ne continuam plimbarea pe aleea pietruita ce trece pe langa Palazzo Comunale,
pana ajungem in Piazza Campallo. De aici, o straduta linistita inconjoara maiestuoasa
Rocca, o capodopera inginereasca medievala (are 80 m inaltime) ce a fost construita in
secolul al XIV-lea, posibil pe locul unui fost apeduct roman. Straduta aceasta ofera si o
superba priveliste asupra tinutului umbrian, dar si asupra celei mai faimoase atractii din
Spoleto, impunatorul Ponte delle Torri.
Am pastrat ce este mai bun la sfarsit, dupa cum spune o vorba celebra…. maiestoasa
Catedrala din Spoleto care dainuie de peste opt veacuri pe aceste meleaguri. Absida
catedralei este decorata cu unul dintre cele mai frumoase cicluri de fresce din Umbria,
"Scene din viata Fecioarei Maria" , realizate de Fra Lippo Lippi. Tot in aceasta catedrala vei
mai putea admira picturi de Pinturicchio, una dintre cele doua scrisori ramase de la
Sfantul Francisc si superbul paviment din marmura (secolul al XII-lea).
In cursul serii ne reintoarcem la hotel. Cazare la acelasi hotel din zona Perugia.

 Ziua 6. Citta di Castelo – Gubbio
Program liber sau excursie optionala in nordul provinciei Umbria pentru a vizita si
Citta di Castelo si Gubbio. Prima noastra oprire va fi in Citta di Castelo, oraș în mare
parte construit din cărămidă, deoarece gresia locală erodează foarte rapid. Principalele
sale monumente includ impresionanta Catedrala, Palazzo Comunale, un turn înalt
subțire - Torre Comunale dar și Pinacoteca Comunale, un muzeu de artă cu cele mai
multe lucrări renascentiste, notabil pentru decorarea lui exterioară de Giorgio Vasari.
Moment de ragaz:
Ne oprim pentru masa de prânz… si pentru ca suntem in Umbria trebuie sa gustam
ceva specific locului. Va recomandam “baggiana", o supă de fasole, roșii și busuioc, care
poate fi însoțită de “tigella”, o painică mică făcută cu făină, apă și sare, care este de obicei
mâncată cu șuncă, mortadella și brânzeturi. Va dorim pofta buna!
Parasim Citta di Castelo, pentru ca un superb oraș pe nume Gubbio ne așteaptă iar
noi ne grăbim să-i întâlnim frumusețile. Din itinerariul nostru fac parte Catedrala,
Palatul Ducal, Palatul Căpitanului și Palazzo dei Consoli.
In cursul serii ne reintoarcem la hotel. Cazare la acelasi hotel din zona Perugia.

 Ziua 7. Perugia – Todi – Orvieto – Roma
Parasim Perugia si ne indreptam spre Roma, dar mai intai mai hoinarim prin frumoasa
regiune a Umbriei iar primul popas de azi va fi in Todi, unde vom admira Catedrala,
Piața Poporului, Palatul Prior, si Biserica Santa Maria della Consolazione, construit
de Donato Bramante.Călătorim cu entuziasm spre Orvieto, cel mai important oraș dintre Roma și Umbria.
Probabil cea mai importantă atracție de aici o constituie minunata Catedrală Gotică ce se
arată demnă și impunătoare cu arhitectura sa elaborată. După ce am pozat și admirat
îndelung catedrala, cutreierăm orașul lui San Patrizio în căutarea priveliștilor minunate cu
aer medieval și a restaurantelor cochete în care să putem degusta vinuri aromate și
preparate delicioase ce aduc renume zonei.
Moment de ragaz:
În Orivieto există multe locuri pe care nu trebuie să le ratezi. Cum ar fi Gastronomia
Arrone, minunăția asta de loc ce amintește de localurile de modă veche, oferă posibilitatea de a încerca diverse delicatese locale, o varietate de brânzeturi, vinuri și carne proaspătă
gustoasă. Poți savura un panino con salami sau prosciutto crudo și brânzeturi, acompaniat de măsline și un vin bătrân ce-ți va pune pe limbă seducătoarea aromă a Italiei.
Îndrăgostiți iremediabil de aceasta frumoasa regiune a Italiei, ne indreptam spre Roma
unde ne vom caza la hotel

Ziua 8. Zbor spre casă
Cu aparatul foto plin de amintiri frumoase ne indreptam spre aeroportul din Roma pentru zborul spre tara"*

De ce Umbria? Pentru ca, in primul rand, ma fascineaza Italia. Mai ales cea antica si renascentista. Ma atrage sa cunosc enorm Roma antica, a carei civilizatie si istorie este atat de strans legata de istoria si civilizatia poporului meu. Pentru ca ma atrage Vaticanul, atat ca si arhitectura si arta in general, ca si centru important al religiei crestine, cat si pentru atractia aproape fatala pe care o are asupra mea imensa biblioteca si imensele arhive ale Vaticanului, pe care, chiar daca as putea avea oricand acces la ele si oricat de studioasa as fi, nu le-as putea aprofunda tainele nici intr-o viata de om. Pentru ca ma fascineaza viata Sfantului Francisc din Assisi, despre care am auzit din in ce in ce mai multe dupa ce am cunoscut comunitatea catolica din ordinul franciscan. Si pentru ca ma atrage sa aflu cat mai multe despre intreaga regiune.

Imagini din Umbria, Italia:

Assisi

Gubbio

Vatican

O a doua destinatie ar putea fi Iordania. Eterna si fascinanta Iordanie. As trai ceea ce s-ar putea spune „Iordania Experience”. Iata cum ar arata calatoria:

"Iordania Experience
În această călătorie avem ocazia să descoperim:
Amman – Jerash – Ajloun– Madaba – Muntele Nebo – Petra – Wadi Rum – Aqaba
Bethany – Marea Moarta

Program

Ziua 1. București – Amman
Călătoria noastră începe din aeroportul Otopeni de unde ne imbarcam pentru zborul
spre Amman. 

Ziua 2. Amman
Dupa aterizare, imbarcare in microbuzul de transfer la hotelul nostru din Amman.
Cazare si program liber. Seara cina la hotel.

 Ziua 3. Amman – Jerash – Ajloun
Un melanj al vestigiilor incluse în Patrimoniul UNESCO, al orașelor săpate în stâncă
roșiatică și a dunelor șerpuite de nisip, Iordania este o oază de liniște și pace. Hai să o
descoperim împreună! De dimineață, pornim în explorarea Iordaniei, cu tot ce are mai
fermecător și impresionant. Facem un tur panoramic al orașului Amman, trecem pe lângă
Citadelă, fost teatru roman, apoi mergem spre nord și ajungem în Jerash, unde vizităm
cel mai bine conservat oraș roman, Decapolis. Admirăm Oval Plaza, Templul lui Zeus,
Teatrul de Sud și cel de Nord și frumoasa catedrală din secolul al IV-lea Sf. Teodor.
Continuăm călătoria cu o vizită în Ajloun, cu a sa impresionantă fortăreață medievală
Qala at el-Rabbad, construită acum aproape un veac. Ne întoarcem în Amman pentru
cazare și cină la acelasi hotel.

Ziua 4. Amman – Muntele Nebo – Madaba – Petra
După mic-dejun, mergem către Petra, străbătând Autostrada Regelui, o șosea folosită
continuu mai bine de 5.000 de ani și considerată una dintre cele mai vechi din lume. Ne
oprim la Muntele Nebo, unde se crede că este îngropat Moise și unde se află o bisericuță
franciscană din secolul al IV-lea. Ne îndreptăm către “Orașul Mozaicului” - Madaba, unde
principala atracție este Biserica Greco – Ordodoxă Sf. Gheorghe și harta din mozaic a
Ierusalimului și a Pământului Făgăduinței: reprezentarea grafică conține două milioane de
bucăți viu colorate ce ilustrează dealuri, văi, oraşe dar și Delta Nilului. Ajungem în Petra,
cinăm și ne retragem la hotel.

 Ziua 5. Petra – Mica Petra – Wadi Rum
Avem toată ziua la dispoziție să descoperim comorile din Petra, faimoasa capitala a
regatului Nabateenilor, a carui populaţie a dispărut misterios. Parcurgem drumul care
şerpuieşte prin canionul ingust si ni se dezvaluie incredibilul oras antic sculptat în stâncă
trandafirie acum 2.000 de ani și votat una dintre cele șapte noi minuni ale lumii. Vedem
Mormântul Obelisc, apoi străbatem îngustul canion Siq pentru a ajunge la cel mai
impresionant monument din zonă, Tezaurul. Se numește așa datorită confuziei
beduinilor, care credeau că este tezaur, însă este mormântul maiestuos al Regelui Aretas al
III-lea. Admirăm teatrul, mormintele regale și, pentru fotografii de neuitat, putem urca pe
uriașul monument al Mănăstirii, care oferă, după spusele localnicilor, cea mai bună
panoramă din zonă. În 1985, Petra a fost inclus pe lista monumentelor universale UNESCO
si a fost descris drept „una dintre cele mai prețioase moșteniri culturale ale omenirii”. Ne
continuam programul si mergem la unul dintre cele mai importante situri arheologice din
regiune, unde se găsesc ruine din perioada neolitică, unele având chiar 9.000 de ani
vechime. Vizităm Beidha și Siq el-Barid, numită și Mica Petra, datorită asemănării
arhitecturale dintre ele și multitudinii de monumente și construcții săpate în stâncă. De
aici, plecăm spre sud și ne oprim la Wadi Rum Cazare si cina in tabara de beduini (tabara
de corturi cu grup sanitar propriu).

Ziua 6. Wadi Rum – Aqaba
Wadi Rum, supranumit de localnici Valea Lunii, locul oferă prijelul de a ne plimba prin
deșert cu o mașină de teren și a admira peisajul selenar. La finalul periplului de două ore,
beduinii ne vor aștepta cu ceai proaspăt și plin de arome.
Dupa aventura in desert vom descoperi o altă latură surprinzătoare a Iordaniei. Plecăm la
Aqaba, aflat în însoritul golf al Mării Roșii, unde clima este tot timpul blândă. Orașul încârcat de istorie oferă o priveliște de vis, cu munți pitorești și mare azur și îmbie anual o mulțime de turiști. Este destinația perfectă pentru cei dornici să facă plajă, să practice sporturi nautice sau să exploreze apele Mării Roșii, populate cu sute de specii de corali, bureți și pești multicolori. După o zi plină de surprize, ne retragem la hotel pentru odihnă. Cazare si cina.

Ziua 7. Aqaba – Marea Moarta
Program liber in Aqaba. Dupa amiaza plecam spre nord si ne oprim intr-una dintre
statiunile de la Marea Moarta. Cazare la hotel. Program liber. Cina.

 Ziua 8. Marea Moarta – El-Maghtas – Amman
Program liber la dispozitie pentru plaja si relaxare. Dupa amiaza plecare spre El-Maghtas
locul unde a fost botezat Iisus Hristos. Se află pe malul râului Iordan și are semnificație
majoră în trei religii: iudaică, creștină și islamică, fiind locul unde Profetul Ilie s-a ridicat la
ceruri.
După ce ne încărcăm cu spiritualitate ne indreptam spre Amman. Transfer la aeroportul
din Amman pentru zborul spre casa.

Ziua 9. Amman – Bucuresti

Dimineata devreme sosire in Bucuresti."*

De ce Iordania? Pentru ca initial m-au fascinat putinele date aflate despre Petra si despre regiunea Marii Moarte, atat geografic cat si ca istorie biblica si nu numai... Pentru ca, pornind de la aceste date, am ajuns la ideea ca aceasta zona merita descoperita mai mult si merita aflat cat mai mult despre ea. Pare o zona de o frumusete exotica si plina de mister, in care viata si istoria s-a nascut ca din piatra si si-a ascuns tainele adanc intre stanci.
Imagini din Iordania:

Mănăstire, Petra

Templul lui Hercule, Amman

Wadi Rum, Valea Lunii

 Pentru a treia destinatie am ales Orientul Indepartat. Chiar foarte indepartat. Tineti-va bine: Japonia. Da! Japonia- Tara Soarelui Rasare. Intai sa va prezint traseul. Pe scurt:

"Japonia – Ţara Soarelui Răsare
Tokyo – Nikko – Hakone – Kyoto – Nara - Osaka

Program

 Ziua 1. Plecare din București
Punct de întâlnire – Aeroportul Internațional Henri Coandă București.

 Ziua 2. Sosire in Tokyo
Transfer la hotelul din Tokyo.

Ziua 3. Tokyo
Petrecem ziua vizitând principalele puncte de interes din capitala Japoniei.
Începem in Asakusa, centrul vechi al metropolei, unde vizităm Templul
Asakusa Kannon (numit si Senso-ji), cel mai vechi templu budist din Tokyo.
Ulterior facem o plimbare prin gradina Palatului Imperial din Tokyo, care
păstrează și în zilele noastre aspect de secol XVII, când a fost amenajată pentru
prima dată. Vizităm apoi Meiji Jinja, un sanctuar sintoist închinat memoriei
împăratului Meiji și ne îndreptăm apoi către bulevardul Omotesando, Champs
Elysee-ul orașului. În final, urcăm la ultimul etaj al clădirii Tokyo Metropolitan
Government, la etajul 41, de unde putem admira panorama metropolei nipone
de la o înălțime de 202 m.

 Ziua 4. Tokyo – Nikko – Tokyo
După ce ajungem în Nikko, vizităm fabulosul Complex Toshogu (cel mai
bogat decorat sanctuar al Japoniei), unde se află mausoleul Shogunului
Tokugawa. UNESCO a inclus acest mausoleu, împreună cu alte altare și temple
din Nikko, în Patrimoniul Cultural Universal. Ajungem apoi la cascadele Kegonno-
taki unde facem o plimbare pe malul lacului Chuzenji-ko de la poalele
Muntelui Nantai, cunoscut drept ”Vulcanul Sacru din Nikko”. Facem drumul
înapoi spre Tokyo la sfârșitul zilei.

 Ziua 5. Tokyo – Hakone – Kyoto
Transfer din Tokyo către Parcul National Fuji - Hakone -Izu, unde urcăm
cu telecabina în vârful muntelui Komagatake. Putem vedea de aici Muntele Fuji
și lanțul munților Hakone pe partea stângă, Odawara, Yokohama și Insula
Ohshimape pe dreapta, cu Lacul Ashinoko în spate. Ne îmbarcăm pe Pirate Boat
Cruise, o replică a unei bărci de pirați și navigăm pe Lacul Ashi, între portul
Hakonemachi și Togendai, situat la 741 m altitudine. Suntem apoi transferați la
gara Mishima din Hakone, de unde luăm un tren rapid către Kyoto.

Ziua 6. Kyoto
Astăzi facem un tur al orașului Kyoto, cu opriri la Templul Kiyomizu-dera
(Templul Apei Pure) după care facem o plimbare prin districtul Higashiyama.
Vizităm apoi Templul Kinkaku-ji (Templul Pavilionului de Aur), care este fosta
reședință a shogunului Ashikaga Yoshimitsu. Nu e de ratat o plimbare prin
pădurea de bambuși din zona Arashiyma din vestul orașului, renumită pentru
peisajele unice. După plimbare ne îndreptăm către Templul Tenryu-ji (Templul
Dragonului Ceresc) – templu budist zen construit in 1339 de către shogunul
Ashikaga Takauji, încheind ziua cu o plimbare agale prin cartierul Gion,
renumitul cartier al gheișelor din Kyoto.

Ziua 7. Kyoto
Zi liberă în Kyoto unde putem explora pe cont propriu orașul și
împrejurimile. De la templele și grădinile înverzite pâna la a petrece câteva ore
relaxante în cafenelele și ceainăriile tipic japoneze, suntem pe cont propriu.
Opțional se poate vizita Sancturarul Fushimi Inari și Centrul Handmade Yuzen.

Ziua 8. Kyoto – Nara – Osaka
Astăzi explorăm împreună orașul Nara, unde vizităm Todai-ji (Marele
Templu Răsăritean)care adăpostește cea mai mare statuie a lui Buddha
Vairocana din lume, care cântărește 400 de tone și are o înălțime de 15 m.
Străbatem apoi Parcul din Nara, deschis în anul 1880 și remarcabil pentru
populația de peste 1200 de căprioare. Programul zilei mai include o vizită la
Altarul Kasuga (faimos pentru felinarele sale din piatră și bronz), Kasuga
Taisha (ltarul tutelar al familiei Fujiwara, cel mai puternic clan al Japoniei din
perioada Heian). La finalul vizitei suntem transfetați către Osaka, unde
ne bucurăm de priveliștea panoramică a întregului oraș de pe o platformă
suspendată la etajul 40 al clădirii Umeda Sky Building. Vizităm apoi cartierul
Dotonbori, un must-see pentru cunoscătorii în materie de gastronomie.

Ziua 9. Plecare din Osaka
Transfer la aeroportul din Osaka pentru zborul spre București."*

*Sursa: Christian Tour

Imagini din Japonia:

Tokyo

Lacul Ashi lângă Muntele Fuji

Geisha

 De ce Japonia? Aici ar fi ceva mai mult de povestit. De mica am vazut prin casa carti referitoare la Japonia. Normal, nu? Doar parintii mei sunt geografi de meserie. Nu se poate sa nu fi avut in casa macar una sau mai multe carti despre fiecare tara din lume in parte, daca nu despre toate tarile lumii macar despre cele mai mari atat ca traditie cat si ca date cunoscute despre locurile respective. Numai ca nu s-au atins de mainile mele pentru a fi citite; era prea devreme pentru a fi pregatita sa le citesc.
Treptat am inceput sa vin in contact cu romanele lui James Clavell. Cu filmele despre ninja, karate, kimonouri si gheise. Cu datele despre istoria mai indepartata sau mai recenta a Japoniei. M-a fascinat cultura lor oarecum diferita de a noastra. M-a fascinat intelepciunea si echilibrul japonezilor. M-a fascinat cultul lor deosebit pentru munca, tehnologie si inteligenta artificiala, ceea ce i-a transformat, intr-un timp scurt, dintr-un popor invins in ultimul razboi mondial, aflat atunci aproape de stadiul de stat feudal, izolat si slab dezvoltat, intr-un popor care a asimilat toate noutatile existente in lume, aproape ca a ars etapa dupa etapa in ceea ce priveste dezvoltarea si cunoasterea, care a investit nu numai bani ci mai ales munca si perseverenta, ajungand in prezent una din marile puteri ale lumii, pe plan economic, tehnologic, stiintific si cultural.In acelasi timp si-a pastrat toate traditiile si cultura mostenita din vechime, adaptandu-se la contemporaneitate. Si-a promovat in intreaga lume cultura si traditiile proprii, straduindu-se in acelasi timp sa capete date despre cultura. traditiile si istoria altor popoare cu care ar fi venit in contact.
Cred ca orice tara si orice zona din lume merita a fi vizitata. Fie si doar pentru a cunoaste peisaje, locuri, oameni si culturi noi. Si pentru a patrunde in tot atatea luni si universuri noi. Si pentru a-ti imbogati mintea si sufletul cu toate aceste informatii si experiente.
 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018