$$$

 17 LUCRURI UIMITOARE PE CARE  

NU LE STIAI DESPRE OAMENI...

1. Incaltamintea este primul lucru pe care oamenii il observa subconstient la tine. Asa ca poarta intotdeauna incaltari frumoase (si curate).

2. In lume exista cel putin 6 persoane care arata fix ca tine. Exista o sansa de 9% sa intalnesti una dintre aceste persoane in timpul vietii.

3. Somnul fara perna reduce durerile de spate si te ajuta sa ai coloana vertebrala mai dreapta, iar muschii mai puternici.

4. Inaltimea unei persoane este determinata de tatal ei, in timp ce greutatea este determinata de mama ei.

5. Daca o parte din corpul tau amorteste, o poti trezi imediat la viata miscandu-ti repede capul.

6. Exista trei lucruri pe care creierul uman le observa imediat: alimentele, oamenii atragatori si alcoolul.

7. Persoanele care scriu cu mana dreapta tind sa mestece mancarea pe partea dreapta a gurii.

8. Potrivit lui Albert Einstein, daca albinele ar disparea de pe Pamant, omenirea ar mai trai doar patru ani fara ele.

9. Exista atat de multe feluri de mere, incat daca ai manca unul nou in fiecare zi, ai aveea nevoie de peste 20 de ani pentru a le incerca pe toate.

10. Poti supravietui fara mancare saptamani intregi, insa poti supravietui fara somn doar 11 zile.

11.Oamenii care rad mult sunt mai sanatosi decat cei care stau posomorati.

12. Lenea si statul degeaba sunt aproape la fel de nocive precum fumatul.

13. Creierul uman are capacitatea de a stoca de 5 ori mai multe informatii decat Wikipedia.

14. Creierul nostru utilizeaza aceeasi putere cu un bec de 10 wati.

15. Corpul nostru ofera suficienta caldura in 30 de minute cat sa fierbi 1.5 l de apa.

16. Acidul din stomac este suficient de concentrat pentru a dizolva lamele de ras.

17. Zambetul este cel mai bun antidepresiv! "

Sursa: Sorin Dragomir

$$$

 Sala de judecată s-a amuțit când Helen a intrat clătinându-se.

Avea 91 de ani, puțin peste un metru și jumătate înălțime, mâinile îi tremurau și fața îi era zbârcită de vreme.

Purta un halat de spital și cătușe.

Arăta mai mult ca o bunică pierdută decât ca o criminală.

Judecătorul Marcus a răsfoit dosarul: jaf agravat.

Apoi a ridicat privirea. Ceva nu se legăna.

Helen și soțul ei, George, în vârstă de 88 de ani, au trăit întotdeauna o viață simplă.

Șaizeci și cinci de ani de căsnicie, un singur gând: medicamentele pentru inimă ale lui George - douăsprezece pastile pe zi, care îi permiteau să respire.

Dar cu o săptămână mai devreme, o eroare de plată le anulase asigurarea de sănătate.

La farmacie, Helen a descoperit că medicamentele care costaseră 50 de dolari erau acum 940 de dolari.

S-a întors acasă cu mâinile goale și, timp de trei zile, l-a privit pe George cum se chinuia să respire.

Știa ce se întâmplă.

Și știa că nu putea doar să stea deoparte și să privească.

Disperată, s-a întors la farmacie.

A așteptat ca farmacistul să se întoarcă... și, cu mâinile tremurânde, și-a umplut geanta cu medicamente.

Nu a ajuns la ușă: sirenele au urlat, iar câteva clipe mai târziu, cătușele i-au fost înfășurate în jurul încheieturilor fragile.

În instanță, cu vocea sâcâitoare, a șoptit:

„Nu am vrut să fur, Onorată Instanță. Am vrut doar să-l salvez.”

Judecătorul Marcus s-a uitat la ea, apoi s-a ridicat.

„Scoateți-i cătușele. Acum.”

S-a întors către procuror:

„Furt calificat”? Pentru asta?

Helen a izbucnit în lacrimi.

Judecătorul a oftat și a rostit cuvinte pe care nimeni nu le-ar uita:

„Această femeie nu este o criminală. Este o victimă a propriului nostru sistem.”

A achitat-o pe Helen, a sunat imediat la serviciile sociale și a ordonat ca George să primească tratament în aceeași zi.

Când un reporter l-a întrebat mai târziu de ce, el a răspuns calm:

„Uneori, a face dreptate înseamnă a recunoaște când sistemul a încetat să mai fie corect.

Această femeie nu este o hoață. Este o soție care a ales dragostea.” 

. Sursa: Romondonews24

$$$

 

Codul Morse – O revoluție în comunicare

Codul Morse a fost creat în anii 1830 de Samuel Morse pentru transmiterea mesajelor prin telegraf electric. Totuși, există dovezi că Alfred Vail, asistentul lui Morse, a avut un rol esențial în dezvoltarea alfabetului și a tehnologiei telegrafului, deși a rămas aproape uitat.

Împreună cu Joseph Henry, cei trei americani au conceput un sistem ce trimitea impulsuri electrice către un electromagnet, marcând crestături pe o bandă de hârtie. Vail a extins codul inițial, adăugând litere și semne speciale, și a optimizat frecvența simbolurilor: „puncte” (scurte) și „linii” (lungi), în funcție de uzanța literelor în limba engleză.

Pentru interpretare, operatorii vocalizau semnalele ca „dit” și „dah”, iar combinațiile formau litere – de exemplu, „c” era „dah-di-dah-dit”.

Codul Morse a fost adoptat în aviație începând cu anii 1920, devenind obligatoriu pentru piloți în anii 1930, atât pentru comunicare cât și pentru identificarea balizelor.

Deși astăzi este rar folosit, codul Morse rămâne un sistem digital unic, ușor de transmis și interpretat fără tehnologie avansată. Poate fi redat prin impulsuri electrice, tonuri audio, semnale radio sau vizuale – inclusiv prin lanternă sau heliograf.

$$$

 VIAȚA SECRETĂ A LUI GEORGE CĂLINESCU

George Călinescu a fost fiul servitoarei Mariţia şi a avut un tată care nu l-a recunoscut. A fost adoptat şi a avut parte de o copilărie plină de frustrări şi complexe. Criticul de la maturitate a fost un adult izolat, măcinat de lipsurile din trecut.

George Călinescu a fost fiul servitoarei Mariţa, un copil crescut fără tatăl adevărat, rămas în grija unei familii adoptive. Copilăria plină de lipsuri materiale şi sufleteşti şi-a pus amprenta asupra personalităţii adultului, criticul literar de mai târziu. Maria Vişan, mama lui George Călinescu a ajuns în casa ceferisitului Constantin Călinescu din Bucureşti, după ce a fugit de fratele ei gelos şi violent. Servitoarea Mariţa s-a adăpostit în casa ceferistului bucureştean şi a făcut un copil din flori cu fratele soţiei lui Constantin Călinescu. George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899 la Spitalul Filantropia, ca fiu natural al Mariei Vişan. Pentru că familia nu l-a lăsat, Tache Căpitănescu nu şi-a recunoscut niciodată copilul. Fiul Mariei Vişan a fost adoptat pe 17 martie 1907 de familia Constantin şi Maria Călinescu. Tatăl adevărat al criticului s-a sinucis câţiva ani mai târziu.

Elev mediocru

Anii plin de frustrări şi complexe din copilăria au influenţat activitatea de şcolar a elevului George Călinescu. La vârsta claselor primare, când majoritatea colegilor aveau note mari, rezultatele lui George Călinescu au fost mediocre. Pe primul trimestru al clasei I, a avut numai note de 8. A fost nevoit să întrerupă cursurile din cauza unei bronşite şi a rămas în urmă cu materia.

În ciclul primar, elevul Călinescu a avut media 5 la Matematică. Singurele materii la care a reuşit să obţină 9 au fost Citire, Scriere, Gramatică şi Religie. Singurul premiu pe care l-a luat George Călinescu în şcoala primară a fost premiul trei.

Un soţ dificil

Un adult izolat, depresiv, superstiţios care suferea de mania persecuţiei. Aşa este descris criticul de soţia sa Alice şi de istoricii care s-au aplecat asupra personalităţii sale. Căsnicia criticului a stat sub semnul izolării şi al intimităţii. S-a căsătorit cu Alice Vera în 1929 şi deşi socrii aveau o situaţie materială bună, criticul a preferat să-şi întemeieze un cămin în chirie. În viaţa conjugală, criticul s-a ţinut departe de petreceri şi prieteni. Se spune că atunci când soţia a primit vizita unei prietene din provincie, criticul deranjat de tulburarea intimităţii a reacţionat astfel: ”Da’ nu mai pleacă aia odată?”.

„Viaţa noastră a fost totdeauna modestă. Trăiam retraşi. Mergeam o dată, de două ori pe săptămână la cinematograf, la teatru. Spectacolele le alegea soţul meu. În ultimii ani mergeam la concertele simfonice de la Ateneu. Vizite? Rar primeam. Una, două pe an. Şi de făcut nu făceam mai niciodată împreună. Ne vizitau îndeosebi scriitorii, cunoscuţi ce se anunţau dinainte”. „Iniţiativele îi aparţineau lui. Eu nu aveam voinţa mea. Şi gospodăria noastră s-a despărţit în două. Eu aveam grijă de tot ce privea latura materială: piaţa, mâncarea, cumpărăturile curente; lemne eu aduceam. El era foarte comod. În afară de scris, nu avea grijă de altele”, scrie Alice Vera în jurnal.

Cât timp a lucrat la Istoria literaturii române, Călinescu s-a izolat complet. „Se închide în casă cu săptămânile când e să redacteze; atunci îşi ascunde domiciliul sau îşi dă adrese fictive, terorizat la gândul că ar putea fi întrerupt de la lucru”, scrie Lucian Nasta în ”Intimitatea amfiteatrelor”.

Critic izolat

În perioada creaţiei ”Istoriei Literaturii române”, criticul a trăit ca un ascet. Noaptea citea, dimineaţa şi după-amiază scria. Odihna însemna câteva ore de somn la prânz. Atât de absorbit de munca sa, George Călinesescu uita să mănânce. „Câteodată, absorbit de lucru, nu se ridica pentru masa de prânz. Eu sau servitoarea, dar mai ales eu aşezam pe o măsuţă alăturată, cu cât mai puţin zgomot, tava cu mâncare. Dacă mâncarea se răcea, era reîncălzită, şi dacă şi aşa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alte alimente mai uşoare”, mai spune Alice Vera în Jurnal. Potrivit evocărilor soţiei sale, Călinescu era un om superstiţios. Se temea de ziua de vineri şi la maturitate nu ieşea din casă în ziua considerată rea. Nu părăsea niciodată Bucureştiul fără soţie.

Sfaturile lui George Călinescu pentru femei

Autorul ”Istoriei literaturii române” a lăsat în urmă o serie de cugetări şi citate care au în centru femeia. “Poţi fi savanta, poţi fi artistă, dar nu uita că eşti femeie. Nu trece în tabăra bărbaţilor”, sfătuia criticul reprezentantele sexului frumos. “Nu-ţi fortifica în aşa fel caracterul, încât să nu mai poţi plânge. O femeie care nu ştie să plângă şi-a pierdut jumătate din farmecul ei”, mai spunea George Călinescu.

 “Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare. Dacă soţul tău va fi un bărbat excepţional, nu te extazia în fata celorlalţi de ceea ce face, nu-l apăra de bârfeli. Îl vei obişnui să se considere intangibil. Nu îndepărta brutal, fiind căsătorită, pe bărbatul pe care-l stimezi şi crezi că te iubeşte cu adevărat. Poţi întuneca astfel o existenţă. O prietenie delicată nu e un adulter”, sfătuia criticul femeile măritate.

Ion Aluneanu

$$$

 O POVESTE DE DRAGOSTE CU VIOLETE DE PARMA 

Redau mai jos povestea de dragostte dintre dr. Carol Davila – fiul natural al lui Franz Liszt – si a iubitei lui Ana Racovita-Golescu, viitorii parinti ai scriitorului Alexandru Davila………….

Intamplarea de mai jos s-a petrecut in iarna anului 1859, deci in cel dintai an de domnie a lui Cuza Voda.

Participau la un bal select: civili din inalta societate, ofiteri distinsi, doamne si domnisoare de o rara eleganta si aleasa frumusete. Dar atentia tuturor tinerilor era indreptata catre una dintre cele mai frumoase ale timpului Ana Racovita-Golescu, care era asaltata indeosebi de cativa indragostiti, cum pretindeau ei, serios. Multi dintre acestia ii cerusera mana, de cateva ori chiar, cu insistenta, fara sa fi primit din partea fetei, nici un raspuns. Ca o domnisoara binecrescuta, se purta amabil cu fiecare, dar nu incuraja pe nimeni mai mult decat s-ar fi cuvenit.

Printre tinerii indragostiti de Ana era si doctorul Carol Davila, barbat cam de vreo 30 de ani, care, desi se gasea in cercul ei de admiratori, sedea sfios deoparte. Timiditatea ii era sporita si de faptul ca, in urma unei boli, ramasese cu un defect la mana stanga, din care pricina si-o tinea ascunsa la spate, ca sa evite, pe cat posibil, sa-i fie vazuta. Ana isi dadea seama de afectiunea puternica a doctorului Davila pentru ea, dar ii acorda aceeasi minima si politicoasa atentie de care se bucurau si ceilalti.

In seara aceea, frumoasa fata venise imbracata intr-o rochie violeta, de dantela, care o prindea de minune. incepuse tocmai o discutie despre toaleta Anei. Doctorul Davila trecu mai aproape, ca sa auda mai bine ce se vorbea. Discutia o provocase unul dintre tineri, facand aprecieri magulitoare si… lingusitoare cu privire la frumusetea si culoarea rochiei. Toti curtezanii se-ntreceau acum in laude, care de care mai iscusite, cautand sa fie cat mai originali si convingatori. Numai doctorul Davila nu scotea o vorba. Privea emotionat si admira in tacere. in cele din urma, unul dintre adulatorii fetei spuse cu indrazneala, privind buchetul de violete artificiale prins cu o agrafa de aur si topaze la corsajul rochiei:

– Pacat de violetele acelea ca nu sunt naturale! Efectul ar fi fost grozav!

Fata surase ingaduitor si raspunse prompt:

– Desigur ca efectul ar fi fost altul si rochia mea ar fi avut de castigat fiind impodobita cu violete naturale! Apoi adauga, oftand discret: si sunt florile mele preferate… Am cautat in tot orasul, dar n-am gasit la nici o florarie. A trebuit sa renunt cu multa parere de rau. Am auzit ca s-ar gasi violete de Parma la o sera de la marginea Bucurestiului, dar cine sa se aventureze pana acolo pe vifornita aceasta ingrozitoare?

Intr-adevar, era o iarna nemaipomenit de geroasa si viscolea cum de mult nu pomenisera batranii! Tinerii curtezani zambira gratios si se grabira sa o aprobe:

– Da, adevarat, e o vreme pacatoasa! Sa nu dai un caine afara din casa!

Totul s-a terminat aici pentru toata lumea, dar nu si pentru doctorul Davila, care a parasit imediat balul. si-a imbracat mantaua, si-a apasat caciula pe frunte, a incalecat in graba si a pornit catre marginea Bucurestiului, la vestitele sere unde stia el ca se gasesc tot soiul de flori naturale in toiul iernii. A calatorit aproape sufocat de vifornita aceea cumplita, care se-ntetea din ce in ce, si nu s-a lasat pana n-a gasit violetele mult dorite. A trezit gradinarii din somn, a platit cat l-ar fi costat, poate, o florarie intreaga, a facut un buchet enorm, pe care l-a acoperit cu grija, si a pornit inapoi, intr-adevar dus de vant. De-abia a mai avut rabdare sa-si scoata mantaua. A intrat in sala balului, rosu la fata ca un bujor, de gerul naprasnic si de puternica emotie ce-l stapanea in acele clipe, si a cautat cu ochii infrigurati pe fata iubita. Intamplarea, binevoitoare de multe ori cu cei indragostiti, a facut sa fie o pauza de dans si fata sa se gaseasca in acelasi cerc de admiratori si pretendenti. Doctorul Davila a inaintat, adanc tulburat, s-a oprit in fata ei, inclinandu-se ceremonios si, oferindu-i florile cu dreapta, i-a spus cu glas limpede si patrunzator:

– Domnisoara Ana, dati-mi voie, va rog, sa va ofer eu, cu o singura mana…

Dar adanca emotie, ce pusese cu totul stapanire pe el, l-a impiedicat sa continue. Se facuse o liniste desavarsita. Nu se auzea decat respiratia agitata a celor de fata, curiosi la culme sa vada care va fi urmarea. Fata a ramas o clipa infiorata, caci si-a dat seama de ce om are in fata ei, dupa gest, care spunea mai mult decat o mie de cuvinte de dragoste la un loc! Cu ochii in lacrimi, a luat buchetul de violete naturale, l-a prins in corsaj in locul celuilalt si, strangand cu caldura mana uda de zapada a acestui adevarat cavaler, i-a raspuns inspirata, in deplina armonie cu cele spuse de tanarul doctor indragostit:

– Iar mie, domnule Davila, da-mi voie, te rog, sa-ti ofer mana mea!

Acestia au fost parintii marelui dramaturg si om de teatru de mai tarziu Alexandru Davila, creatorul lui “Vlaicu Voda”, cea mai frumoasa drama istorica in versuri din literatura romana. 

Sursa History & Art OLD Stories

$$$

 DRAMA EROTICĂ

ÎN „ CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI”....

   ✍️ Ion Ionescu-Bucovu 

MARIN PREDA, făcând apel la TOLSTOI, spunea undeva că în dormitor pot avea loc uneori tragedii mai teribile ca în istorie.

    -În fond ce este “CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI?” O confesiune, o spovedanie sinceră făcută avocatului său înainte de condamnare pentru o crimă sentimentală.

     -În “CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI ” avem o tragedie sentimentală sfâşietoare, marcată de legătura lui PATRINI cu cele patru femei din viaţa lui. Ce-i istoriseşte PETRINI avocatului său? Un şir de eşecuri sentimentale repetate. Crezând în “marea iubire”, are mereu impresia că o şi trăieşte. În dragoste cunoaşte cumplite dezamăgiri, dar cade mereu pradă aceloraşi iluzii. În primul rând îşi istoriseşte dragostea cu femeia pe al cărei soţ l-a omorât, apoi experienţele amoroase precedente şi rezultatul lor catastrofal, dar şi eşecurile din viaţa socială.

     -Titlul cărţii, se regăseşte în roman într-o declaraţie de dragoste adresată lui VICTOR PETRINI, la telefon, de SUZY CULALA(“Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?”) ( să nu uităm că aşa i se adresase lui MARIN PREDA şi iubita lui, AURORA CORNU, citindu-i într-o seară manuscrisele), SUZY, deci, una dintre femeile iubite de către PETRINI care-l acaparase sentimental până la subjugare. După cum afirmă EUGEN SIMION “este desigur ironic. Cel mai iubit dintre pământeni se dovedeşte un om pe care destinul sau hazardul îl privează de iubire”, fiind , de fapt, “cel mai lovit dintre pământeni”. Ideea romanului, este că o societate construită pe abuz, minciună, asasinat politic, ateistă, care promovează bestiile la conducerea societăţii, nu poate exista mult timp şi se autodevorează. Evenimentele se petrec într-un oraş din TRANSILVANIA al cărui nume nu este precizat în roman, dar care , după opinia criticii literare, ar putea fi recunoscut CLUJUL, în perioada de după cel de-al doilea război mondial, mai precis, în anii `50-`60 ai comunismului.

    VICTOR PETRINI este închis de două ori, o dată din motive politice minore şi altădată pentru uciderea din gelozie a soţului femeii iubite. PETRINI este protagonistul şi, în acelaşi timp, personajul-narator al romanului; reprezintă tipul intelectualului lucid; asistent universitar, profesor de filosofie, el îşi analizează cu luciditate şi îşi problematizează existenţa; conform lui NICOLAE MANOLESCU, PETRINI „are ceva din idealismul şi din cavalerismul etic al eroilor lui CAMIL PETRESCU, decât că este ceva mai complex. Dorinţa cea mai mare care-l animă este aceea de a înţelege ce se petrece cu el. Şi e pătruns de credinţa că se poate obţine fericirea prin iubire. Viaţa nu i-a împlinit dorinţele şi PETRINI a eşuat acolo unde ţinea cel mai mult să reuşească. Dar nu pierde credinţa lui dintâi.” ; personajul porneşte prin labirintul social şi primeşte iubirea ca pe un fir al ARIADANEI, alcatuit din patru secvenţe simbolice: NINETA, CĂPRIOARA, MATILDA şi SUZY.

     NINETA reprezintă dragostea adolescenţei; capriciul care rupe cuplul, fiindcă NINETA îi impune voinţa ei, adică să-şi părăsească destinul propriu ca să-l urmeze pe al ei .

     CĂPRIOARA, cea de-a doua iubită îl admiră, fiindcă, devenit asistent la Universitate, crede că poate domina realitatea. CĂPRIOARA a fost sedusă de un medicinist şi a rămas însărcinată. VICTOR PETRINI, orgolios, nu acceptă compromisul. Încercând să scape de sarcină, Căprioara moare.

    MATILDA, reprezintă a treia etapă a drumului prin labirint, când el crede, ca filosof, că poate lua în posesie realitatea prin cunoaştere şi vrea să elaboreze o nouă gnoză. EUGEN SIMION afirmă despre ea: „...este o fiinţă abisală, imprevizibilă, jucăria unei forţe obscure. […] Femeie instruită (este arhitectă), MATILDA cade periodic sub puterea unui rău incontrolabil şi atunci femeia tandră şi atrăgătoare devine de nerecunoscut”. 

     SUZY, a patra experienţă îl dezmăgeşte şi mai rău. După cum EUGEN SIMION spune: „Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de indentitate. Nu e trufaşă şi n-are crize de demnitate, existenţa ei lunecă la suprafaţa evenimentelor, fără mari traume. SUZY ascunde însă adevăratul ei statut conjugal şi lipsa ei de curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav”.

La capătul a patru experienţe amoroase catastrofale care l-au implicat existenţial în chipul cel mai adânc amărăciunea ultimei deziluzii de cruzime maximă, fiindcă a luat forma vrăjii , PETRINI ajunge la concluzia că dacă dragoste nu e, nimic nu e!

Curajul scriitorului constă tocmai în a arăta mirajul acestei tenace credinţe şi neputinţa realizării ei. Tragismul răscolitor vine din revelaţia simultană că o astfel de veşnică şi neistovită iluzie îi e proprie naturii umane. Toată partea rezervată cronicii sociale contemporane îşi justifică rostul în roman numai prin raportare la tema fundamental: drama erotică.

     PETRINI mizează totul pe fericirea obţinută prin dragoste, e singura lui şansă de împlinire omenească. Căzut din poziţia lui social de profesor de filozofie în urma pedepsei pentru crimă, Petrini caută scăparea în eros. Dacă primele două femei, NINETA şi CĂPRIOARA nu-l afectează prea mult, cîtă vreme şansele lui de realizare rămân posibile, cu MATILDA începe adevărata tragedie. Femeia acesta voluntară, descurcăreaţă, pătimaşă, nebună şi rece, calculată totodată, profundă şi superficială în aceeaşi măsură, care trăieşte cu o intensitate extraordinară , întruchipează o fantastică energie subjugatoare şi distructivă pentru el. Unii critici literari îi reproşază lui PREDA că a făcut-o prea trivială. Dar trivialitatea animalică, asociată vicleniei, frumuseţii şi deprinderii anumitor comportări ale unei femei de lume îi conferă MATAILDEI o puternică personalitate, o înzestrează cu o fascinaţie tulburătoare, stârnind atracţie şi repulsie, datorită tocmai grosolăniei şi imprevizibilităţii, francheţii şi aerului enigmatic. Ea este o felină care ştie când să iasă la atac şi o pisicuţă blândă când joacă rolul de îndrăgostită.

SUZY nu se compară cu ea. E prea vaporoasă şi corespunde gustului lui PETRINI de femeie amoroasă, femeiea-fee.

      Dramatismul sentimentului este punctual forte al scriitorului, facultatea iubirii de a îmbrăca nebănuite forme, trecând prin efuziune, pândă, cruzime rece şi violenţă paroxistică, spre a ajunge la ură bestială sau dispreţ total. Sub acest aspect romanul conţine scene antologice, fără pereche în literature noastră română. De la războiul rece al privirilor de la masă de la Tasea, la cearta şi bătaia din birou la vizita la spital, toate scenele merg până la un absurd greu de înţeles.

Revelaţia deziluziilor successive cutremurătoare arată cât de cumplit poate fi infernal iubirii.

MARIN PREDA, călcând pe urmele marelui său admirator, DOSTOIEVSKI, vede adâncimi sufelteşti abisale acolo unde omul de rând nici nu le bănuieşte. Bun psiholog, PREDA coboară în infernul sufletului , scoţând la suprafaţă tot mâlul care s-a aşezat în om. Mai ales femeile lui sunt magistral descries în astfel de situaţii. Să nu uităm că multe din scenele acestea sunt scene din viaţa lui, experienţe amorose care l-au dezamăgit şi le-a transferat eroului din roman, dându-le strălucire.

Convingerea lui este că dragostea nu este eternă, durează o perioadă şi apoi intervine animalul din om care o destructurează. Şi cu cât iubeşti mai mult cu atât deziluzia ceste mai mare.

$$$

 ȘTIAȚI CĂ?

-VARZA murată reface flora intestinală?

      Întrucât este un aliment fermantat,este o sursă excelenta de probiotice,substanțe care ajută la refacere florei intestinale. 

   ,,Chiar dacă se spune că legumele își schimbă proprietățile gustative prin acrire sau murare, varza, gogonelele, castraveții murați și pepenele sunt o bombă de sănătate pentru că detoxifică organismul, îl apără de boli și îl face mai rezistent împotriva virușilor..Murăturile se obțin prin fermentarea acidolactică, naturală, cu tulpini de bacterii probiotice sălbatice a legumelor și fructelor proaspete, sănătoase, în saramură. Sub influența microflorei de fermentație acestea capătă valoare nutrițională deosebită, devenind practic alimente funcționale probiotice informează doctorulzilei

    -Specialiștii le recomandă în special, după o masă pe bază de carne și grăsimi. Totodată, castraveții murați sau alte legume sunt bogate în fibre necesare procesului digestiv și luptei împotriva cancerului.

Murăturile reprezintă soluţia pe perioada iernii pentru aportul de vitamine hidrosolubile-A,E,K şi minerale din legume. „Sunt o sursă importantă de fibre pe perioada iernii alături de cereale integrale şi fructe. Sunt utile astfel pentru reglarea tranzitului intestinal. În plus, conţin în urmă fermentaţiei cantităţi crescute de drojdie cu conţinut bogat în vitamine din grupul B”, spune nutriţionistul Ştefan Ionuţ.

     -Se spune că broccoli, varza murată şi conopidă sunt alimente excelente care ajută la prevenirea cancerului. Un studiu finlandez a arătat că varza murată are chiar mai multe proprietăţi în lupta împotriva cancerului. S-a constatat că prin intermediul procesului de fermentaţie, izotiocianații joacă un rol important în eliminarea substanţelor cancerigene din organism.

    -S-a dovedit că VARZA este o sursă excelenţă de vitamina U, care poate ajută la vindecare ulcerului peptic. Sucul de varză crudă s-a dovedit a fi un tratament eficient pentru ulcerul peptic, iar varza murată reprezintă o altă sursă de vitamina U.

    -VARZA murată este singurul produs vegetal care conține vitamina B12, care are rolul de a încetini procesul de îmbătrânire, protejează sistemul nervos și împiedică pierderile de memorie.

    -Astfel, varza murată dar și zeama de varză conțin vitamina U, vitamina anti-ulceroasă, care se distruge prin fierbere, de aceea varza murată și zeama se recomandă în tratarea bolilor ulceroase.  

    - Pentru că stimulează arderea grăsimilor și normalizează apetitul, varza și zeama de varză murată se recomandă, crudă, și în curele de slăbire.

Moarea reglează si stabilizează tensiunea. Persoanelor hipotensive li se recomandă zilnic, un pahar de moare de varză. Câteva pahare de moare pe zi, mai multe zile la rând, ajută la normalizarea digestiei, în special previne constipația."